Video Cum s-a schimbat Castelul Nopcsa după restaurare. Legenda temutului Față Neagră bântuie vechea moșie nobiliară

Castelul Nopcsa a fost restaurat și redeschis publicului ca muzeu în toamna anului 2025, iar de atunci locul din Țara Hațegului a devenit tot mai popular printre turiști și localnici. Clădirea din secolul al XIX-lea păstrează câteva legende întunecate despre foștii săi proprietari.

Portretele familiei Nopcsa. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

În urmă cu un deceniu, înainte de începerea lucrărilor de restaurare, Castelul Nopcsa din satul Săcel, județul Hunedoara, ajunsese în ruină. Faimoasa cameră a oglinzilor, o veche sufragerie a castelului cu aspect straniu, datorat numeroaselor sale oglinzi încadrate de mobilier de epocă, fusese aproape distrusă.

De la ruină la obiectiv turistic

Unii localnici devastaseră mobilierul și pereții încăperii în căutarea unor obiecte de valoare, dar și convinși că baronii care stăpâniseră castelul în secolul al XIX-lea și la începutul secolului XX și-ar fi ascuns aici comorile.

Cu ferestrele și mobilierul devastate, tencuiala căzută și acoperișul parțial prăbușit, cu anexele dezafectate și ruinate și cu un teren viran care luase locul grădinii exotice de pe moșia familiei nobiliare Nopcsa, fostul castel de la poalele Retezatului înfățișa un decor dramatic.

În perioada comunistă, moșia fusese transformată într-o școală și un internat pentru copii cu nevoi speciale, după ce funcționase inițial ca tabără școlară și orfelinat. În anii 2000, școala a fost închisă, iar clădirile au rămas nefolosite.

După aproape două decenii în care castelul a rămas abandonat, iar unii localnici îi prevesteau ruinarea completă, Castelul Nopcsa a fost restaurat, iar Consiliul Județean Hunedoara l-a transformat într-un muzeu dedicat familiei nobiliare, cu origini medievale, și Țării Hațegului, o regiune faimoasă pentru atracțiile sale naturale, bisericile medievale și moștenirea romană.

Investiția, estimată la peste 11,5 milioane de lei, a dus la redeschiderea castelului, în septembrie 2025, ca obiectiv turistic, dar și ca loc pentru evenimente.

Castelul, căutat de maghiari și de români

În ultimul an, Castelul Nopcsa a devenit un reper turistic al Țării Hațegului din mai multe motive. Unul dintre cele mai importante este poziția sa, în apropierea unui parc de distracții dedicat dinozaurilor, amenajat la poalele Retezatului.

De asemenea, este primul castel nobiliar din Țara Hațegului reabilitat după 1990 pentru a fi redat turismului. La câțiva kilometri de Castelul Nopcsa, Castelul Kendeffy din Sântămăria-Orlea, aflat în conservare, a rămas închis de două decenii, Castelul Nalați din Hațeg a ajuns în ruină, iar Castelul Nopcsa din Fărăcădin, deși reabilitat, a rămas și el închis. Castelul Pogány din Păclișa se află în curs de restaurare, după ce a fost achiziționat de un om de afaceri de la moștenitorii familiei Pogány.

Pentru mulți maghiari care călătoresc în România, locurile care amintesc de fosta nobilime ungară ori de perioadele în care Transilvania s-a aflat sub autoritatea Regatului Ungariei, a Principatului Transilvaniei și, mai târziu, a Austro-Ungariei reprezintă repere turistice importante, iar Castelul Nopcsa nu face excepție.

1/28

Castelul Nopcsa Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (7) jpg Foto: Picasa

Alături de acesta, printre obiectivele hunedorene căutate de turiștii maghiari se numără Castelul Corvinilor din Hunedoara, legat de familia Huniazilor și de regele Matia Corvin, Cetatea Devei, una dintre fortificațiile importante ale Transilvaniei medievale și princiare, Bastionul Bethlen din Ilia, ridicat în vremea principelui Gabriel Bethlen, și biserica medievală din Sântămăria-Orlea, aflată timp de secole în apropierea domeniilor familiei Kendeffy.

Pentru localnici, castelul a devenit un loc de agrement în zilele în care sunt organizate sărbători locale, iar originile sale sunt mai puțin importante.

„Acum câțiva ani jucam fotbal în spatele castelului, atunci ruinat și nu ne gândeam că va mai fi resataurat vreodată. Acum copii din sat au sărbători aici, cu muzică folclorică, cu tradiții locale, cântece și dansuri. Nu și-ar fi imaginat nici Nopcsa că or să joace Hora Unirii la el în bătătură, dar poate în vremea când familia maghiară trăia aici au mai fost serbări și pe moșia ei”, spune Ghiță, un localinc din Săcel.

Blazonul familiei Nopcsa

Castelul Nopcsa a fost una dintre reședințele faimoasei familii Nopcsa, cu origini medievale în Țara Hațegului. De-a lungul timpului, familia s-a înrudit cu numeroase familii nobiliare importante din Transilvania și a stăpânit domenii întinse în această parte a Hunedoarei.

Familia Nopcsa a avut proprietăți la Silvașul de Sus, Densuș, Zeicani, Fărcădinul de Jos, Zam, Săcel și Deva. Cele mai importante reședințe ale sale se aflau la Fărcădinul de Jos, actualul General Berthelot, la Zam și la Săcel.

Castelul de la Săcel era considerat reședința de vară a familiei, iar proprietatea ar fi ajuns în posesia lui Elek Nopcsa în jurul anului 1830. Baronul a întreținut aici o adevărată curte, iar reședința era apărată chiar de o gardă armată formată din țărani, arată Ionuț-Cosmin Codrea și Costin-Daniel Țuțuianu în studiul dedicat familiei Nopcsa.

Blazonul familiei Nopcsa. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

Una dintre poveștile care au însoțit familia Nopcsa este posibila sa legătură de rudenie cu Huniazii. Ipoteza a fost pusă în legătură și cu blazonul familiei, în care apare un corb, simbol asociat și Huniazilor. Blazonul s-a păstrat la intrarea în castel, pe un monument de piatră.

„Cum a ajuns corbul pe blazonul familiei Nopcsa este o necunoscută. Nagy Iván susţine că apariţia păsării se datorează înrudirii, pe linie maternă prin familia Marsinay, cu familia Huniazilor”, arată Ionuț-Cosmin Codrea și Costin-Daniel Țuțuianu într-un studiu dedicat blazonului familiei Nopcsa, publicat în revista Sargetia. Acta Musei Devensis.

Autorii amintesc că originea corbului din blazon nu este pe deplin lămurită, iar legătura genealogică dintre Nopcsa și Huniazi rămâne o ipoteză istorică.

Membrii faimoși ai familiei Nopcsa

În secolul al XIX-lea și la începutul secolului XX, Nopcsa a fost una dintre cele mai cunoscute familii nobiliare din comitatul Hunedoara. Membrii săi au ocupat funcții importante în administrație, politică și viața culturală a Imperiului Habsburgic și, mai târziu, a Austro-Ungariei, iar destinele unora dintre ei au depășit cu mult granițele Țării Hațegului.

Elek (Alexius) Nopcsa (1775–1862) a fost primul membru al familiei care a primit titlul de baron. A ocupat funcții importante în administrația Transilvaniei și la Curtea Imperială de la Viena, fiind unul dintre cei care au consolidat statutul familiei în aristocrația epocii.

Un alt Elek Nopcsa (1848–1918), născut la castelul din Săcel, a fost parlamentar și a ajuns, la sfârșitul secolului al XIX-lea, director al Operei Maghiare din Budapesta. A fost căsătorit cu contesa Matilda Zelenka-Zelenski, iar cei doi au avut trei copii: Franz, Elek și Ilona.

Franz Nopcsa a descoperit dinozaurii din Țara Hațegului

Cel mai cunoscut membru al ultimei generații a familiei a fost Franz Nopcsa (1877–1933), paleontolog, aventurier și agent de informații al Austro-Ungariei. Pasiunea sa pentru dinozaurii din Țara Hațegului a început în adolescență, după o descoperire făcută de sora sa, Ilona, pe moșia familiei din Sânpetru, învecinat Săcelului.

Tânărul a dus fosilele la Viena și le-a prezentat profesorului Eduard Suess. Descoperirea avea să-i schimbe viața. Franz Nopcsa s-a dedicat paleontologiei și a devenit unul dintre pionierii cercetării dinozaurilor din Țara Hațegului.

Nopcsa a călătorit îndelung prin Balcani, a învățat limbile și obiceiurile populațiilor din regiune și a devenit un bun cunoscător al Albaniei.

„Baronul Franz Nopcsa, la izbucnirea războiului, când fu mobilizat cu gradul de căpitan al cavaleriei maghiare, se angajă, deoarece poseda limbile balcanice — ca spion al comandamentului german în Balcani. A cutreierat astfel, însoţit de un intim al său, albanezul Baiazid Elmas Doda, care a devenit mai pe urmă secretarul său, întreg ţinutul Serbiei, Macedoniei şi Albaniei, deghizat în cioban cu oi”, informa ziarul Patria în 1933.

Legătura lui Franz Nopcsa cu Albania începuse însă înaintea Primului Război Mondial. Fascinat de această țară și apropiat de triburile din nordul ei, baronul a ajuns să se implice în proiectele politice privind independența Albaniei. Planul său era să înarmeze triburile nord-albaneze și să organizeze un război de gherilă împotriva Imperiului Otoman.

„O reuşită ar fi avut ca rezultat independenţa Albaniei, cu Nopcsa însuşi ales rege sub protectoratul Austro-Ungariei. Inutil să spunem că Nopcsa nu a devenit niciodată rege al Albaniei, care îşi obţinuse independenţa în 1912”, arăta Andrew Tasnády-Kubacska, autorul biografiei Franz Baron Nopcsa.

Viața sa s-a încheiat tragic la Viena, în 1933, când și-a ucis partenerul și colaboratorul, Bajazid Doda, după care s-a sinucis.

Fratele său mai mic, Elek Nopcsa (1879–1920), a urmat cariera militară, iar sora lor, Ilona Nopcsa (1883–1963), cea care descoperise fosilele ce aveau să-i schimbe destinul lui Franz, s-a căsătorit cu aristocratul italian Alfred Pallavicini.

Legendarul „Față Neagră”

Dintre membrii familiei, László Nopcsa (1794–1884) a rămas personajul cel mai învăluit în legendă. László Nopcsa a trăit 90 de ani și a fost timp de 15 ani comite suprem al Hunedoarei. În 1848, la Adunarea de la Blaj, ar fi declarat că a venit „ca român” și că dorea să fie recunoscut ca atare. În jurul său s-au țesut însă mai ales povești întunecate, care au supraviețuit mult după moartea sa.

„Aristocratul hunedorean, temut și fidel împăratului, era un om avid de putere și violent, care stăpânea regiunea ca un adevărat despot. În personalitatea sa, cultura aleasă se amesteca cu suspiciunea unor crime secrete”, arată publicația Szabadság, într-un articol semnat de Kun-Gazda Gergely.

Faima baronului a fost amplificată de romanul Sărmanii bogați, publicat de Jókai Mór în 1860–1861. Personajul negativ, baronul Hátszegi Lénárt, ducea o viață dublă: aristocrat respectabil și, sub numele de Fatia Negra („Față Neagră”), căpetenie a unei bande de tâlhari și falsificatori de monede.

„Faţă Neagră e o poreclă a unui latifundiar din vestita familie de origine românească a Nopceştilor (Nopcsa - Nopcea) din Ţara Haţegului. Nopcea acesta din romanul lui Jokai e un cap de bandă de falsificatori de monete, trăind o viaţă dublă, în lumea selectă a aristocraţiei dela Budapesta şi din celelalte metropole, şi-n lumea minerilor şi păstorilor valahi din Munții Apuseni”, informa ziarul Curentul în 1938.

Publicația amintea și că urmașii familiei Nopcsa ceruseră în 1926, prin justiție, oprirea circulației romanului lui Jókai, tocmai pentru că personajul era considerat ușor de asociat cu baronul hunedorean.

„Din isprăvile acestui om ciudat se povesteşte că seara, după ce se despărţea de soţia sa, se retrăgea în apartamentele sale şi îmbrăcând alte haine îşi punea o mască neagră pe faţă, după care ieșea din castel printr-un tunel subteran ce pornea din pivniţa castelului şi mergea până într-o grotă care se găsea în malul apei Almăşelului”, informa ziarul interbelic Dimineața.

Față Neagră ar fi pornit la pândă în calea diligențelor care se îndreptau spre Zam, o altă moșie, aflată pe valea Mureșului, amenințând călătorii și jefuindu-i, după care s-ar fi întors în castel prin același tunel.

„Ani de-arândul baronul Nopcea, supranumit Faţă Neagră (din cauza măştii negre pe care şi-o punea pe faţă când îşi ataca victimele) a trăit în dublul rol de baron şi haiduc”, arăta ziarul Dimineața.

În alte versiuni ale legendei, Față Neagră a căpătat chiar aura unui fel de Robin Hood local. Publicația Calendarul Nostru scria în 1966 că ar fi jefuit banii și bijuteriile bogaților și ar fi împărțit o parte din pradă printre iobagii români şi maghiari, printre cei săraci.

Asemănările dintre László Nopcsa și personajul lui Jókai au alimentat un conflict care a ajuns și în instanță. Baronul a considerat că romanul îi afecta reputația, iar ulterior urmașii săi au încercat să împiedice răspândirea cărții. La 18 ianuarie 1884, Jókai a publicat o declarație prin care susținea că personajele romanului său nu puteau fi identificate cu persoane în viață. László Nopcsa murise însă la Deva cu numai șase zile înainte, la 12 ianuarie 1884.