Video Cât îi costă pe români traiul în cele mai sărace locuri: chirii simbolice pentru locuințe care dau fiori
0Românii din câteva localități nu au avut niciodată grija chiriilor, iar costurile locuirii au rămas încremenite în timp. Motivele sunt întemeiate și țin de condițiile de trai, riscul unor calamități și problemele din jurul vechilor exploatări miniere.
Chiriile de sute de euro plătite lunar pentru locuințe în București, Cluj-Napoca sau Constanța au devenit, în ultimii ani, un lucru la fel de obișnuit ca previziunile de început de an ale investitorilor și dezvoltatorilor imobiliari cu privire la scumpirea chiriilor.
În câteva locuri din România, „piața chiriilor” a rămas neclintită, iar locuințele sunt oferite la prețuri simbolice, însă puțini sunt cei care mai vor să rămână aici. Un astfel de loc este orașul Aninoasa, din Hunedoara, unde trăiesc peste 3.000 de oameni. Aici a funcționat una dintre cele mai vechi mine de cărbune de pe teritoriul României, deschisă la mijlocul secolului al XIX-lea și închisă în 2006.
Chirii simbolice în clădiri șubrede sau gratuit la containere
În urmă cu peste un secol, a fost construită vechea colonie muncitorească din Aninoasa, care cuprindea peste 20 de clădiri cu etaj, înșirate atunci pe valea îngustă a Aninoasei, care se înfunda la poalele munților. Mina s-a extins în următoarele decenii, iar odată cu ea, în oraș au apărut noi cartiere de blocuri.
În anii 2000, epoca mineritului a luat sfârșit în localitatea din Valea Jiului, iar blocurile sale au fost părăsite treptat de oameni. În vechea colonie, unii localnici au preferat să rămână chiriași, plătind primăriei mai puțin de zece lei lunar pentru locuințe. Alții le-au cumpărat la prețuri mici, de circa 5.000 de lei, potrivit unor localnici.
Cei care au devenit proprietari, unii dintre ei foști mineri, beneficiari ai unor pensii de câteva mii de lei, au investit în repararea și consolidarea locuințelor din colonie. Chiriașii, în general, au preferat sprijinul primăriei, apăsată de probleme financiare în ultimii ani. Clădirile au continuat să se degradeze, iar în februarie 2023, cutremurele resimțite în zonă le-au grăbit șubrezirea.
În urma seismelor, Comitetul Județean pentru Situații de Urgență (CJSU) Hunedoara a anunțat evacuarea localnicilor din clădirile vechii colonii – aproape 400 de persoane, dintre care un sfert erau copii. Mulți dintre ei nu au vrut să se mute, considerând că nu sunt în pericol. Câteva familii au acceptat oferta primită din partea autorităților de a fi cazate gratuit în containere modulare aduse în Aninoasa, pentru care nu trebuiau să achite utilități.
La trei ani de la cutremure, unele familii continuă să locuiască în boxele metalice, amplasate în curtea liceului din oraș și în incinta fostei exploatări miniere. Încă din 2023, statul român a alocat fonduri pentru construirea, în regim de urgență, a 100 de locuințe în orașul Aninoasa, unde vor fi mutate familiile din clădirile vulnerabile ale vechii colonii.
„Sunt finalizate în proporție de 99 la sută trei blocuri și se lucrează la ridicarea altor trei”, afirma recent primarul Nicolae Dunca.
În așteptarea mutării în noile locuințe sociale, unii locatari spun că s-au obișnuit cu traiul în containere, unde costurile locuirii sunt extrem de mici, iar curentul și apa nu trebuie achitate.
Blocurile din Ciudanovița, ieșite din garanție
În primii ani de după Al Doilea Război Mondial, când regimul comunist aflat sub tutela sovieticilor conducea România, au fost deschise primele mine de uraniu din țară. Exploatările principale au demarat la începutul anilor ’50 în Munții Bihorului, la Băița, și în Munții Banatului, la Ciudanovița.
Minele de uraniu s-au extins rapid, iar în jurul lor au fost construite orașe și colonii muncitorești cu mii de locatari, la Ștei, Vașcău, Nucet și Ciudanovița, în valea aproape neatinsă a râului Jitin.
La sfârșitul anilor ’50, statul român a preluat minele de uraniu controlate până atunci de sovietici, iar exploatările au mai continuat să funcționeze până la sfârșitul anilor ’90. În jurul lor, fostele centre miniere au început să se depopuleze, familiile minerilor părăsindu-le treptat. Vechile blocuri din anii ’50 au rămas tot mai pustii, iar unele, abandonate complet, s-au ruinat.
În comuna Ciudanovița, un fost orășel muncitoresc al anilor ’50, locuit în trecut de peste 5.000 de oameni, au mai rămas aproximativ 400 de localnici. Majoritatea trăiesc în satele Jitin și Ciudanovița, iar câteva zeci de familii au rămas în cele 15 blocuri de la „Șantier”, așa cum au numit vechea colonie muncitorească, aflată la marginea satelor, într-un loc izolat.
„În urmă cu patru decenii, erau încă vreo 4.000 de oameni în colonie. Mai multe familii împărțeau câte un apartament cu trei camere”, își amintea un localnic.
Oamenii au plecat odată cu reducerea activității industriale și cu închiderea minelor, dar și din cauza apropierii fostei colonii de locurile fostei mine de uraniu. Cei rămași nu au avut grija plății chiriei simbolice în blocurile ridicate în vremea sovieticilor, însă lipsa de întreținere și vechimea clădirilor ridică probleme de siguranță.
„Blocurile sunt și acum ale societății miniere din Oravița. Sunt ieșite din garanție și nu le-au mai renovat. Dacă am avut pensii bune, am putut să aducem îmbunătățiri locuințelor. Unele clădiri au fost părăsite complet, astfel că s-au ruinat repede și au fost demolate. Și spitalul din Ciudanovița a fost demolat”, afirma fostul miner Serafin Doban, „Pepino”.
Investiții în locurile de care fuge lumea
Bărbatul și-a împodobit scara blocului și locuința cu numeroase tablouri și sculpturi pe care le-a realizat în timpul liber. Alte blocuri au rămas însă mai puțin însuflețite. Majoritatea sunt cuprinse într-un program de lucrări de consolidare seismică, pentru a le crește gradul de siguranță. Puțini sunt însă cei care văd în Ciudanovița un loc atractiv de locuit.
În colonia de la Băița Plai, blocurile ridicate și ele în anii ‘50 au rămas aproape goale, în timp ce vechii lor chiriași le-au părăsit treptat. Unii localnici au dat mai puțină importanță faptului că locuințele sunt la intrarea principală în vechea mină de uraniu și au investit ele.
„M-am mutat și eu aici, în urmă cu câțiva ani. Am cumpărat apartamentul cu 13.000 de lei și am mai investit vreo cinci mii de euro în renovarea lui. A costat mai mult acoperișul, care a trebuit refăcut. Dar blocurile sunt solide, de la începutul anilor ´50. Locuințele au două camere, dar sunt spațioase”, relata unul dintre locatari.
Se încarcă comentariile...
