Generația chiriașilor de nevoie: „Nu îmi permit nici măcar o garsonieră într-un oraș mic, oricât de mult aș munci”

Achiziția unei locuințe a devenit pentru numeroși români un obiectiv tot mai îndepărtat, pe măsură ce prețurile imobiliarelor au crescut, iar veniturile nu au ținut pasul cu ele. Mulți mărturisesc de ce au renunțat la planurile lor privind cumpărarea unei locuințe.

Mulți români se declară resemnați în privința posibilităților unor achiziții imobiliare. Pixabay.com

În România, prețurile locuințelor au fost într-o continuă creștere în ultimii ani, chiar dacă numeroase orașe au fost afectate de declinul demografic și economic, lucru care a făcut ca în cartierele lor numeroase locuințe să rămână goale.

În multe localități, prețul locuințelor a continuat să crească, deși oferta pieței imobiliare a rămas rigidă, rezumându-se la spațiile unor clădiri construite înainte de 1990, unele vechi de jumătate de secol, și la rețele de utilități la fel de vechi, care nu au trecut prin renovări ample.

Români resemnați la gândul achiziției unei locuințe

Numeroși români privesc achiziția unei locuințe ca pe un obiectiv important, pe care îl asociază cu stabilitatea, familia și cu mai puține griji legate de viitor, însă afirmă că acestea sunt tot mai dificil de cumpărat cu veniturile pe care le obțin.

„Am făcut niște calcule, ținând cont de joburile la care cred că aș putea avea acces, și am ajuns la concluzia că nu voi reuși să îmi cumpăr nici măcar o garsonieră de 50.000 de euro într-un oraș mic, oricât de mult aș munci. Gândul ăsta mă întristează, pentru că îmi doresc să îmi întemeiez o familie”, scrie un român pe platforma de socializare Reddit, dorind să afle dacă și alții trec prin aceeași stare de dezamăgire față de posibilitatea achiziției unei locuințe.

Un tânăr crede că și-ar fi putut cumpăra propria locuință doar dacă ar fi vândut casa bunicii de la țară, dar a renunțat la acest gând văzându-și părinții bucuroși să folosească gospodăria în zilele libere și să se ocupe de grădinărit. Un alt român se declară și el resemnat la gândul unei astfel de investiții.

„Prefer să stau în chirie, sincer. Știu, sunt bani irosiți. Dar măcar stau liniștit, știu că nu am rată 30 de ani și, dacă pierd jobul, adio casă. Mă mut unde vreau, când vreau. Îmi schimb jobul cu ușurință în alt oraș, de exemplu, ceea ce am și făcut fără niciun stres. A terminat copilul grădinița și m-am mutat într-o zonă unde am vrut la școală. Poate peste vreo 20 de ani, cu banii investiți, o să îmi ajut copilul să își ia un apartament, iar eu poate o casă la țară, în apropiere. Nu toți trebuie să deținem case”, adaugă acesta.

Banii strânși în Occident sau din credite bancare

Alt internaut susține că a reușit să își îndeplinească dorința de a avea propriul apartament după ce a muncit în ultimii ani în Occident.

„Eu am reușit să îmi iau o casă de 250.000 de euro în Olanda, cu prietena. Plătim mult mai puțin decât dacă am fi stat în chirie și, practic, putem să o vindem după cinci ani și să primim diferența. Prețurile cresc și o să avem și profit”, completează altcineva.

Nu toată lumea este dispusă să muncească intens în Occident pentru astfel de planuri. Alți români afirmă că, muncind în România, progresând în carieră și arătând seriozitate, și-ar putea cumpăra propriul apartament.

„Cu muncă, începând cu ospătărie, șantier, salahor, casier, apoi programare, DevOps și software arhitect, am ajuns să îmi iau un apartament pe la Trapezului, care acum este închiriat și plătește o parte din rata la casa cumpărată în 2022. Prin bancă, bineînțeles, dar apartamentul este achitat anticipat”, afirmă unul dintre aceștia.

Creditele ipotecare, soluție pentru cei dispuși la rate îndelungate

Unii văd în împrumuturile bancare o soluție pentru achiziția unei locuințe, amintind drept condiții stabilitatea familială și profesională.

„Două persoane cu venituri cât de cât bune își permit achitarea ratei unui credit luat pe perioada maximă, de 30 de ani. Peste câțiva ani, când salariul va fi crescut și e momentul pentru copii, vinzi apartamentul la un preț semnificativ mai mare decât l-ai cumpărat. Stingi creditul și banii rămași îi folosești ca avans pentru noua achiziție”, explică un internaut.

Alți români susțin însă că nu își doresc să ajungă la pensie muncind pentru a achita rate. O altă soluție dezbătută de români este căutarea unor locuințe ieftine, care pot fi renovate, cu condiția ca prețul imobilelor să fie mic, iar cheltuielile de renovare să nu depășească așteptările.

„În orașe defavorizate sunt șanse să găsești locuințe ieftine. Dar trebuie să strângi banii în altă parte”, crede un internaut.

Altcineva susține însă că românii dau prea mare importanță nevoii de a avea propria locuință.

„Nu trebuie să facem din cumpărarea unei case un obiectiv atât de mare. Locuința e temporară: vine o inundație, un incendiu, un război etc. și nu o mai ai, și așa e cu multe lucruri în viață. Investește în tine”, afirmă altcineva.

În România, Capitala conduce în topul celor mai scumpe locuințe, urmată de orașul Cluj Napoca, ambele urmând trendul crescător al prețurilor pe piața imobiliară. Cel mai adesea, apartamentele comune din București sunt oferite la cel puțin 100.000 de euro, uneori prețul de vânzare depășind de 200.000 de euro. În Cluj-Napoca, Iași și Constanța, costul lor este ceva mai redus, dar în creștere față de anii trecuți.

În câteva orașe mici din România, din zone defavorizate în urma declinului industrial și depopulate în ultimele decenii, prețul unor apartamente a rămas mult sub prețul pieței, în unele cazuri ajungând sub zece mii de euro, însă condițiile de trai modeste, izolarea și problemele economice și de mediu ale localităților fac ca astfel de oferte să fie ocolite de românii aflați în căutarea unor locuințe.