Maimuta si kilowatt-ul ora

Am chinuit un popor degeaba!" - spunea acum cativa ani ministrul de Finante, Mircea Ciumara - acestea fiind probabil singurele cinci cuvinte memorabile ale demnitarului taranist. Iata insa ca, in anul

Am chinuit un popor degeaba!" - spunea acum cativa ani ministrul de Finante, Mircea Ciumara - acestea fiind probabil singurele cinci cuvinte memorabile ale demnitarului taranist. Iata insa ca, in anul de gratie 2002, vine la concurenta premierul Adrian Nastase si ne serveste nimic altceva decat varianta social-democrata a afirmatiei d-lui Ciumara: "Degeaba vorbim de obiectivele majore ale reformei, daca intretinerea depaseste salariul mediu pe economie". Multor gospodine trebuie ca li s-a ars mancarea pe aragaz asteptand in zadar, in fata televizorului, ca dupa enuntarea problemei, premierul sa produca si solutia. Logica, daca nu bunul-simt, ar fi cerut ca aparitia revolutionara, cu sacou peste tricou, a lui Adrian Nastase, sa reprezinte si altceva decat constatarea faptului in sine. Cetateanul de rand ca si cel cu venituri peste media invocata de premier, dar si pensionarii si alte categorii sociale "defavorizate", toti acestia care inseamna, de fapt, populatia Romaniei au avut, din nou, parte de o crunta dezamagire. "Rezolvarea" problemei oferita de Executiv, respectiv "micsorarea cotei minime de 18 la suta a impozitului pe venit prin compensarea cu o crestere a cotei maximale" este ilustrarea faptului ca, uneori, nu numai "maimuta se scarpina in anumite parti, creandu-si un anumit disconfort". Fara, probabil, sa-si dea seama, premierul Adrian Nastase a spus un mare adevar. De fapt, problema este ca intretinerea a depasit salariul mediu pe economie pentru ca, in loc sa se faca reforma, doar se vorbeste despre ea. Reforma, despre care se face vorbire, ar trebui sa vizeze direct si nemijlocit sistemul energetic national, si nu impozitul pe venit. De ani de zile, constatam ca atunci cand este vorba de pretul energiei, fie ea electrica sau termica, CONEL-ul, chiar si spart in paispe, iese din ecuatie. Sistematic se pune doar problema ca marfa, in speta kilowatt-ul ora, sa nu care cumva sa ramana cu pretul sub cresterea cursului leu/dolar. Aproape s-a creat impresia ca, in Romania, energia electrica se produce efectiv arzand valuta fara ca, la mijloc, sa existe termocentrale, hidrocentrale, transformatoare si asa mai departe. Desi poate ca in mintea guvernantilor pare paradoxal, cresterea pretului energiei electrice si termice intr-un ritm insuportabil, este opera liber consimtita a politicii economice in domeniul energetic. In speta, asa cum am aratat de nenumarate ori, indexarea automata a tarifelor la utilitati cu evolutia cursului leu-dolar sau cu rata inflatiei, nu face altceva decat sa alimenteze, sistematic, spirala preturilor. Povestea se va repeta cu atat mai aprig si in 2002, intrucat, in baza unei decizii guvernamentale, pretul energiei este indexat lunar cu un procent mai mare decat rata medie lunara a inflatiei (acum, de exemplu, este vorba de 3,6 la suta). Aceasta corelatie intre pretul energiei si dolar sau inflatie este absolut ruinatoare nu doar pentru buzunarul populatiei, jelita ipocrit de Guvern, ci si pentru economie. Faptul a fost semnalat punctual de Mugur Isarescu, care cataloga mecanismul de indexare drept "pur inflationist". Mai mult, data fiind starea jalnica a industriei romanesti, este greu de crezut ca aceasta crestere de tarif la energie se va regasi si in altceva decat in blocajul financiar. Cu alte cuvinte, rau-platnicii nu vor deveni, peste noapte, platitori doar pentru ca s-a scumpit energia. Iesirea la rampa a premierului este insa de-a dreptul cinica pentru populatie, singura care, de voie, de nevoie, isi achita factura energetica. Ceea ce uita, cu buna stiinta, autoritatile sa comunice opiniei publice este ca, daca astazi tabelele de la intretinere afiseaza sume astronomice, acesta este costul derapajului deficitului de cont curent pe care s-a bazat cresterea economica din 2001. Cu alte cuvinte, asistam la o reducere brutala a consumului prin intermediul pretului la kilowatt si gigacalorie, in scopul, nobil de altfel, al mentinerii stabilitatii macroeconomice. Este insa absolut evident ca aceasta forma de chinuire a poporului nu poate da rezultate decat pe termen scurt. Realitatea este ca in Romania, pretul energiei nu are nici in clin, nici in maneca cu regulile economiei de piata, in schimb este oricand capabil sa dea piata peste cap. Pretul acestei situatii aberante se resimte de ani buni si, cu siguranta, se va resimti in continuare atat timp cat autoritatile abordand problema vor avea comportamentul de "maimuta care, uneori, scarpinandu-se in anumite parti, isi creeaza un anumit disconfort".