Linistea dinaintea furtunii

Romanul este practic naucit de ceea ce se intampla in jurul lui. Nu apuca sa se dezmeticeasca bine dupa o scumpire ca vine alta. Guvernul Nastase isi vara tot mai adanc mana in buzunarul cetateanului.

Romanul este practic naucit de ceea ce se intampla in jurul lui. Nu apuca sa se dezmeticeasca bine dupa o scumpire ca vine alta. Guvernul Nastase isi vara tot mai adanc mana in buzunarul cetateanului. Motivele nu lipsesc. Ba s-a scumpit petrolul in lume, ba s-a depreciat leul in tara. Cand nu se poate agata nici de una, nici de alta, guvernul recurge la un alt gen de justificari: directivele Uniunii Europene, conditionalitatile FMI, iar mai nou costul aderarii la NATO. Fireste, nimeni nu neaga impactul unor socuri externe asupra fragilei economii romanesti sau necesitatea respectarii angajamentelor luate de Bucuresti pe plan international. Toate fac parte dintr-un joc cu reguli bine definite. Numai ca guvernantii nostri nu sunt niste profesionisti si incalca adesea regulile jocului. Scumpirea apreciabila a euro in ultima vreme trebuia sa determine cresterea pretului la benzina si motorina, deoarece accizele la carburanti sunt calculate in moneda unica europeana. Dar, in aproape 99% din scurta sa existenta, euro s-a depreciat. A auzit cineva de vreo ieftinire a benzinei determinata de scaderea cursului monedei europene sau de ieftinirea petrolului? Nici nu s-ar fi putut intampla asa ceva, pentru ca, in timp ce in tarile industrializate din Occident preturile se misca dupa cum le indica piata, ceea ce presupune ca pot veni si in jos, in Romania preturile fac mai mult ce le spune guvernul, care le arata o singura directie - in sus. De ce? Economia romaneasca este dominata de intreprinderi ineficiente. Pierderile lor sunt acoperite prin inflatie. Daca s-ar curma brusc o asemenea practica toate societatile neperformante ar intra in faliment, fapt care ar crea grave tensiuni sociale. Singura solutie viabila este restructurarea treptata a intreprinderilor cu probleme, adica aducerea lor (fie prin retehnologizare, fie prin privatizare) in situatia de a produce cat consuma si de a obtine si un anumit profit. Societatile care nu au nici o sansa de reabilitare trebuie scoase din circuitul economic, pentru a nu le imbolnavi si pe cele sanatoase. In Romania, un asemenea proces, care a demarat timid in a doua parte a anului 1999, se afla intr-un punct mort de la inceputul lui 2001. Al doilea an al unui mandat, cum este 2002 pentru guvernul Nastase, ar trebui sa fie anul celor mai dure masuri de reforma. La noi este insa liniste. Dar o liniste de dinaintea furtunii. Pentru ca pretul pacii sociale a devenit insuportabil, datorita valurilor succesive de scumpiri. Nemeritat de mult platesc romanii faptul ca nu se straduiesc sa inteleaga logica lichidarii unor intreprinderi, ca se tem de schimbare si nu reusesc sa se desprinda de pulpana statului. Cand cineva consuma, dar nu plateste, altcineva trebuie sa achite factura. Populatia plateste acum toate oalele sparte in sectoarele economice neperformante. Pentru ca guvernantii nostri se ingrijesc numai de preturi, nu si de venituri. Accizele sunt calculate in euro, moneda care se apreciaza, in timp ce salariul este evaluat in lei, care se depreciaza. Inversarea, actualelor tendinte presupune reforme in intreprinderi, care ar reduce inflatia si ar spori puterea de cumparare a leului. In economia reala nu se intampla practic nimic de un an si jumatate, iar consecintele nu sunt greu de anticipat. Multi analisti occidentali lauda pe bulgari pentru stoicismul cu care suporta reforme economice extrem de dureroase si arata cu un deget dojenitor spre romani. Comparatia nu este prea fericita. Datorita intarzierii reformelor in intreprinderi, bulgarii au trecut printr-o criza financiara devastatoare, care i-a trimis la lazile de gunoi pentru a-si cauta de mancare. Ei au acum comportamentul oamenilor care au vazut moartea. Romanii n-au cunoscut o criza asemanatoare. Dar, ar fi o cumplita tragedie daca si romanii, care au ajuns deja la un inalt grad de saracire, ar fi aruncati intr-o criza teribila pentru a deprinde si ei comportamentul bulgarilor. Mersul economiei romanesti nu indeparteaza un asemenea risc. Productia creste, dar romanii nu simt nici o imbunatatire, cat de mica, a conditiilor de viata. Dimpotriva, traiul zilnic devine tot mai greu. Intre cresterea economica si saracirea populatiei nu exista insa nici o contradictie. Productia sporeste de doua ori mai lent decat datoriile intreprinderilor. Cresterea arieratelor arata ca actualul "boom" economic se datoreste societatilor care consuma, dar nu platesc, inclusiv impozite si taxe. Pentru a acoperi gaurile din buget, guvernul mai adauga ceva la factura energetica, mai inventeaza un impozit nou sau mai umfla altul vechi. Si astfel romanii pierd de pe urma scumpirilor si a poverii fiscalitatii mai mult decat castiga din cresterea economica. La fel s-a intamplat si in Bulgaria inainte de 1996, cand a izbucnit teribila criza financiara. Guvernul Nastase ar trebui probabil sa traga mai multe invataminte din experientele nefericite ale vecinilor nostri, chiar daca 11 septembrie 2001 i-a oferit sansa nesperata de a escamota prin politic nereusitele economice.