„Fiecare se descurcă așa cum poate”. Mii de familii de români trăiesc din comerțul la marginea drumului

Mii de familii din România își asigură venituri din comerțul pe marginea drumurilor naționale sau direct din propria gospodărie. O toamnă bogată în recolte a sporit oferta de produse locale și încrederea românilor în economia informală.

Mii de români își câștigă existența din comerț pe marginea drumului Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

Deși sfârșitul de vară a fost marcat de o secetă prelungită în mai multe regiuni ale României, perseverența localnicilor face ca acest lucru să fie mai puțin vizibil în oferta bogată de legume, fructe și produse tradiționale de pe marginea multor drumuri naționale și trasee turistice.

De la afine, la miere de munte

Pe marginea drumului național DN 68 Hațeg – Caransebeș, construit parțial pe traseul drumului antic care ducea spre inima fostei provincii Dacia, mulți localnici din satele de pe Valea Bistrei, numiți „gugulani”, își așteaptă încrezători clienții interesați de fructe de pădure. Unii și-au înființat mici tarabe în fața gospodăriilor lor, în timp ce alții ocupă parcările sau acostamentul șoselei.

„De mulți ani vindem afine, zmeură, mure pe marginea drumului. Sunt fructe de pădure culese de pe pajiștile din munți, însă în ultimul timp am început și noi să le cultivăm în plantații. Zona noastră este vestită mai ales pentru mere și pomicultură, dar afinele aduc venituri mai mari. Față de anii trecuți, drumul național este mai puțin circulat, iar șoferii opresc mai rar să cumpere”, spune o localnică din Bucova (Caraș-Severin), sat aflat lângă Porțile de Fier ale Transilvaniei, trecătoarea dintre regiunile istorice Ardeal și Banat.

Recolta de toamnă Foto: Ilona Ilyes. Pixabay

Pe același drum, înspre Hațeg și Hunedoara, ofertele localnicilor în legume sunt mai rare. Unii îi întâmpină pe călători cu miere în satele traversate de DN68. O miere specială este oferită și în Ținutul Pădurenilor.

„Avem miere foarte bună, cu cimbrișor, după un fel de rețetă proprie. I-am spus miere de munte, cu totul naturală, produsă acasă, în Ținutul Pădurenilor. În Occident, un astfel de borcan ar costa de câteva ori mai mult”, spune un localnic din comuna Bătrâna, din Munții Poiana Ruscă.

În alte sate din zona Hațegului, favorizate de faptul că sunt tranzitate de drumuri spre atracții turistice din Munții Retezat, localnicii își vând din fața caselor produsele abia culese din grădini și solarii.

„Am avut legume mult mai multe, din solarii, însă am dat mare parte din ele pentru o nuntă, la un complex din zonă. A fost un an destul de bun pentru noi, deși am avut și ceva pagube din cauza uscăciunii și a faptului că vecinii au dat foc la vegetație, afectându-ne și nouă solariile”, spune o localnică din Râu de Mori.

Ceapa roșie este la mare căutare Foto: Ilona Ilyes. Pixabay

În Oltenia, pe marginea drumurilor naționale Drobeta-Turnu Severin – Calafat și Craiova – Calafat, numeroase parcări sunt ocupate de tarabe unde localnicii vând roadele toamnei: roșii, vinete, ceapă, ardei și usturoi, recoltate în gospodării. În sate, cei care au marfă de vânzare o scot în fața caselor ori în fața magazinelor și a localurilor publice de la drum.

„Am vândut azi de vreo 15 lei, câteva roșii, ceapă. Nu am marfă multă, dar e ieftină. Cei din sat nu se opresc să cumpere de la mine, dar mai opresc mașinile care trec pe aici, în fața magazinului, și ne mai văd și pe noi. Unii cumpără așa, că ne văd mai sărmane”, spune o bătrână din satul Moțăței (județul Dolj), care, alături de câțiva dintre vecinii săi, a improvizat o mică piață de legume în centrul satului.

Localnicii își amintesc că, în trecut, suprafețele cultivate erau mai întinse, iar mulți dintre oamenii din zonă lucrau „la colectiv”, în cooperativele agricole de producție. O parte din recoltele obținute în împrejurimile Calafatului ajungea la fabrica de conserve din oraș.

Oltenia, tărâmul legumicultorilor

Înființată în perioada comunistă, fabrica devenise una dintre cele mai mari unități de acest fel din sudul României. Potrivit mărturiei unei foste angajate, aceasta avea peste 3.000 de salariați în anii ’80. Fabrica s-a închis în jurul anului 1995, iar numeroși localnici au rămas fără locuri de muncă.

Recolta de toamnă Foto: Ben Kerckx. Pixabay.com

Unii dintre foștii angajați au continuat să cultive legume și pepeni în satele din împrejurimi și să își vândă producția în Calafat, Craiova sau chiar în alte regiuni ale țării. O fostă angajată a fabricii povestea, în 2025, că s-a mutat împreună cu familia la Galicea Mare, unde a continuat să se ocupe de agricultură.

Familia sa a reușit să obțină finanțare pentru construirea unei noi fabrici de conserve. Investiția era estimată la 1,5 milioane de euro, iar 90% din sumă provenea din fonduri europene. Femeia recunoștea însă că se numără printre puținii cultivatori din zonă care au reușit să ducă la capăt un asemenea proiect.

Acum, spun oamenii, fiecare se descurcă așa cum poate. Lipsa unui sistem organizat de colectare și desfacere îi obligă pe micii cultivatori să își caute singuri cumpărătorii ori să îi aștepte în fața casei, în timp ce seceta le-a îngreunat și mai mult munca în acest an.

„Unii au încercat să se asocieze, dar nu prea le-a mers. Este și lume rea aici, așa că s-au certat repede și fiecare a tras pentru el. Decât să vadă că unii câștigă mai bine ca ei, au zis că mai bine rămân săraci și unii și alții”, spune un alt localnic.

În satele din nordul Olteniei, de-a lungul DN64, între Slatina și Râmnicu Vâlcea, se înșiră numeroase mici afaceri cu legume și fructe, pornite în fața gospodăriilor. Tone de dovleci își așteaptă în această perioadă cumpărătorii, în timp ce, în alte localități, prunele se vând la prețuri mici, de numai doi lei kilogramul.

Unele comunități de pe traseu se mândresc cu potențialul agricol care le-a făcut cunoscute. Comuna Ionești și-a afișat la loc de cinste simbolul local: merele de Ionești, reprezentate printr-un monument în formă de măr, amplasat la intrarea în localitate.

La Grădinari, agricultura a rămas una dintre principalele ocupații ale locuitorilor. Terenurile fertile sunt folosite pentru cultivarea cerealelor, fructelor și, mai ales, a legumelor, multe dintre acestea fiind produse în solarii. Multe dintre casele de pe marginea drumului au două etaje, iar unele se înfățișează asemenea unor mici palate, cu una – două camionete în curte, folosite pentru transport.

La nord de Râmnicu Vâlcea, spre Sibiu, comercianții și-au amenajat tarabe cu cașcaval și alte brânzeturi pe marginea DN7. Mulți dintre ei sunt intermediari care cumpără produsele de la stâne și apoi le revând la prețuri mai mari.

Țara Oltului, zona cartofilor

Între Sibiu și Făgăraș, pe aceeași vale a Oltului, comercianții de cartofi au o ofertă bogată pentru cei care tranzitează DN1. În Porumbacu de Jos, Arpașu de Jos, Ucea de Jos și Voila, sacii cu cartofi sunt așezați la porțile gospodăriilor ori în parcările de la marginea șoselei.

Pe drumurile din județul Mureș, ceapa roșie domină oferta localnicilor, care își expun marfa împletită în funii și agățată de gardurile caselor. Tradiția este întâlnită mai ales în zona localităților Petelea și Habic, unde ceapa roșie este cultivată alături de fasole, roșii și usturoi și vândută direct din gospodării.

La Mărăcineni, lângă Buzău, cultivatorii vând pe marginea DN2/E85 ceapa roșie de apă, împletită în funii, iar la Pericei, ceapa este oferită în fața gospodăriilor.

În vestul României, în parcările din zona Coșavei, pe DN68A Deva – Lugoj, comercianții îi așteaptă pe călători cu fructe și legume despre care unii susțin că provin din propriile gospodării sau livezi. Aspectul lor poate trăda însă originea mărfii. Fructele „de casă” nu au aceeași formă și dimensiune, prezintă adesea pete, urme lăsate de insecte ori lovituri și sunt apreciate pentru gustul și aroma mai intense.

În schimb, fructele provenite din comerț sunt mai uniforme și lipsite de imperfecțiuni.

„Merele sunt cumpărate din supermarketuri, cu 6–7 lei kilogramul, și le vindem cu 15 lei kilogramul”, recunoștea una dintre comerciante.

Mii de familii depinde de șosea

Comerțul de pe marginea drumului a rămas o sursă importantă de venit pentru numeroase familii din satele României. Oamenii își pot valorifica recoltele mici, fructele de pădure culese de pe pajiștile montane și surplusul de legume din ferme, fără a fi nevoie să le predea angrosiștilor la prețuri foarte reduse.

„Tot vara mergeam cu taică-meu la ciuperci, zmeură, mure și apoi, după opt ore de cules, mergeam să le vindem pe marginea drumului. Mă băga pe mine să le vând, că li se făcea oamenilor milă că eram copilă mică”, își amintește o româncă, pe platforma Reddit.

Veniturile comercianților depind însă de numărul șoferilor care le traversează satele și opresc la tarabe. Deschiderea autostrăzilor și mutarea traficului de pe vechile drumuri naționale îi obligă să se adapteze, să își mute punctele de vânzare ori să caute cumpărători în piețe și pe internet, ori îi fac să renunțe la micile afaceri.

Mulți cumpărători sunt mulțumiți că au posibilitatea de a obține prețuri mai bune și au acces la produse proaspete și de sezon. Proveniența mărfii și condițiile de păstrare, dar și calitatea onestitatea comercianților este pusă uneori sub semnul întrebării.

Un român care a cumpărat hribi de la șosea povestește că a descoperit abia acasă cum fusese aranjată marfa.

„Celor care vor să cumpere hribi de pe marginea drumului, așa cum am procedat eu, le recomand să verifice ciupercile înainte de a pleca de la vânzător. S-ar putea să aibă surpriza neplăcută, odată ajunși acasă, să constate că au plătit 50 de lei pe o găleată de hribi din care doar jumătate pot fi utilizați. Șmecherii pun la fundul găletușei ciuperci stricate, iar sus așază pompos câteva ciuperci proaspete”, a relatat acesta.

Expunerea îndelungată a alimentelor în apropierea șoselelor reprezintă un alt motiv de neîncredere.

„Nu cumpăr nimic din categoria «de pe marginea drumului», în primul rând din cauza prafului și gazelor de eșapament pe care le acumulează”, afirmă un alt român.

Altcineva a povestit că a găsit ardei alterați ascunși în interiorul unui sac:

„Am luat un sac de ardei capia. În mijlocul sacului erau cei stricați, iar în jurul lor erau puși frumos cei buni, inclusiv câteva rânduri deasupra. Și se miră lumea că se preferă cumpăratul din magazin, unde alegi tu ce plătești, nu aleg alții pe banii tăi”, a afirmat acesta.

Astfel de experiențe au făcut ca unii clienți să renunțe complet la opririle la tarabele de pe șosea.

„Cred că au trecut cel puțin zece ani de când nu mai cumpăr de pe marginea drumului”, a susținut alt român.