Analiză Generația care aduce beneficiile urbane la sat. Cine sunt neo-ruralii, tinerii care au joburi în IT și grădini cu legume

Viața orășenilor mutați la sat este unul dintre cele mai idilizate subiecte din social media: apusuri superbe, coșuri cu roșii care stau să crape, postări despre liniștea și binefacerile vieții tihnite. Cât se păstrează însă din ruralul autentic și cât din viața urbană este luată de acești tineri la sat?

Foto: Unsplash

Numărul românilor care se mută la sat crește puțin, dar constant în ultimii ani. Cele mai recente date ale Institutului Național de Statistică, din 1 ianuarie 2026, arată un plus de 0,04% față de 1 ianuarie 2025. În realitate, așa cum explica sociologul Norbert Petrovici, vorbim despre fenomenul de peri-urbanizare prin care marile orașe se extind în zonele rurale adiacente. Nu vedem mai mulți săteni, ci mai degrabă mai mulți orășeni, cu joburi la oraș, care au ales să cumpere o casă cu grădină la țară pe un preț de apartament în oraș. Grădina aceasta, așa cum spune sociologul, este de cele mai multe ori una ornamentală, iar proprietarii acesteia nu au înclinații spre viața de la sat. Astfel, vorbim despre o suburbanizare a satului.

Există însă și o categorie de orășeni care se mută la țară pentru a trăi precum sătenii. Orășeni care au nostalgia vieții de la sat, pe care fie au trăit-o în copilărie, fie o văd prezentată, de cele mai multe ori idilic, pe social media. Pentru această categorie de orășeni există chiar și un termen, „neo-rurali“, apărut în sociologia franceză în anii ’70, referindu-se la persoana care părăsește mediul urban pentru a se stabili la sat, aducând cu sine un stil de viață modern, dar orientat spre natură, sustenabilitate și comunitate.

Acest lucru este susținut și de către cele mai recente cifre oferite de instituțiile statului. Conform Recensământului Populației și Locuințelor din 2021, 98% din locuințele de la sat au instalație electrică, iar un studiu al INS din 2025 ne arată că 84,8% dintre gospodăriile din mediul rural au acces la internet de acasă. La polul opus, cea mai rea situație este cea legată de canalizare, recensământul din 2021 arătând că aproape 15% din localitățile din rural sunt conectate la acest tip de facilitate. Aici trebuie să precizăm că o toaletă în casă este posibilă totuși fără a fi nevoie de un sistem de canalizare. Tot Institutul de Statistică ne arată că, în 2024, aproximativ 60% din populația rurală este conectată la rețeaua publică de apă potabilă. Aici nu sunt incluse fântânile care au rezolvat o mare parte a necesității de apă din ruralul românesc. Aceeași sursă arată că din 2.861 de comune, 768 sunt racordate la rețeaua de gaze. În plus, 51,5% din totalul drumurilor publice erau clasificate drept „drumuri modernizate“. Cu toate acestea, din cei 33.762 km de drumuri comunale, o parte importantă este încă nemodernizată.

Nuanțele care diferențiază grupurile de tineri (orășeni) care s-au mutat la sat ni le explică Andy Hertz, fondatorul comunității online „Mutat la țară, viața fără ceas“. Arădeanul care s-a mutat într-un cătun din Munții Apuseni, într-o casă veche, după cinci ani petrecuți în Londra, păstorește cel mai mare „sat virtual“ de neo-rurali din țară: peste 330.000. „Nu pot să spun cifre exacte, dar cred că vreo 10% din cei de pe grup sunt efectiv orășeni veniți la sat, deci câteva zeci de mii, vreo 30.000. Alți 80% dintre ei își doresc asta, cochetează cu gândul acesta și caută soluții“, explică el pentru „Weekend Adevărul“.

Agricultura 2.0: de la grădina de familie la producție tehnologizată

Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, sătean este „persoană care locuiește într-un sat și are îndeletniciri legate de mediul rural“, însă cei mai mulți neo-rurali au venituri combinate: „Foarte puțini trăiesc din agricultură. Sunt câțiva care visează să renunțe la job, să se mute la sat și cred că pot să trăiască dacă au grădină și două capre. Ar fi un nivel de trai foarte greoi și foarte sărac. Cei mai mulți orășeni veniți la sat combină lucrurile“, subliniază el. Hertz cunoaște medici care fac de gardă la spital în oraș și vin seara acasă, unde au niște capre, cunoaște oameni care lucrează în IT și care sâmbăta taie lemne în curte. Ideea care i-a făcut pe acești orășeni să revină acasă este posibilitatea de a mânca mai sănătos din propria grădină, de a-și cultiva singuri roșiile, de a avea câteva găini, de a avea o curte, de a avea mai mult timp pentru copii, de a nu mai sta ore întregi în trafic.

Agricultura de la sat s-a modernizat. Foto: Getty Images

Hertz a subliniat că nici măcar sătenii tradiționali nu mai trăiesc doar din agricultură, un lucru precizat și de sociologul Norbert Petrovici, care vorbește de gospodării cu venituri mixte: „Tot mai puțini și din cei care sunt nativi din sate trăiesc exclusiv din agricultură. Pur și simplu din agricultura mică nu trăiesc familiile. Unii au pensii, alții au salarii, unul merge în oraș la fabrică, altul lucrează ca asistent, șofer etc. Dacă iei hectare întregi, vorbim deja de specializare și mecanizare“.

Despre această a doua categorie, a tinerilor mutați în mediul rural pentru a practica agricultură tehnologizată, adesea susținută de fonduri europene, Petrovici spune: „Există exemple interesante de persoane care se mută din mediul urban pentru agricultură de precizie în medii rurale mult mai, cumva, arhaice, departe de marile orașe. Însă în niciun caz tehnologia pe care o folosesc nu este arhaică, ci fie agricultură de mare precizie, fie agricultură aquaponică“. Agricultura aquaponică este un sistem ecologic circular de producție alimentară care combină creșterea peștilor cu hidroponica, cultivarea plantelor în apă, într-un mediu cu circuit închis.

Și Andy Hertz ne vorbește despre acest grup minoritar al orășenilor care s-au mutat la sat pentru a se ocupa cu agricultura: „Cunosc oameni care trăiesc numai din agricultură, care au solare făcute, unele pe fonduri europene, altele de ei, și care vând de primăvara și până iarna produse făcute de ei, de la sute de mii de răsaduri și până la varză murată, dulcețuri și legume. Toată familia lucrează doar asta toată ziua“. Și el subliniază că aceste persoane folosesc tehnologia pentru a obține producție cât mai mare. „Nu mai merge cu plugul cu boi. Se duc cu tractor care e luat din fonduri europene, au utilaje, au mai multe animale. Cine ține o vacă la sat fie e familie bătrână și n-au altă treabă, fie fac asta din mândrie, fie pur și simplu din plăcere. Unde sunt zeci, 20 sau 30 de vaci, acolo deja e mulgătoare industrială cu tot felul de device-uri“.

Către noi surse de venit

Hertz mai susține că mulți dintre acești neo-rurali se gândesc la o posibilă schimbare a slujbei și concentrare pe activitatea economică de la sat. „Mulți dintre ei se vor reorienta sau vor găsi soluții la sat. Dacă vrei să te muți în Noua Zeelandă că ai auzit că acolo e mai bine, tu nu știi de acum ce o să faci acolo. Te duci, lucrezi trei luni un job, după care îți dai seama că poți să lucrezi mai bine ca grădinar, că-i mai fain și câștigi mai bine. Te reorientezi. Așa și cei care vin la sat: după un timp, se gândesc că în sat poate merge o brutărie sau o sală de sport, că sunt tot mai mulți oameni care vor să facă sport la sat. Dar să trăiască doar din agricultură fără să facă asta la nivel de comerț industrial sau profesional, nu se poate“.

Mulți tineri de la sat au propria grădină pentru consumul familiei. Foto: Unsplash

Unii au făcut un pas intermediar, amenajându-și o pensiune sau o casă de vacanță. „Sunt mulți care fac deja turism la sat, Airbnb, Booking. Și eu îmi doresc să fac un camping tematic în vreo doi-trei ani. Am mulți prieteni care lucrează în IT, câștigă bine și se gândesc să mai stea un doi, trei ani și după aceea să facă la sat altceva, să iasă cumva din lumea monitoarelor și să intre în lumea concretului, a realului, a firescului“.

El crede că este posibil ca mulți dintre aceștia să se desprindă, la un moment dat, de vechea slujbă și să caute oportunități în mediul rural, fie că vorbim de agricultură, turism sau diferite slujbe rămase neocupate aici: „Tendința va continua pentru că verile sunt tot mai calde, traficul e insuportabil, blocurile ceaușiste expiră și, când vezi cutremure prin alte țări, nu mai stai liniștit la etajul șapte. Tot mai mulți vor hrană curată, pe care o poți produce cu un efort minimal și cu bucurie în grădina ta. Nu trebuie să faci agricultură mare pe câmp, dar să pui niște roșii și să ai patru găini chiar nu-i așa mare lucru“.

Este posibil ca mulți dintre acești neo-rurali să se concentreze mai mult pe viața în mediul rural, dar asta nu va însemna că se vor desprinde total de orașe. „Orașul, într-adevăr, este punctul comun și al satelor. Acolo ne ducem la spital, acolo ne ducem la școală, la cumpărături, la magazine și nici n-are rost să ne rupem de el pentru că are niște facilități pe care satul nu ni le poate da“, explică Hertz. Însă cei care doresc să dezvolte o afacere în turism au ales să se mute cât mai departe de oraș, deoarece turiștii caută farmecul naturii cât mai sălbatice. Pe de altă parte, cei care vor să se dedice total agriculturii, de obicei, se mută în satele natale unde au parte de sprijin din partea familiei și acces mai facil la teren.

Dincolo de social media

Andy Hertz, care s-a mutat din Londra într-un cătun hunedorean, aflat la 14 kilometri de cel mai apropiat oraș, Abrud, susține că putem vorbi și despre un nou sat românesc. „În satul nou românesc eu trăiesc mai bine decât trăiam în Londra. Am tot ce-mi trebuie. Casa mea e utilată la modul modest. Adică nu sunt un om bogat și totuși am mașină de pe la vase, am două băi în casă, într-un sat în care acum 30 de ani nu era apă curentă și toaleta era în fundul curții. Poate că unii orășeni cred că încă este așa la sat, dar nu mai e. Mai există câteva case care nu s-au racordat sau nu și-au tras apă sau sunt bătrâni, bolnavi, dar în general, acum, la sat trăiești mai bine ca în oraș“.

El mai subliniază o evoluția impresionantă: satul nou are internet. „Suntem conectați în lumea întreagă. Copiii din sat află despre limbi străine, află lucruri de peste mări și țări. Nu mai sunt limitați la satul lor. Satul nou are asfalt“. Satul nou, spune el, are microbuz școlar. „Nu mai merg copiii ca pe vremuri, în grup, ca să nu-i mănânce lupul. Nu putem să zicem că mai este ca acum zeci de ani cu spălatul la lighean“. Cu toate că evoluția se vede, mai ales acolo unde edilii s-au îngrijit de bunăstarea oamenilor și a localității, încă avem cea mai mare rată a sărăciei din mediul rural dintre statele membre UE, care se traduce și prin lipsa locurilor de muncă și abandon școlar.

În 2016, când s-a mutat într-un cătun din Apuseni, Andy Hertz a crezut că „sunt singurul nebun care a lăsat orașul pentru a trăi la țară. Prin grupul de Facebook mi-am dat seama că suntem sute de mii de nebuni care vrem la sat și ne putem inspira și învăța unii pe alți. Fericirea nu e continuă 24 de ore din 24, dar e fain ca momentele de bucurie să fie arătate pe grup“.