Paradoxul energiei nucleare: o sursă ieftină şi curată - contestată de ecologişti

Deşi reprezentanţii industriei atomice califică energia nucleară drept o sursă alternativă, organizaţiile de mediu nu sunt de acord cu utilizarea ei pe motiv că poluează în toate fazele

Deşi reprezentanţii industriei atomice califică energia nucleară drept o sursă alternativă, organizaţiile de mediu nu sunt de acord cu utilizarea ei pe motiv că poluează în toate fazele ciclului de producere a uraniului

Energia nucleară se obţine în centralele nuclear-electrice. Acolo are loc scindarea atomilor de uraniu în urma ciocnirii acestora cu neutroni în mişcare, ceea ce duce la eliberarea de energie şi a câtorva electroni noi. Are astfel loc o reacţie de fisiune.

Încetinirea neutronilor eliberaţi creşte probabilitatea unei alte ciocniri atomice generatoare de energie termică, având loc astfel o reacţie de fisiune în lanţ. Acest proces se petrece în zona centrală a unui reactor nuclear. În cadrul unei reacţii de fisiune nucleară este eliberată o cantitate de energie de 10 milioane de ori mai mare decât în cazul unei reacţii chimice obişnuite.

Reacţiile de fisiune produc însă deşeuri radioactive care ridică mari probleme pentru protecţia mediului şi, în general, pentru securitatea vieţii. Mult mai optimistă este reacţia termonucleară de fuziune. Energia nucleară se poate obţine, de asemenea, prin fuziunea a două nuclee uşoare într-unul greu.

Energia dată de stele şi de soare provine din reacţiile nucleare de fuziune ce au loc în interiorul lor. Principalele probleme în atingerea fuziunii nucleare este căldura foarte ridicată a gazului, captarea energiei şi convertirea acesteia în energie electrică.

Partizanii utilizării energiei nucleare susţin această sursă alternativă cu mai multe argumente: este economică (o tonă de U 235 produce mai multă energie decât 12 milioane de barili de petrol), este curată şi nu emite în atmosferă, în timpul folosirii, gaze cu efect de seră.

Tot ei susţin că energia atomică este una dintre cele mai ieftine surse energetice deoarece, în urma unor calcule realizate pentru internalizarea costurilor de mediu necesare închiderii minelor sau dezafectării unităţilor nucleare, costurile de producţie nu ar fi cu mult ridicate. Se vehiculează, de asemenea, ideea că aceste preţuri vor fi reduse şi mai mult datorită progreselor tehnologice obţinute în domeniul nuclear.

Ecologiştii sunt însă de părere că dacă industria nucleară ar trebui să suporte singură costurile pentru dezafectare sau gestionare a deşeurilor, atunci energia atomică ar fi o sursă foarte scumpă.

Ecologiştii blamează utilizarea acestei surse de energie, acuzând, totodată, reprezentanţii industriei nucleare că nu informează populaţia, într-un mod obiectiv, asupra riscurilor pe care aceasta le presupune. În opinia lor, susţinătorii energiei nucleare evită să abordeze aspectele legate de extracţia uraniului sau problematica gestionării deşeurilor pe termen lung.

Deşi este considerată de forurile internaţionale specializate drept o sursă de energie curată, reprezentanţii organizaţiilor de mediu spun că poluarea are loc în toate fazele ciclului de producţie energetică nucleară şi, mai mult decât atât, cantităţi imense de elemente înalt radioactive constituie un real pericol timp de mii de ani.

Ecologiştii, împotriva energiei nucleare

Dintr-un material realizat în cadrul proiectului "No more reactors in Romania" reiese că energia nucleară nu se rezumă la operarea unei centrale nucleare, iar riscul de poluare a sursei atomice se află dincolo de emisiile de CO2 în atmosferă.

Extragerea uraniului are un impact negativ puternic asupra muncitorilor care se pot iradia şi pot căpăta afecţiuni renale, vasculare sau hepatice. De asemenea, haldele de steril (cantităţile de deşeuri rămase în urma extragerii uraniului) emit substanţe radioactive cu impact imediat asupra comunităţilor miniere.

Mai mult decât atât, energia nucleară nu a fost inclusă în cadrul Protocolului de la Kyoto, care prevede reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Vocile organizaţiilor ecologiste spun că energia nucleară nu este lipsită de emisii de gaze cu efect de seră deoarece activităţile de minerit şi de îmbogăţire a uraniului, fabricarea combustibilului, construcţia centralei şi a depozitelor de deşeuri sunt producătoare de astfel de emisii.

După extragere, uraniul trebuie prelucrat înainte de a fi ars în reactoare. Prelucrarea minereului de uraniu produce alte deşeuri care, aruncate în iazuri de decantare, eliberează cianuri, arsenic, plumb, mercur, toate aceste elemente radioactive fiind dăunătoare sănătăţii omului.

Alte deşeuri cu radioactivitate ridicată provin din însăşi centralele nucleare. Păstrarea substanţelor toxice implică numeroase riscuri. În cazul unui accident nuclear, populaţia este expusă unor pericole imense pentru că radiaţiile reprezintă particule de mare viteză şi unde electromagnetice care afectează ţesuturile vii prin spargerea legăturilor chimice.

Cancerul şi leucemia sunt doar două dintre afecţiunile pe care le poate produce expunerea la radiaţii. Istoria prezintă numeroase exemple de dezastre nucleare sau de situaţii ajunse foarte aproape de dezastru.

Printre acestea, putem enumera: Windscale (Marea Britanie, 1957), Celiabinsk (Rusia, 1957/1958), Brown's Ferry (SUA, 1975), Three Mile Island (SUA, 1979), Cernobîl (Ucraina, 1986). Industria nucleară susţine că, în mod evident, s-au înregistrat progrese în ceea ce priveşte standardele de siguranţă ale reactoarelor nucleare, dar ecologiştii sunt în continuare sceptici şi consideră că în deplină siguranţă reactoarele nu vor putea fi niciodată.

România, în Parteneriatul Global pentru Energie Nucleară

Singura centrală nucleară din România este cea de la Cernavodă, în cadrul căreia funcţionează două unităţi care urmează să asigure 18 la sută din necesarul de energie al României. Reactoarele nucleare de la Cernavodă utilizează tehnologia canadiană de tip CANDU, caracterizată prin performanţe în ceea ce priveşte asigurarea securităţii nucleare.

Un reactor CANDU este prevăzut cu două sisteme de securitate independente, capabile să oprească reactorul în orice condiţii. Ecologiştii contestă şi această tehnologie, spunând că reactoarele CANDU "îmbătrânesc" repede şi, pentru că sunt foarte scumpe, apare problema insuficienţei fondurilor necesare înlocuirii componentelor. Recent, România a aderat la Parteneriatului Global pentru Energie Nucleară.

Astfel, ţara noastră, împreună cu alte 10 ţări, s-a alăturat Statelor Unite, Chinei, Franţei, Japoniei şi Rusiei pentru promovarea folosirii paşnice a energiei nucleare. Parteneriatul a fost lansat de Statele Unite în februarie anul trecut.

Deşeurile radioactive, o problemă încă nerezolvată pe plan mondial

Gestionarea deşeurilor radioactive este una dintre cele mai stringente probleme pe care le pune energia nucleară. Producţia a 1.000 tone de combustibil de uraniu generează 100.000 tone de deşeuri solide şi 3,5 milioane de litri de deşeuri lichide. Radiaţiile produse de aceste deşeuri pot fi active un timp extrem de lung, generaţii de-a rândul putând suferi din cauza lor.

La nivel mondial, nu există un depozit permanent pentru astfel de deşeuri din cauza riscurilor seismice şi a posibilităţii ca pânza freatică să fie atacată de radioactivitate. Reprezentanţii industriei nucleare spun însă că, atât timp cât nu sunt în cantităţi mari, deşeurile radioactive sunt inofensive.

După 50 de ani de cercetare nu există încă soluţii practice pentru depozitarea definitivă şi sigură a deşeurilor înalt radioactive. Soluţiile propuse până acum presupun depozitarea deşeurilor pe fundul oceanelor, trimiterea acestora în spaţiu sau păstrarea lor în interiorul centralelor nucleare până li se va găsi o utilitate în viitor. Această din urmă metodă este folosită astăzi.

Dintr-un studiu de caz citat în rapoartele fundaţiei Terra Mileniul III, în 1987, Departamentul de Energie din SUA şi-a anunţat planurile de a construi un depozit subteran în Nevada, Yucca Mountain. Conform planului, deşeurile radioactive urmau să fie îngropate în pământ, unde se spera că astfel vor rămâne neexpuse apelor subterane şi neafectate de cutremure.

Dar în decursul a mii de ani este imposibil de prezis dacă o zonă va rămâne uscată sau stabilă din punct de vedere geologic. Proiectul Yucca Mountain a fost cercetat timp îndelungat şi s-a ajuns într-un final la concluzia că acesta nu poate fi izolat de apele subterane. Proiectul a eşuat.

Franţa, cea mai mare producătoare de energie nucleară din Europa

În momentul de faţă, în lume operează 442 de reactoare. Acestea acoperă aproximativ 16 la sută din producţia mondială de energie electrică. În ceea ce priveşte Uniunea Europeană, dezvoltarea industriei nucleare pentru obţinerea energiei electrice este importantă, având în vedere că termocentralele depind de importurile din Rusia, petrolul este tot mai puţin şi, prin urmare, tot mai scump, hidroenergia nu poate asigura necesarul energetic, iar turbinele eoliene nu sunt recunoscute ca reprezentând o soluţie viabilă nici măcar pentru ţările cu un climat propice dezvoltării unei astfel de surse.

Centralele nucleare asigură, în momentul acesta, 15 la sută din energia consumată în spaţiul comunitar. Uniunea Europeană deţine un total de 145 de unităţi nucleare. Între acestea, Franţa este campioană. Acolo operează 59 de reactoare.

În urmă cu trei decenii, guvernul francez a lansat cel mai amplu program nuclear din lume ca răspuns la criza petrolului din 1973. După 30 de ani, Franţa şi-a redus consumul de combustibil fosil cu peste 10 la sută. În Marea Britanie însă operează 23 de reactoare, în Geramnia - 17, iar în Spania - 24.