Doamnă Ionescu, la gunoi cu ei!

numărul 17. 17 ani de la Revoluţie. 17, vârsta pe care o avea atunci fiul ei, Radu. 17, ora la care Răducu a fost călcat de tanc la Sala Dalles, pe 21 decembrie '89. Doamna Ionescu merge la

numărul 17. 17 ani de la Revoluţie. 17, vârsta pe care o avea atunci fiul ei, Radu. 17, ora la care Răducu a fost călcat de tanc la Sala Dalles, pe 21 decembrie '89. Doamna Ionescu merge la două-trei zile la
mormântul băiatului care astăzi ar fi împlinit 34 de ani. În fiecare decembrie îi pune coroniţe de brad pe crucea din cimitirul Eroii Revoluţiei şi suspină: "Aştept să-i văd pe ucigaşii copilului meu. Să văd că le este teamă de adevăr. Mă rog ca asasinii să fie mântuiţi la Judecata de Apoi, pentru că de ea nu vor scăpa". Drama familiei Ionescu este a tuturor celor care şi-au pierdut oameni dragi în masacrul comunist de acum 17 ani. Condamnarea comunismului în Parlamentul României
părea să fie un act tardiv, dar necesar, de reparaţie morală. O mică alinare pentru sufletele celor cărora decembrie '89 le-a răpit fericirea pe străzile Capitalei, ale Timişoarei, Clujului, Sibiului. N-a fost să fie chiar aşa. Extensiile democratice ale
monstrului ceauşist au avut grijă să murdărească şi în ceasul al 12-lea memoria nevinovaţilor din decembrie '89. În fapt, a celor care, prin jertfa lor, le-au permis vadimiştilor şi altor guri spurcate din politica de azi să urle din toţi bojocii. Gaşca lui C.V. Tudor a ratat şansa să tacă la şedinţa solemnă a parlamentului. Dimpotrivă, a organizat represalii în stilul mineriadelor.
Cu repertoriu de răgete şi fluierături. Cu tineri peremişti luaţi cu japca sau duşi cu zăhărelul până în Casa Poporului. Cu "acţiunea autobuzul", în variantă "România Mare", pregătită în apărarea ultimei redute comuniste. Ce jalnic spectacol
ne-a servit acest bufon naţional, pe numele său Corneliu Vadim Tudor!
Nu i-a păsat un gram de drama familiei Ionescu. De sufletele celor care plâng în fiecare zi cu gândul la decembrie '89. Nici n-avea cum. Pentru că sufletul său şi al paparudelor din vecinătatea-i imundă sunt de mult vândute diavolului socialist multilateral dezvoltat. Pentru aceşti mutanţi ai democraţ iei, stimată doamnă Ionescu, nefericită doamnă Ionescu, Judecata
de Apoi trebuie să înceapă acum! Ne dă voie, din cer, spiritul lui Radu, băiatul dv. plecat de sub şenilele Revoluţiei direct în lumea îngerilor păzitori! I-am condamnat oficial pe cei care v-au răpit copilul cel mai drag, dar nu-i de-ajuns! Trebuie
să-i condamnăm zilnic. La ruşine publică. Să-i trimitem la periferia societăţii. În afara politicii. În mizerie morală. La gunoi. Acolo e locul tuturor celor care au pe conştiinţă eroi ca Radu al dumneavoastră!