Intre speranta si lehamite

Este reconfortant sa constati ca actiunea noastra impotriva limitarilor pe care politicienii vor sa le impuna presei este inteleasa in esenta ei. Iata ce-mi scrie doamna Dorina Nicolau, din Bucuresti:

Este reconfortant sa constati ca actiunea noastra impotriva limitarilor pe care politicienii vor sa le impuna presei este inteleasa in esenta ei. Iata ce-mi scrie doamna Dorina Nicolau, din Bucuresti: "De ani de zile romanul este informat cu regularitate despre marile acte de coruptie care vlaguiesc economia nationala in tranzitie nesfarsita, dar niciodata marii profitori n-au intrat in inchisoare, iar averile lor nu au fost confiscate. Furturi de sute de milioane de dolari, provenind din privatizari masluite, falimente bancare, speculatii imobiliare, trafic de influenta la cele mai inalte niveluri raman nepedepsite, spre disperarea cetateanului de rand. Ziarele au oferit detalii despre marii corupti, de la Sever Muresan la Temesan, Bivolaru, Danielescu, Tarau etc., la care se adauga "afacerile" celebrului escroc SOV, cu increngatura de relatii in lumea politica, exemple revoltatoare ale impotentei si complicitatii Justitiei. Oamenii nostri politici isi construiesc vile somptuoase, ferme, primesc onorarii fabuloase (700.000 dolari americani), isi fac colectii de arta, afirmand cu nerusinare ca banii provin din salarii sau de la bunicii strangatori. Personal, sunt convinsa ca, de exemplu, in uriasa mlastina a coruptiei generalizate din Romania, Vantu va ramane nepedepsit, o eventuala actiune efectiva in Justitie urmand sa dureze decenii, pana la epuizarea tuturor tertipurilor avocatesti. Iata de ce singura noastra speranta de denuntare a coruptiei si autorilor jafului national este presa scrisa, ziarele de prestigiu, mai precis Adevarul si alte doua-trei cotidiane. De aceea Puterea, incepand cu Presedintia, Executivul, Parlamentul s-au si napustit asupra ziarelor, incercand sa le ingradeasca libertatea de actiune". Poate vor citi aceste randuri si cei care, pacaliti de demagogia unor cantareti ai "conducatorului", ne reproseaza ca noi am dori sa fim mai presus de lege, ca vrem sa avem libertatea de a ataca pe oricine, fara sa dam socoteala. Noi chiar raspundem pentru ceea ce facem. Adesea in Justitie, dar in primul rand in fata dumneavoastra, a cititorilor. Cine isi inchipuie ca poate sa publice minciuni, sa atace pe nedrept, fara sa plateasca pentru aceasta, face cea mai mare greseala. Pierderea credibilitatii este iremediabila. Nici o sentinta judecatoreasca nu poate fi mai severa decat refuzul de a mai citi un ziar. Pentru ca asta inseamna moartea ziarului respectiv. Dl. Hateg Constantin, din Chizatau, judetul Timis, imi scrie cu mahnire ca intre propunerile de modificare a Constitutiei nu se regaseste si ideea votului uninominal. Mai mult, domnia sa a aflat din ziar ca actiunea de strangere a semnaturilor pentru promovarea de catre electorat a acestei propuneri a fost un esec: nu s-au putut strange decat 160.000 de semnaturi, fata de 250.000 necesare. Reamintind ca Adevarul a lansat la inceputul anilor '90 aceasta propunere, cititorul ne cere sa reluam initiativa si sa incepem o campanie de strangere a semnaturilor pe liste publicate in ziar. Mai intai trebuie spus ca asemenea semnaturi nu sunt valabile. Aici legiuitorul a fost foarte scrupulos. Se pot infiinta partide pe baza de liste copiate de la asociatiile de locatari (cazuri semnalate la vremea respectiva chiar in Adevarul), dar nu poate fi promovata o asemenea initiativa prin semnaturi trimise la ziar. Exista o explicatie foarte simpla pentru lipsa de interes a politicienilor fata de votul uninominal. Multi dintre ei n-ar avea nici o sansa de a fi realesi. Mai trist este ca populatia, care, desi doreste sa se schimbe sistemul de vot, nu a raspuns apelului la semnaturi. In mod sigur din lehamite, stiind ca parlamentarii nu vor lua in seama un asemenea demers. Ceea ce este un semn rau. Daca ne-ar coplesi pe toti aceasta lehamite, chiar am ajunge sa ne plangem singuri de mila.