„Mi s-a spus că e ciudat că la 20 de ani îi spun mamei «mami»”. Cum li se adresează românii părinților la maturitate

Felul în care românii li se adresează părinților a stârnit o dezbatere aprinsă pe rețelele de socializare, după ce o tânără de 20 de ani a povestit că a fost considerată „ciudată” pentru că îi spune în continuare mamei „mami” și tatălui „tati”.

Mulți români au păstrat formulele de alint pentru părinți. Foto: Magnific.com

„Recent am ieșit la o cafea cu un grup de necunoscuți fiindcă am vrut să îmi fac prieteni noi. Mi-a sunat telefonul și m-am scuzat de la masă. Când m-am întors, una dintre fete a spus că i se pare puțin ciudat că la 20 de ani încă mă adresez mamei cu «mami». Așa o am și în telefon. Probabil a văzut când m-a sunat. Am început o discuție pe tema asta. Sunt persoane care dintotdeauna au folosit «mama și tata», altele au început cu «mami și tati», iar ca adulți au schimbat în «mama și tata» sau, ca și mine, au folosit «mami și tati» până acum”, a relatat tânăra, pe Reddit.

Întrebarea pe care tânăra a adresat-o apoi românilor, despre cum se adresează părinților, a atras sute de răspunsuri.

Mulți au spus că nu văd nimic nepotrivit în folosirea apelativelor „mami” și „tati” după adolescență, iar alții au adăugat că felul în care își strigă părinții s-a schimbat de-a lungul timpului.

„Eu am 40 de ani și le zic «mami» și «tati». Așa le-am zis mereu și așa o să le zic mereu. Mami le zice alor ei «mămica și tăticu'», iar tati alor lui «mica și ticu»”, a relatat unul dintre participanții la discuție.

Cum își alintă românii părinții

O româncă a relatat că apelativele de alint au stârnit momente amuzante în propria familie.

„Singurii care s-au uitat puțin ciudat la mine sunt copiii mei, pentru că ei știu că mami sunt eu și nu înțelegeau de ce mă adresez bunicii lor tot cu «mami». Au mai crescut între timp”, a povestit ea.

Alți români au relatat că își strigă mamele în multe alte feluri, în afară de „mami” și „mama”.

„Mamei îi zic în cincisprezece feluri: mami, mama, mamacita, pe nume, poliția, Elena – nu o cheamă Elena, îi zic Elena de la Elena Ceaușescu”, a glumit unul dintre comentatori.

O altă femeie a explicat că i se adresează mamei sale în funcție de situație.

„De obicei «mom» când o strig – în telefon o am «Mom» –, «mami» când vreau ceva, «mama» când vorbesc despre ea”, a adăugat ea.

Mulți români susțin că folosirea unor asemenea apelative până la vârste înaintate este firească.

„Bunică-mea îi spunea mamei ei «Măicuța» la 80 de ani. Nu văd nicio problemă în a păstra adresări de genul toată viața”, a scris un român.

Altcineva și-a amintit că și în familia sa apelativele afectuoase au fost păstrate la maturitate.

„Mama și tăticu! Tăticu nu mai e, iar frate-miu, care avea 50 de ani când a murit tata, îi zicea tot «tăticu», cu toate că era ta-su vitreg. Nu e vorba că ne alintam sau ne infantilizam, ci doar că tata pentru noi era un om foarte mare și puternic”, a adăugat acesta.

Un bărbat a povestit despre relația apropiată pe care a avut-o cu părinții săi și despre apelativele pe care le folosea.

„Tatăl meu era cel mai bun prieten al meu. Vorbeam la per tu cu el. Și cu mama, dar mamei îi spuneam mereu «sărut mâna, mama»; tatei îi spuneam «alo, alo, da' ce faci, jupâne/prințule/șefule?». Doamne, ce dor mi-e de ei...”, a relatat acesta.

Pentru alții, „mami” și „tati” a rămas o formă de afecțiune rămasă din copilărie, chiar dacă în anumite împrejurări preferă formule mai neutre.

„În sufletul meu mereu vor fi mami și tati, indiferent de vârstă. Am 32 de ani și încerc totuși la muncă sau în public, cu persoane de care nu sunt foarte apropiată, să nu spun chiar «mami», zic de obicei «mama». Mi se pare normal ca pentru fiecare dintre noi părinții noștri să fie «mami și tati». Măcar atâta dulceață din copilărie să ne rămână. Unde spune că trebuie să renunț la asta?”, a scris o româncă.

Alți participanți la discuție au susținut că felul în care cineva se adresează părinților este o chestiune strict personală și nu ar trebui să devină motiv de ironie.

„Eu le spun pe nume pentru că îmi permit ei. Niciodată să nu-ți fie rușine că vorbești cu părinții tăi. Dacă cineva de la masă râde de tine, poate ar trebui să nu mai stai la masă cu ei. Cum râd de chestia asta, râd și de altceva”, a comentat o persoană.

O altă reacție a legat apelativele afectuoase de apropierea dintre copii și părinți.

„Consideră un motiv de bucurie și pentru care să fii recunoscătoare că te simți confortabil cu părinții tăi astfel încât să te adresezi așa. În niciun caz să nu-ți fie rușine. Sincer, eu admir când văd asta la alții și simt un «dor» pentru acest ceva pe care nu am avut șansa să îl am cu părinții mei”, a relatat un român.

Alții au considerat că discuția nici nu ar trebui complicată atât de mult.

„E strict problema ta cum te adresezi părinților tăi, restul e can-can”, a comentat cineva.

O româncă a povestit că, în timpul facultății, i se părea ciudat să audă colegii adulți vorbind astfel despre părinții lor.

„Când am ajuns la facultate, unul dintre primele lucruri pe care le-am remarcat la majoritatea colegilor a fost adresarea de «mami și tati» când vorbeam între noi și mi se părea foarte ciudat. După ce am stat să mă gândesc de ce mi se pare așa de ciudată chestia asta, am ajuns la concluzia că aveam niște idei rămase din familie sau din filme cu copiii de bani gata sau care au fost ținuți în puf. Ulterior, mi-am cunoscut iubitul, iar el tot așa le spune. Am reușit să înțeleg că nu e vorba despre nimic mai mult decât un alint frumos pentru părinți și o obișnuință. Surpriza a fost că am început și eu să le spun așa din ce în ce mai des”, a relatat ea.

„Mămicuța” sau „tăticuțu”

Altcineva a povestit că apropiații săi au păstrat diminutivele pentru părinți chiar și la vârste înaintate.

„Am o cunoștință care până și acum, la peste 60 de ani, povestește de părinții ei adresându-le cu «mămicuța» și «tăticuțu». Ca adult, am observat că ieși cel mai bine când ești nonconformist și ești tu însuți”, a adăugat acesta.

Unii români cred că apelativele foarte afectuoase ar trebui păstrate în intimitatea familiei.

„Consider că o poți alinta pe mama ta în privat, iar în public să îi spui mama. Eu soției mele îi zic «iubita» sau «mami», că este mama copiilor noștri, însă în public îi zic pe nume. Nu cred că lumea ar trebui să ia parte la intimitățile noastre în orice circumstanță. Cu atât mai mult când ești ditamai dihania de om și începi cu dulcegăriile”, a comentat un utilizator.

Mulți români susțin însă că au rămas pur și simplu la apelativul care li se pare cel mai firesc.

„Mama și tata. Nu le mai zic mami și tati. Nu-mi mai vine”, a scris un utilizator.