Video Picturile care îi fac pe credincioși să roșească în biserică. Cele mai stranii lăcașuri vechi de cult VIDEO
0O biserică de lemn din Hunedoara a devenit faimoasă datorită picturilor nud care înfățișează scena Judecății de Apoi. Și alte lăcașuri vechi de cult își impresionează oaspeții prin istoria plină de controverse.
Mai multe biserici vechi din Hunedoara își impresionează oaspeții prin înfățișarea lor inedită, dar și prin poveștile lor stranii.
Scene bizare în biserica din Almaș Săliște
Diavolii Pufi și Kufi care îi schingiuesc pe „păcătoșii” înfățișați goi în picturile murale au făcut faimoasă biserica de lemn din satul Almaș Săliște din Hunedoara. Tablourile Judecății de Apoi, păstrate în tinda lăcașului de cult de pe Valea Mureșului, au o vechime de peste două secole și ar fi fost pictate de un artist necunoscut.
„Pictura interioară, executată în 1819 de un autor anonim, se remarcă prin prospeţime, vigoare şi har narativ. În scena Judecăţii de Apoi, pictorul s-a inspirat din realitatea sătească, numind personajele zugrăvite cu porecle şi nume locale. Pictura constituie, în studiul artei moderne din Transilvania, o lucrare de referinţă dintre cele mai importante”, arăta panoul informativ din curtea monumentului istoric.
Imaginile arată numeroase personaje din Iad, iar explicațiile artistului, scrise cu litere chirilice, stârnesc controverse.
O scenă a fost denumită „cârciumarul care îndoaie vinul cu apă, iar apoi îl vinde scump” și „morarul care ia prea multă vamă”. Ambele personaje apar spânzurate și chinuite de diavoli. O altă scenă înfăţişează „muierea care nu face prunci”, cu mâinile legate, chinuită de doi şerpi care o muşcă de sâni.
Acuzați de preacurvie, bărbaţi şi femei sunt duşi spre a fi aruncaţi în focurile Iadului. „Pufi” şi „Kufi”, doi dintre diavolii ilustraţi, cară cu o roabă la Judecata de Apoi pe „juraţii care au judecat strâmb”, iar „omului care păcătuieşte pentru că doarme duminică dimineaţa” i-a fost dat un coşciug, în care să fie chinuit de draci. O altă scenă o arată pe „femeia somnoroasă şi leneşă”, trimisă și ea în Iad.
Picturile murale au fost acoperite în ultimii ani, pentru a nu mai fi văzute de credincioși.
Biserica mutată de la 80 de kilometri
Pe celălalt mal al râului Mureș, în satul Tisa din Hunedoara (video), o biserică de lemn veghează de peste două secole asupra vechii așezări de luntrași. Biserica ar fi fost construită în satul Chelmac din Arad, la mijlocul secolului al XVIII-lea.
Câteva decenii mai târziu, biserica din Arad a fost strămutată la Tisa, unde comunitatea crescuse, iar vechea biserică era neîncăpătoare pentru credincioși.
Biserica din Tisa (video) a fost dată satului Abucea din împrejurimi, iar noua biserică a fost adusă pe râul Mureș, la Tisa.
„Strămutarea acestei biserici în satul Tisa s-a făcut cu ajutorul plutelor și cu un efort deosebit, pe o distanță de aproximativ 70 de kilometri, dinspre aval în amontele Mureșului. Transportul pe apă era posibil pentru că marginile Mureșului erau curățate pe vremea împărătesei Maria Tereza. Pluta sau plutele ce transportau biserica erau trase de pe malul apei de boi”, arăta istoricul de artă Ioana Cristache Panait.
În anul 1793, biserica de lemn a fost pictată, iar lucru rar întâlnit în acea epocă, pe bolta sa interioară a fost înfățișată scena tragerii pe roată a lui Horea, conducătorul moților din timpul Răscoalei din anul 1784.
Biserica de lemn din vremea lui Gabriel Bethlen
La câțiva kilometri de municipiile Deva și Hunedoara, satul Almașu Mic din Hunedoara a păstrat, chiar dacă într-o stare extrem de precară, una dintre cele mai vechi biserici de lemn din Transilvania.
Biserica din Almașu Mic (video) a fost ridicată în jurul anului 1623, iar o inscripție păstrată în interiorul ei („în zilele lui G.B.”) amintește de epoca principelului transilvan Gabriel Bethlen. Unele dintre bârnele sale sunt împodobite cu decoruri tradiționale. Unii istorici o consideră printre cele mai vechi biserici de lemn din Transilvania.
Inscripția cu anul și inițialele principelui Gabriel Bethlen a rămas încrustată pe grinda de sprijin a bolții, iar textul ei prezintă un amestec de grafie latină cu chirilică în limba maghiară, potrivit unor istorici, fapt rar întâlnit în arhitectura religioasă.
Gabriel Bethlen (1580 - 1629), născut la Ilia, în apropierea Devei, a condus Transilvania timp de 16 ani. Era de religie calvină, însă istoricii susţin că avea relaţii bune cu preoţimea română, astfel că ar fi putut fi ctitorul bisericii din Almașu Mic.
Biserica monument istoric a fost reparată în 1967, însă de atunci, spun unii dintre localnici, nu au mai avut loc slujbe în ea. Cu timpul, sătenii și mai ales autoritățile au dat-o uitării, iar biserica medievală a ajuns tot mai degradată.
În iarna anului 2008 – 2009, acoperișul ei de șindrilă s-a prăbușit pentru totdeauna. Autoritățile nu au reacționat la distrugerea lăcașului, în schimb au făcut-o câțiva oameni, care în vara anului 2009, au acoperit cu folie ce mai rămăsese din biserica ortodoxă, în așteptarea unei viitoare restaurări.
Timpul a dus și la distrugerea învelitorii, iar bârnele de stejar și scândurile din lemn de brad au început să putrezească. Unele componente ale lăcașului au fost distruse pentru totdeauna, sub privirile autorităților, într-un județ în care milioane de euro sunt investite anual în clădirea unor noi lăcașe de cult.
Biserica din Densuș, un fost templu antic
Biserica din Densuș (video), un sat aflat la circa 15 kilometri de orașul Hațeg din Hunedoara, a stârnit fascinația călătorilor, dar și numeroase controverse legate de originea sa.
Unii istorici au susținut că biserica de piatră fusese clădită pe ruinele unui templu antic sau ale unui mausoleu, ridicat de generalul Longinus, eroul roman din timpul războaielor cu dacii, care s-a sinucis, după ce fusese capturat de regele Decebal.
„Și, pe când Sarmizegetusa lui Traian și Decebal s-a prefăcut în pulbere, prădată de cine a voit, acest lăcaș al rămășițelor lui Longin trebuie să fi rămas aproape neatins, păstrat până astăzi în această formă ocrotitoare a religiei creștine, îmbălsămat în farmecul neînvins al legii nouă“, scria istoricul Nicolae Iorga la începutul secolului trecut.
Cel mai probabil, susțin unii oameni de știință, lăcașul înființat pe un deal al satului Densuș datează de la sfârșitul secolului al XIII-lea și ar fi fost ridicat de familiile cneziale din ținutul Hațegului, fără a avea vreo legătură cu vreun templu roman.
În zidurile de la Densuş au ajuns numeroase blocuri de calcar, lei de marmură şi monumentele funerare din Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi de la ruinele altor aşezări dacice şi romane din zonă.
Catedrala pădurenilor era să fie dărâmată de mineri
Cea mai spectaculoasă biserică din Ținutul Pădurenilor din Hunedoara a fost ridicată la Ghelari (video).
Turlele sale se înalță la aproape 50 de metri, iar potrivit specialiștilor, interiorul i-a fost împodobit cu picturi care se întind pe 4.000 de metri pătraţi şi cu icoane la poleirea cărora s-au folosit patru kilograme de aur.
La ridicarea catedralei a fost folosită marmură adusă de la cariera din satul învecinat Alun şi materiale transportate cu funicularele din Hunedoara, într-un ținut în care până în anii ’70, drumurile erau puține și anevoioase.
Biserica a fost sfințită în 4 noiembrie 1973, însă la scurt timp a ajuns în pericol de prăbușire. Mina de fier din Ghelari s-a extins în deceniile de comunism, fără ca autoritățile să țină cont de soarta bisericii.
Galeriile sale au ajuns pe sub biserică și au făcut ca zidurile ei să crape. Și câteva zeci de gospodării din Ghelari au fost afectate de alunecările de teren și surpările cauzate de labirintul de galerii miniere de sub sat.
Cu mari greutăți, lucrările de consolidare a bisericii au fost reluate în 1988. Treptat, catedrala pădurenilor a fost reparată şi transformată într-o „bijuterie“ a Hunedoarei, care are aproape 50 de metri în lungime, 21 de metri în lăţime, iar două dintre cele şapte turle ale sale se înalţă la 47 metri.
Se află însă, în apropiere de vechea carieră minieră din Ghelari, craterul uriaș pe marginile căruia se văd urmările instabilității terenului.
Se încarcă comentariile...
