„O normalitate anormală”. De ce acceptă tinerii salarii mici și ore neplătite. Cazul angajatului care și-a bătut patronul abuziv

Mărturia unui român despre vărul său de 19 ani, ajuns în arest după ce și-ar fi bătut patronul, a provocat sute de reacții. Tânărul ar fi fost plătit cu 2.600 de lei și obligat să muncească ore suplimentare fără bani. Sociologul Valentin Fulger explică de ce frustrările acumulate la locul de muncă pot degenera în conflicte și de ce unii români ajung să țină partea angajatului chiar și atunci când acesta reacționează violent.

Conflictele la locul de muncă afectează viața multor români. Foto: Drazen Zizic. Magnific.com

Mesajul unui român care a povestit că vărul său, un tânăr de 19 ani din Slatina, ar fi ajuns în arest după ce și-a bătut patronul a stârnit numeroase reacții. Conflictul ar fi izbucnit după mai multe luni în care angajatul a primit salariul de 2.600 de lei și ar fi fost obligat să muncească peste program fără să fie plătit.

„Vărul meu de 19 ani din Slatina este în arest. Lucra din 20 ianuarie la o firmă din Slatina, căreia nu-i pot da numele, după ce și-a căutat un loc de muncă timp de opt luni. Se ocupa cu manipularea mărfurilor grele și cu livrările. Teoretic, programul era de luni până vineri, între orele 8 și 17, pentru 2.600 de lei. În primele trei luni avea acest salariu, apoi, potrivit contractului, urma să crească la 3.000 de lei”, a relatat românul.

Potrivit acestuia, majorarea promisă nu ar mai fi avut loc, iar tânărul ar fi fost nevoit să muncească peste program, câte patru ore sâmbăta, de două ori pe lună, fără să fie plătit.

„Ieri, când a cerut o mărire, spunând că altfel pleacă, patronul l-a înjurat și i-a spus că nu îi va plăti salariul pe luna septembrie. Apoi s-a iscat o bătaie. Patronului i-au fost rupte mandibula și două coaste și i-a fost fracturat un umăr. Vărul meu a luat apoi telefonul patronului, un iPhone de aproximativ 7.000 de lei, l-a distrus și a plecat, iar acum este în arest și are dosar penal. Toți din familie suntem șocați, dar, oarecum, îl înțelegem”, a mai scris acesta.

În încheierea mesajului, el și-a arătat revolta față de situația de pe piața muncii.

„Piața muncii din România este atât de rea, iar unii «patronache» și-au luat-o în cap până când, se pare, unul dintre ei și-a găsit nașul, în acest caz. Scriu asta din tren. Mă întorc la București de la Slatina, fiindcă mătușa mea ne-a chemat de urgență, pe mine și pe părinții mei, neștiind ce să facă. Nu știm ce se va întâmpla mai departe”, a încheiat acesta.

Cum văd românii reacția angajatului

Mesajul românului, publicat pe platforma Reddit, a stârnit sute de reacții. Unii români au susținut că înțeleg furia tânărului și au criticat abuzurile unor angajatori, în timp ce alții au condamnat violența și au avertizat că urmările judiciare îi pot afecta acestuia viața pentru mulți ani.

„A făcut o prostie. Mandibula ruptă și coastele fisurate înseamnă mai mult decât «o bătaie». Chiar dacă lucrurile erau de zece ori mai rele decât spune autorul postării, avea 1.001 metode prin care își putea rezolva situația și putea să iasă în câștig sau, cel puțin, să nu piardă atât”, a afirmat un internaut.

Altcineva a atras atenția asupra riscului unei condamnări, al plății unor despăgubiri și al proceselor care s-ar putea întinde pe mai mulți ani.

„La o mandibulă fracturată și coaste rupte, patronul ar putea primi două-trei săptămâni de internare, câteva luni de îngrijiri medicale și ar putea avea nevoie de alte intervenții chirurgicale. Va începe și judecata în civil, pentru daune. Tânărul acesta și-a afectat grav următorii șase-șapte ani, cât ar putea dura procesele. Nu spun nimic în apărarea patronului. Astăzi, multă lume se confruntă cu o lipsă de omenie fascinantă, dar dai cu pumnul când știi că scapi, nu când ajungi la mâna parchetelor și a procurorilor, mai ales în sistemul nostru de justiție”, a comentat acesta.

Alți români au susținut că tânărul trebuia să strângă dovezi și să reclame presupusele abuzuri.

„Era atât de simplu să facă o plângere la ITM, salariul de 2.600 de lei fiind sub minimul legal, ca să nu mai punem la socoteală orele suplimentare neplătite. Putea să plece la sfârșitul programului sau să îl înregistreze pe patron când îi cerea să rămână peste program. Fiecare înregistrare ar fi putut reprezenta o probă a abuzului. În loc să fie el bun de plată, îl putea face pe patron să îl despăgubească”, a susținut un participant la discuție.

Alți internauți au afirmat că salariații prost plătiți nu dispun întotdeauna de timpul și banii necesari pentru a începe procese împotriva angajatorilor.

„Am văzut cu ochii mei un caz în care patronul nu a plătit ore suplimentare în valoare de aproximativ 3.000 de lei, mai mult decât salariul angajatei, care era minimul pe economie, iar apoi a hărțuit-o pentru a o determina să demisioneze. Când a fost dat în judecată, a susținut, prin avocată, că nici măcar nu fusese în firmă atunci când o hărțuise, deși existau înregistrări video în care se vedea că fusese acolo. Este greu să duci un asemenea proces când tocmai ai fost concediat”, a relatat un internaut.

Un român a atras atenția asupra lipsei locurilor de muncă din orașele mici și din sate, amintind că tânărului i-ar fi trebuit opt luni pentru a găsi serviciul plătit cu 2.600 de lei.

„Sunt sate în care nu există locuri de muncă. Sunt orașe în care poți să lucrezi doar ca paznic sau vânzător. Pe aici nu se mai produce aproape nimic și nici în Vest nu prea se mai produce, totul se mută în Asia. Cei bogați o duc bine, dar rămâne o parte a populației care are mari probleme”, a afirmat acesta.

Unii au cerut pedepse mai aspre pentru angajatorii care profită de munca salariaților și au susținut că simplele amenzi nu îi protejează suficient pe cei vulnerabili.

„Legea trebuie să fie mult mai aspră. Dacă te folosești de munca unui om, trebuie să existe o pedeapsă echivalentă cu gravitatea morală și juridică a faptei. Când abuzezi de timpul, sănătatea și forța de muncă ale cuiva, ar trebui să existe pedepse mai dure, nu doar o amendă de la ITM și un proces civil. Degeaba se duce muncitorul în instanță dacă nu are timpul și banii necesari pentru un avocat și pentru a aștepta până când angajatorul este obligat să îi restituie suma datorată”, a comentat un român.

„Nu susțin violența, dar nu-i pot plânge de milă patronului”, a concluzionat un alt român.

 „Acceptarea unor servicii sub nivelul pregătirii a devenit o normalitate anormală”

Sociologul Valentin Fulger a explicat pentru „Adevărul” de ce mulți tineri acceptă salarii mici și ore suplimentare neplătite și cum poate ajunge frustrarea acumulată să provoace conflicte grave.

„În termeni stricți de specialitate, fiecare instituție are propria ei cultură organizațională, ce poate fi înțeleasă prin regulile de funcționare, programul de lucru, posibilitățile de promovare, concedii, premieri sau salarizare. Desigur că există o ruptură de nivel între marile instituții, cum ar fi cele de stat sau corporatiste, și cele mai multe, plasate la un alt nivel structural. Dacă în marile instituții putem vorbi atât de contract colectiv de muncă, dar și de contract individual de muncă, la firul ierbii, în România reală, lucrurile se schimbă foarte mult”, a explicat sociologul.

Potrivit specialistului, mulți tineri, mai ales cei din mediul rural și din orașele mici, nu au posibilitatea de a-și începe activitatea în companii care le respectă drepturile.

„Nu toți tinerii au posibilitatea de a-și începe viața activă din punct de vedere profesional în instituții care le respectă drepturile salariale, fiind de notorietate că mare parte din economia românească funcționează la gri sau chiar la negru. Pe fondul lipsei acute de locuri de muncă, mai ales în mediul rural și micul urban, tinerii sunt nevoiți să accepte slujbe ce nu corespund de multe ori nici pregătirii lor profesionale, nu doar salariale”, a afirmat Valentin Fulger.

În regiunile sărace, această situație riscă să se transforme într-o stare de fapt.

„În acest context, al unei economii tot mai slăbite și al cererii de forță de muncă mai reduse, mai ales în zonele cunoscute ca paupere, acceptarea unor servicii sub nivelul pregătirii și al unui nivel salarial adecvat a devenit, din păcate, o constantă, o normalitate anormală. În cazul tinerilor, problema este și mai stringentă pentru că, fiind la început de viață, își doresc să acumuleze financiar și material cât mai mult și mai rapid pentru a-și putea întemeia o familie”, a adăugat acesta.

Schimbarea repetată a unor locuri de muncă nesatisfăcătoare nu rezolvă întotdeauna problema.

„Problema nu stă într-un singur loc de muncă ce nu corespunde, ci în faptul că ei schimbă mai multe astfel de locuri de muncă ce nu le satisfac cerințele, astfel încât situația se permanentizează. Ori această permanentizare are ca efect acumularea unei frustrări, fiecare experiență negativă adăugând câte ceva celorlalte. Se adaugă aici și cerințele anumitor angajatori privind experiența în muncă, ceea ce pune o presiune suplimentară pe cel care-și caută de lucru”, a explicat sociologul.

În opinia sa, conflictele nu ar trebui puse doar pe seama lipsei de răbdare a tinerilor, ci și a diferenței dintre condițiile oferite și cerințele angajatorilor.

„De aceea asistăm la izbucnirea nemulțumirilor și chiar a unor conflicte cu angajatorii, dar și cu colegii de muncă ce par să fie favorizați sub diferite aspecte. Nu aș încerca să pun aceste conflicte pe lipsa de răbdare a tinerilor, ci mai ales pe ceea ce li se oferă ca și condiții de muncă și salarizare și ceea ce li se cere să îndeplinească la angajare și după”, a afirmat profesorul universitar de la Universitatea din Petroșani.

De ce unii români ajung să susțină angajatul violent

Valentin Fulger a explicat și de ce, în unele situații, numeroși români tind să se situeze de partea angajatului, chiar dacă acesta a reacționat violent. Atitudinea ar reflecta nemulțumirile acumulate în societate și experiențele negative trăite de salariați la diferite locuri de muncă.

„În primul rând, aș pleca de la adevărul factual că cei mai mulți români nu sunt antreprenori, ci angajați. În al doilea rând, există un fond de nemulțumire, după cum am arătat anterior, și nu doar în rândul tinerilor, ci în toate categoriile demografice active profesional. Cum numeroși dintre ei au schimbat cel puțin un loc sau două de muncă, dacă nu cumva mai multe, fiecare este purtătorul experiențelor anterioare pe care le-au transformat în percepții și reprezentări asupra angajatorilor”, a arătat sociologul.

Specialistul a precizat că nu toți patronii trebuie priviți în aceeași lumină. Totuși, experiențele în care relația dintre cele două părți este dezechilibrată au alimentat percepțiile negative.

„Desigur că există angajatori care respectă angajații, dar se întâlnesc și cazuri în care raporturile dintre angajator și angajat sunt unele de forță, în favoarea angajatorului, și de aici și percepțiile negative care s-au extins. Mai ales în micile orașe, acolo unde fiecare se cunoaște cu fiecare, există o anumită faimă a angajatorilor, care se știu ca cei care plătesc sau cei care te muncesc, dar uită să te plătească pentru cât ai prestat”, a adăugat Valentin Fulger.

Potrivit acestuia, unele anunțuri de angajare rămân afișate timp îndelungat și din cauza reputației pe care o au angajatorii.

„De aceea vedem pe ușile anumitor instituții anunțuri cu angajări care stau cu săptămânile, formându-se falsa impresie că sunt locuri de muncă, dar lumea nu vrea să muncească. Este necesar ca legea națională să intervină și să fie respectată, nu doar în sectorul bugetar, ci și în cel privat, astfel încât fiecare dintre părți să-și îndeplinească obligațiile, dar să-i fie respectate și drepturile”, a concluzionat sociologul.