Plesu catre Liiceanu

Draga prietene, multumesc cerului ca am plecat de la Cotroceni. In momentul in care am hotarat sa accept propunerea de a fi consilier prezidential - si stii bine cat de greu mi-a fost sa o fac - nu

Draga prietene, multumesc cerului ca am plecat de la Cotroceni. In momentul in care am hotarat sa accept propunerea de a fi consilier prezidential - si stii bine cat de greu mi-a fost sa o fac - nu credeam ca voi avea de trecut prin clipe atat de grele. Va trebui sa-mi schimb toate hainele, mirosul de cartofi prajiti in ulei refolosit nu mai poate fi scos prin nici o metoda. Am intrebat si in Germania, la bunii nostri prieteni de la Universitatea din Heidelberg, dar raspunsul a fost dezamagitor. Nu exista nici o metoda cunoscuta pentru a inlatura aroma de pufuleti cu chili care s-a impregnat atat de solid in batistele mele din matase. Ingrozitor! Presedintele sustine ca nu are timp sa manance sau mai bine zis, ca sa-l citez corect, cu o vorba pe care am mai auzit-o pe cand eram in exil la Tescani: "Mancarea e fudulie, bautura temelie!". Ma rog, sper ca am retinut exact sensul. (Ma gandesc sa organizam o dezbatere la GDS pe aceasta tema cu radacini adanci in gandirea populara, dupa cum lesne am avut de observat.) Preceptul prezidential a devenit repede litera de lege la Cotroceni. La micul dejun se serveau seminte de floare, hamburgheri cu mustar la galetusa, decongelati la microunde, si ciorba de potroace. Nu vrei sa stii la ce tertipuri trebuia sa recurg ca sa scap de chin. Odata am spus ca ma suna Condoleezza, altadata ca Voronin a fugit catre Prut strigand ca vrea sa-l sece dintr-o sorbire. Aici, presedintele m-a prins, zicand ca nu a vazut basarabean sa bea apa. Hamburgherii i-am aruncat pe geam la niste caini comunitari. M-au dat in judecata doua asociatii pentru rele tratamente aplicate animalelor. E drept, nu le-a facut deloc bine la digestie. Nu vreau sa mai insist pentru a nu te tulbura si mai tare, bunul meu prieten. Sunt extenuat si dezamagit. Se mananca prost la Cotroceni!