Incredibila poveste a fotografiei unui miliţian trăgând în oameni

Sebastian Ţarălungă a fotografiat în 21 decembrie '89 momentul în care un miliţian l-a împuşcat pe un manifestant

armată. S-a întâmplat pe 21 decembrie "89 la scurt timp după ce Nicolae Ceauşescu, pentru prima dată în viaţa lui, îşi întrerupea brusc discursul, în fluierăturile mulţimii. Atunci, în Bucureşti, s-au auzit pentru prima dată focuri de armă şi au căzut primele victime.
Un tânăr student, înarmat cu un aparat foto ascuns sub haină, a avut curajul să declanşeze obiectivul. Pe autorul executării focului, ex-miliţianul Rodeanu şi pe una dintre victime, Marcel Ilie Roma, rănit prin împuşcare în spate, i-au găsit anchetatorii. Pe autorul fotografiilor-document, unice în istoria recentă, l-am identificat noi. Este vorba despre Sebastian Ţarălungă.
Locul faptei
Anul: 1989. Ziua: 21 decembrie. Ora. 13.00. Locaţia: România, Bucureşti. Perimetrul: Piaţa Palatului, Comitetul Central, zona "Hotel Negoiu". Scutieri, câini lupi, focuri de armă. Victime. Persoanele implicate: un locotenent-colonel de miliţie, în fruntea unei trupe de scutieri, de o parte, şi, de cealaltă parte, un grup de tineri manifestanţi. Tineri care strigau: "Timişoara! Timişoara!" şi "Jos Ceauşescu! Jos Comunismul! Jos Securitatea!". Şi, un erou aparte, un tânăr student-fotograf amator.
Faptele: miliţianul Rodeanu scoate pistolul - un Carpaţi, calibrul 7,65 - îl armează şi trage spre manifestanţi. Cade o victimă, poate două, poate mai multe. Tânărul fotograf are curajul nebunesc să surpridă momentul unic al executării focului. Cu ajutorul fotografiilor, miliţianul-vânător de oameni, Gheorghe Rodeanu, pe atunci şef adjunct la Miliţia Sectorului 4, este identificat şi condamnat la cinci ani închisoare.
"L-am fotografiat pe miliţian trăgând"
"Pe vremea aceea eram student la Automatică, în anul întâi. Mă întorceam de la o cantină. Am văzut tot ce s-a întâmplat şi m-am gândit să mă alătur mulţimii şi, dacă pot, să fotografiez. Aveam un aparat mic şi îl ţineam sub geacă. Am fotografiat mulţimea de manifestanţi care treceau prin faţa Universităţii. Am ajuns pe unde este librăria Eminescu. Ne-am îndreptat, pe Academiei, spre Piaţa Palatului, spre Comitetul Central. Rodeanu, pe care, ulterior, la proces, am fost chemat să-l recunosc, era instalat în faţa unei grupe de scutieri. Era în zona Hotelului Negoiu. L-am văzut pe Rodeanu cum a scos pistolul şi a început să tragă. În acelaşi moment au explodat şi nişte petarde. L-am fotografiat pe miliţian trăgând. Am fotografiat cât am putut. Am văzut pe cineva căzut jos. Cred că am reuşit să surprind şi acel moment. Am făcut fotografii şi a doua zi, dar aceste filme mi-au fost furate. Au dispărut", ne-a declarat, în exclusivitate, fostul student, acum cercetător la Universitatea Politehnică, Sebastian Ţarălungă.
Medicilor le era frică să scrie "plagă împuşcată"
Nu am reuşit să vorbim cu Marcel Ilie Roma, eroul din 21 decembrie, primul rănit înregistrat în Bucureşti, pentru că este plecat din ţară. S-a stabilit în Germania şi vrea să uite de cele întâmplate. Părinţii săi ne-au povestit prin ce a trecut fiul lor. Iată mărturia mamei. "Fiul meu a plecat la Bucureşti pentru a se duce cu prietena, care era studentă, la munte. În ziua aceea ei au văzut la televizor ce se întâmpla în Piaţă, cum era huiduit Ceauşescu şi s-au dus şi ei în stradă. Când le-a povestit manifestanţilor ce ştia că s-a întâmplat la Timişoara, au fost împinşi în faţă. Şi toţi au strigat atunci:
Timişoara! Timişoara!
şi
Jos Ceauşescu!
. Când a început să tragă, mulţimea s-a întors să plece. S-a întors şi el. S-a retras într-o parte. A simţit că-i curge pe spinare ceva cald. Era sânge. Au strigat:
S-a tras! S-a tras! Asasinii! Asasinii!
. I-au dat primul ajutor. Avea pe el o cămaşă de piele. Era plină de sânge. A cerut să-l ducă la spital. A fost dus la Colţea. Pe fişa de internare scrie 13.30. L-a consultat un medic străin. Un arab. I-au pus diagnosticul
plagă înţepată
. Medicilor le era frică să scrie
plagă împuşcată
. Nu se ştia ce se va întâmpla a doua zi. Oricum, Securitatea a venit şi a cerut listele cu răniţi. Fiul meu fusese împuşcat în spate, lângă şira spinării. Glonţul a ieşit spre subţioară. Când au făcut expertiza au găsit glonţul. Mie îmi părea rău să arunc jacheta din cauza unei găurele. Şi am cusut-o ca s-o poarte mai departe. La proces i-au arătat un oarecare ofiţer, dar fiul meu a spus că era întors cu spatele şi nu are cum să-l recunoască. Nici nu vă imaginaţi prin ce a trecut fiul meu. Este un adevărat roman. A privit pe geam, de la spital, cum sunt spălate urmele de sânge de pe asfalt. A trăit cu spaima că, din clipă în clipă, vor veni să-l aresteze. Sau poate chiar să-l omoare. Fiul meu spune:
Eu nu sunt un revoluţionar adevărat. Eu nu am fost acolo decât întâmplător!
. Aşa este. El dorea doar să facă o legătură între Timişoara şi Bucureşti".