Fotbalul-teatrude la Soare-Rasare si semintele de floarea-soarelui

N-ai zice ca te duci la un meci de fotbal. Autocarul trage regulamentar in parcarea imensa. Insotitoarea te numara cu zambetul pe buze si inclinand politicos, asa ca te simti obligat sa cobori ca

N-ai zice ca te duci la un meci de fotbal. Autocarul trage regulamentar in parcarea imensa. Insotitoarea te numara cu zambetul pe buze si inclinand politicos, asa ca te simti obligat sa cobori ca dintr-o limuzina, la decernarea premiilor Oscar. La poarta de acces in stadion nu te intampina plutoane de samurai fiorosi, inarmati cu bastoane de cauciuc, ci niste copile care-ti intind, gangurind, o punga de plastic. Ceva mai incolo, ii intelegi rostul: ca pe aeroport, trebuie sa-ti vari in ea cheile, monedele si pixurile. Copilele te gadila peste tot cu detectoarele de metale. "Arigato, sir", iti multumesc, rusinate, parca, de faptul ca trebuie sa te-atinga. Cand sa intri, dai sa tragi un raget, ca tot omul obisnuit sa bata stadioanele, dar ragetul iti ingheata in gat. In dreapta, japonezii fac coada la garderoba, ca sa-si lase umbrelele. O fi teatru? Saitama Stadium seamana izbitor cu Teatrul National din Bucuresti. Doar ca e mult mai mare si are acoperisul crapat, parca, de un pumn gigantic. Are si un soi de foaier, cu locuri speciale pentru fumat, cu bufete reci si calde. O fi, totusi, stadion? Inauntru - scaune rabatabile si stramte, asa, ca pentru dimensiunile nipone. Pe jos, cimentul luceste ca marmura de la Casa Poporului, asa ca flegma exersata ani de zile pe Giulesti sau pe Stefan cel Mare refuza sa tasneasca. Totul e aseptic, ambalat parca in vid; chiar si spectatorii. Isi cauta locurile, nerabdatori sa se infrupte din sushi, spaghetti si ceaiul lor urat mirositor, cumparate de la fast-food-urile din "foaier". Incepe meciul si ai senzatia ca vezi o piesa de Shakespeare. Dar nu e o piesa jucata pe Wembley sau pe Old Trafford, ci una tradusa in japoneza cu electronicele lor sofisticate. Japonezii aplauda slalomul lui Rivaldo, dar ti se pare ca o fac pentru ca asa scrie, cu "braduti", in pliantul de prezentare. Roberto Carlos patrunde impetuos, paseaza, Rivaldo trage de la 16 metri pe langa poarta turcilor. Instinctiv, duci mana la buzunar si scoti tigarile. Copila de pe scari te priveste nevinovat, cu ochii ei oblici. Nu pricepe ce vrei sa faci. Doar FIFA a interzis fumatul pe stadion!... Nu-ti reproseaza nimic, se uita la tine si clipeste nevinovat, asa ca te simti ca un infractor condamnat pentru omor deosebit de grav. Ronaldo face praf apararea turca, marcheaza la coltul lung, iar tu visezi cu ochii deschisi la fotbalul septic. La semintele de floarea-soarelui sparte intre dinti si scuipate pe Giulesti sau pe Stefan cel Mare.