De ce anul bisericesc începe la 1 septembrie. Prima mare sărbătoare vine doar o săptămână mai târziu

Anul bisericesc începe la 1 septembrie, pentru creștinii ortodocși. Data marchează începutul unui nou ciclu liturgic. Tradiția datează din perioada bizantină și deschide perioada marilor sărbători din calendarul ortodox, prima dintre acestea fiind Nașterea Maicii Domnului, din 8 septembrie.

Mănăstirea Hadâmbu are hram pe 8 septembrie, în prima sărbătoare mare a anului bisericesc. Foto: Constantin Ciofu Mitropolia Moldovei si Bucovinei

Biserica Ortodoxă marchează la 1 septembrie începutul unui nou an bisericesc, diferit de anul calendaristic care începe la 1 ianuarie.

„Spre deosebire de anul civil calendaristic, acest început nu se limitează doar la măsurarea timpului, ci cuprinde în chip deosebit și dimensiunea duhovnicească, liturgică a timpului. Potrivit Sinaxarului din Mineiul zilei, data aceasta de 1 septembrie ca început al anului bisericesc a fost moștenită din tradiția Vechiului Testament. Ziua de 1 septembrie este considerată ca fiind ziua în care Dumnezeu a început crearea lumii, după cum spune Sfânta Scriptură: «La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul» (Facere 1, 1)”, arăta Paisie Sinaitul, episcop-vicar patriarhal la Catedrala Patriarhală, potrivit Basilica.ro.

Tradițiile legate de ziua de 1 septembrie ca început de an bisericesc

Potrivit ierarhului, tradiția bisericească leagă începutul lunii septembrie și de alte momente biblice considerate simboluri ale unui nou început.

„Este considerată ziua în care apele potopului s-au retras în vremea lui Noe, iar acesta a însemnat un nou început pentru omenire. Un alt motiv pentru stabilirea zilei de 1 septembrie este și tradiția că în această zi a coborât Moise de pe Muntele Sinai cu Tablele Legii, și atunci a fost un nou început. De asemenea, tot în septembrie a fost sfințit Templul lui Solomon”, explica PS Paisie Sinaitul.

Această dată mai este pusă și în legătură cu începutul activității publice a lui Iisus Hristos și cu episodul relatat în Evanghelia după Luca, când acesta a citit în sinagoga din Nazaret un fragment din profetul Isaia.

„Tot potrivit tradiției, Mântuitorul Iisus Hristos și-a început activitatea publică în ziua de 1 septembrie, când a intrat în sinagogă și a citit cuvintele prorocului Isaia, care profețeau despre Persoana Sa dumnezeiască: «Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns ca să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiți cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea și celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsați. Și să vestesc anul plăcut Domnului» (Isaia 61, 1-2 și Luca 4, 18-19)”, arăta episcopul-vicar patriarhal.

Ierarhul Paisie Sinaitul mai arăta că, potrivit tradiției bisericești, Sfinții Părinți au consacrat sărbătorirea zilei de 1 septembrie ca început al anului bisericesc în legătură cu ideea „anului bineplăcut Domnului”.

În bisericile ortodoxe au loc slujbe prin care credincioșii mulțumesc pentru anul încheiat și cer binecuvântare pentru cel care începe.

„Biserica Ortodoxă se roagă la începutul anului bisericesc prin slujba de Te Deum. Numele acestei slujbe provine de la faptul că, între cântările care alcătuiau rânduiala acestei slujbe, se număra în vechime și imnul Te Deum Laudamus («Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm»), una dintre cele mai vechi cântări creștine”, explica PS Paisie Sinaitul.

Potrivit ierarhului, această rugăciune poartă în sine o deosebită intensitate și devine, într-un anumit mod, o sinteză a tuturor orelor de rugăciune din anul bisericesc ce s-a încheiat și o chemare la înnoirea rugăciunii pentru anul bisericesc care începe.

La 1 septembrie, Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul, originar din Dobrogea, căruia îi este atribuită elaborarea sistemului de numărare a anilor pornind de la Nașterea lui Hristos.

De ce anul bisericesc începe la 1 septembrie

Ziua de 1 septembrie a ajuns să fie folosită ca început al anului bisericesc în lumea bizantină, pe fondul unei tradiții administrative mai vechi, moștenite din Imperiul Roman.

În Antichitatea târzie, data marca începutul unui nou an fiscal în cadrul Indictionului, un sistem administrativ prin care anii erau grupați în cicluri de câte 15 ani. Aceste cicluri erau legate de organizarea și reevaluarea obligațiilor fiscale ale populației și proprietăților, iar ulterior au devenit și un reper pentru datarea documentelor.

„Din anul 312, indictionurile au fost numerotate în cicluri de cincisprezece ani. Numărul indictionului era folosit în mod regulat pentru datarea anilor fiscali, care începeau la 1 septembrie, și uneori pentru datarea altor documente”, arată istoricul Arnold Hugh Martin Jones în Oxford Classical Dictionary.

Potrivit dicționarului, termenul indictio desemna inițial obligațiile impuse pentru aprovizionarea armatei și a curții imperiale, iar în vremea împăratului Dioclețian a ajuns să fie folosit pentru evaluarea anuală a prestațiilor și taxelor datorate statului, inclusiv în grâu, orz, vin, ulei sau îmbrăcăminte.

Inițial, Indictionul avea o funcție în primul rând administrativă și fiscală. După încheierea recoltelor, autoritățile puteau evalua producția și stabili obligațiile datorate statului pentru noul an fiscal. Un studiu de istorie bizantină arată că începutul anului la 1 septembrie era legat tocmai de sfârșitul sezonului agricol și de perioada în care erau colectate taxele anuale.

Tradiția a fost preluată și reinterpretată de Biserică. În calendarul ortodox, ziua de 1 septembrie este și astăzi numită „Începutul Indictionului, adică al noului an bisericesc”, formulare păstrată în Sinaxar și în cărțile de cult.

Pentru ortodocși, ciclul liturgic început în septembrie reunește sărbătorile prin care credincioșii retrăiesc principalele momente ale istoriei creștine, de la Nașterea Maicii Domnului și Nașterea lui Iisus Hristos până la Înviere, Înălțare și Rusalii.

Anul bisericesc se întinde de la 1 septembrie până la 31 august, iar în cadrul său sărbătorile sunt organizate în două mari categorii: cele cu dată fixă și cele a căror dată se schimbă în funcție de Paște. Prima mare sărbătoare a noului an bisericesc este Nașterea Maicii Domnului, celebrată la 8 septembrie.

Nașterea Maicii Domnului, prima sărbătoare importantă din anul bisericesc

Prima mare sărbătoare a noului an bisericesc este Nașterea Maicii Domnului, prăznuită la 8 septembrie. Ea comemorează nașterea Fecioarei Maria și este privită în tradiția creștină ca începutul pregătirii pentru venirea în lume a lui Iisus Hristos.

Povestea nașterii Mariei nu este relatată în Evangheliile canonice. Numele părinților săi, Ioachim și Ana și relatarea despre faptul că aceștia nu puteau avea copii și s-au rugat pentru nașterea unui urmaș provin în principal din Protoevanghelia lui Iacov, un text creștin apocrif datat în a doua jumătate a secolului al II-lea.

„Protoevanghelia începe cu nașterea Mariei. Povestea începe cu un cuplu bogat, dar fără copii, Ioachim și Ana. Un înger i se arată Anei și îi promite că rugăciunile îi vor fi împlinite. La timpul potrivit, copilul se naște și primește numele Maria”, arată Encyclopedia of the Bible.

Acest text, deși nu face parte din Noul Testament, a influențat tradiția și iconografia creștină. Sărbătoarea Nașterii Mariei este atestată în Orientul creștin cel târziu în secolul al VI-lea, într-o perioadă în care devoțiunea față de Fecioara Maria cunoscuse o dezvoltare importantă după Sinodul de la Efes.

Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului era cunoscută în Orient în jurul anului 550, iar data de 8 septembrie este legată de ridicarea unei biserici mariane din Ierusalim.

„Sărbătoarea, atestată în Orient de Roman Melodul în jurul anului 550, a apărut la Roma cu puțin timp înainte de pontificatul lui Sergiu I, dar s-a răspândit destul de lent în Occident. Data de 8 septembrie este cea a dedicării unei biserici mariane din Ierusalim. Obiectul sărbătorii este predestinarea veșnică și «binecuvântarea» celei care avea să devină într-o zi Mama Fiului lui Dumnezeu, mai degrabă decât nașterea Mariei în sine”, arată Encyclopedia.com.

Sărbătoarea a ajuns în Occident în secolul al VII-lea.