In satul Olymbos, Pastele se sarbatoreste ca in timpurile bizantine

Undeva, in creierul muntilor, in partea de nord a insulei Karpathos, intre Creta si Rhodos, satul Olymbos este inca una dintre cele mai izolate asezari din Grecia. Locuitorii vorbesc un dialect atat

Undeva, in creierul muntilor, in partea de nord a insulei Karpathos, intre Creta si Rhodos, satul Olymbos este inca una dintre cele mai izolate asezari din Grecia. Locuitorii vorbesc un dialect atat de vechi incat multe dintre cuvinte s-au pastrat inca din vremea lui Homer. Uneltele pe care satenii le folosesc ca sa cultive grau si ovaz pe pantele terasate sunt aceleasi pe care stramosii lor le foloseau in zilele Bizantului. Olymbos a fost construit mai intai langa mare, dar repetatele atacuri ale piratilor i-au fortat pe localnici sa se mute sus, pe munte, in secolul IX. Pana de curand, nu exista nici un drum care sa lege satul de celelalte 11 localitati din Karpathos si inca exista un singur telefon la o populatie de 600 de oameni. Obiceiurile de Paste s-au pastrat si ele neschimbate din vremuri stravechi. Barbatii satului isi tund parul inainte de sarbatori pe strada, in fata celei mai frecventate taverne. Femeile coc paini speciale pentru Paste, numite koulouria, tot pe strada, in cuptoare uriase pe care le folosesc cu randul. Pe langa koulouria, se fac si paini ornate, cu forme ciudate, numite poulloi. Deseori in ele se pune si cate un ou rosu. In aceleasi cuptoare se frige carnea de miel sau de capra pentru cina de Paste. Desi multi dintre sateni poarta haine moderne, altii inca imbraca straiele traditionale - rochii cu maneci lungi, baticuri negre si sorturi colorate. Casele sunt si ele varuite, iar usile proaspat vopsite in asteptarea sfintelor sarbatori. Sarbatorile pascale incep in sambata dinaintea Floriilor, cand copiii merg din casa in casa cantand imnul lui Lazar si primind bani si oua. In duminica Floriilor, lumea se aduna la biserica si fiecare primeste o cruce facuta din ramuri de palmier, cu care impodobesc apoi icoanele sau fotografiile celor dragi care au murit. In joia in care se vopsesc ouale, tinerele fete astern ghirlande de flori albe si rosii pe catafalcul lui Christos (epitaphios), asa incat in Vinerea Mare sa poata primi efigia trupului Mantuitorului, cand acesta este coborat de pe cruce. In Vinerea Mare nu se mananca dulce in semn de respect pentru suferintele lui Christos, caruia i s-a dat sa bea otet. Se mananca supa din pasta de susan, salata verde sau linte cu otet. Se considera un mare pacat sa lucrezi cu ciocanul sau cuiele in aceasta zi. Dupa o ceremonie care evoca inmormantarea lui Iisus, vineri, a doua zi, de Inviere, oamenii ies pe camp cu icoane sfintite, sa se roage pentru recolte bogate. La intoarcere se tine o licitatie si castigatorii poarta icoanele inapoi, in biserica, unde se arunca artificii si pocnitori chiar in timpul slujbei, printre picioarele credinciosilor. Apoi toata lumea se prinde in dans, in ritmul cimpoaielor si al unor lire speciale, cu clopotei. In duminica Pastelui, tinerii aprind un foc imens in curtea bisericii si ard o papusa intruchipandu-l pe Iuda Tradatorul. Oamenii isi spun "Christos Anesti!" ("Christos a inviat!") si "Alithos Anesti!" ("Adevarat a inviat!") si isi ureaza "Kalo Pascha!" ("Paste Fericit!").