Intre "marea ezitare" si "lehamitea prezidentiala"

In ajunul primului tur de scrutin al alegerilor prezidentiale, presa franceza sublinia, vineri, prin titluri plastice, lipsa de interes accentuata a alegatorilor. Sub titlul, pe intreaga manseta,

In ajunul primului tur de scrutin al alegerilor prezidentiale, presa franceza sublinia, vineri, prin titluri plastice, lipsa de interes accentuata a alegatorilor. Sub titlul, pe intreaga manseta, "Marea Ezitare", LE PARISIEN nota ca "un francez din doi nu s-a fixat inca asupra candidatului pe care il va vota". 30 la suta nu sunt siguri daca se vor prezenta la vot, doar 46 la suta si-au stabilit optiunile si doar 47 la suta sunt satisfacuti de campania electorala. "Lehamitea prezidentiala" suna descrierea atmosferei electorale facute de cotidianul de stanga LIBERATION, care considera ca alegerile parlamentare ce vor avea loc in iunie sunt mai importante decat cele prezidentiale. "Campania electorala, care nici nu a starnit interes, nici nu a convins, indica o stare de nemultumire", scrie ziarul. Mai sobru, cotidianul economic LES ECHOS afirma ca cei doi "mari" candidati din totalul de 16, presedintele Jacques Chirac, al carui mandat expira, si rivalul sau socialist, primul-ministru Lionel Jospin, se vor regasi, cu siguranta, in cel de-al doilea tur de scrutin, dar ambii cu credibilitatea subrezita, ca urmare a incapacitatii lor de a convinge electoratul din primul tur. Aparent, cei doi se situeaza pe pozitii politice contrare, presedintele fiind catalogat ca o personalitate de dreapta, in vreme ce adversarul sau apartine stangii. In realitate, sustine, pe buna dreptate, France Presse, o data cu sfarsitul ideologiilor, abandonul dogmelor si necesitatea de a gestiona o economie tot mai tributara globalizarii, dreapta si stanga franceza s-au apropiat sensibil ca orientare. Notiunile de stanga si dreapta nu-si mai au rostul Intr-adevar, socialistii francezi au abandonat dirigismul de stat pentru a se ralia economiei, de piata. In cursul celor cinci ani ai mandatului sau (1997-2002), Jospin a privatizat mai multe intreprinderi publice decat toate guvernele de dreapta care l-au precedat. La randul ei, dreapta, propovaduind, in continuare, liberalismul economic, nu a dispretuit niciodata o anumita doza de dirigism, insotit de garantiile sociale carora alegatorii, indiferent de orientare, le sunt atat de atasati. In ce priveste siguranta publica, problema care, pe fundalul exploziei de violenta, in special in randurile tinerilor imigranti din mediul urban, preocupa in gradul cel mai inalt alegatorul de rand, devenind, practic, principala tema a dezbaterii electorale, stanga s-a apropiat de pozitiile dreptei privind necesitatea unor masuri dure pentru curmarea acestor grave fenomene sociale. In schimb, dreapta s-a pliat pe pozitiile stangii in alte aspecte tinand de domeniul social, prin acceptarea saptamanii de lucru reduse de 35 de ore si a legalizarii "casatoriei" intre homosexuali, reforme introduse de guvernul socialist al lui Jospin. In fine, in ce priveste politica externa, domeniu care suscita cel mai redus interes in randurile alegatorilor, convergenta este perfecta, si Jospin, si Chirac concepand, de pilda, Europa, ca "o federatie a statelor nationale" sau pronuntandu-se pentru o solutie a crizei din Orientul Mijlociu care sa aiba in vedere nu numai securitatea Israelului si oprirea actiunilor teroriste, dar si crearea unui stat palestinian propriu si retragerea imediata si totala a trupelor israeliene din teritoriile palestiniene ocupate. Referitor la NATO, ambii candidati au in vedere o extindere larga, care sa includa si Romania si Bulgaria. Atunci, cum pot face alegatorii departajarea? Eventual la capitolul charisma, unde Chirac, cu zambetul sau larg si chipul mobil, sta mult mai bine decat sobrul si sumbrul Jospin, pe care presa franceza il asemuieste cu un sever director de internat scolar.