Cum era organizată Securitatea lui Ceaușescu: topul județelor cu cei mai mulți securiști în 1988

Cifrele publicate de CNSAS arată cât de extins era aparatul Securității în ultimul an al regimului Ceaușescu. În septembrie 1988, structurile sale numărau 14.629 de angajați, însă femeile aveau o prezență redusă, mai ales în funcțiile de conducere.

Foto: CNSAS

Cu un an înainte de prăbușirea regimului comunist, Departamentul Securității Statului (DSS) număra 14.629 de angajați, potrivit unor documente din arhiva fostei Securități analizate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS). Datele, publicate pe Facebook, se referă la situația existentă la 24 septembrie 1988 și oferă una dintre cele mai clare imagini asupra dimensiunii aparatului represiv înainte de Revoluția din decembrie 1989.

Cifra rezultă din însumarea a 8.760 de angajați din aparatul central și din Trupele de Securitate cu 5.869 de angajați ai structurilor teritoriale.

În total erau incluși și aproximativ 1.200 de angajați civili, fără grade militare. Aceștia lucrau în ateliere care întrețineau echipamentele operative speciale, în laboratoare foto-chimice, în logistică și transport, în telecomunicații, construcții, tipografie, activități administrative și de secretariat sau în gospodării auxiliare.

„Analiza cuprinde întregul aparat, fiind calculată la un total general de 14.629 de angajaţi (obținut prin însumarea celor 8.760 de angajaţi din aparatul central şi trupele de securitate  - cu cei 5.869 de angajaţi ai aparatului teritorial).

În acest total este inclus şi personalul muncitor civil (p.m.c. – aproximativ 1200 de persoane, fără grad militar). Această categorie de personal era încadrată astfel: muncitori calificați și tehnicieni (în atelierele de producție și întreținere a tehnicii operative speciale - reparații echipamente de ascultare, auto, laboratoare foto/chimice), deservire logistică grea (şoferi de transport, personal administrativ pentru clădiri și depozite, specialiști în telecomunicații sau constructori încadrați direct de minister fără grad militar), gospodării anexe, tipografie (personalul care deservea infrastructura extinsă a Ministerului de Interne de pe întreg teritoriul țării), activităţi de secretariat (dactilografe, secretare)”, scrie CNSAS.

Cum era împărțit aparatul Securității

La nivel geografic și operațional, DSS era organizat în trei mari componente: aparatul central din București, Trupele de Securitate și structurile teritoriale din cele 40 de județe și din municipiul București.

Aparatul central avea 6.023 de cadre, adică 41,17% din total. Aici se aflau principalele structuri de informații, contrainformații, analiză și mijloace tehnice.

Trupele de Securitate numărau 2.737 de cadre, reprezentând 18,71%. Era componenta militarizată a sistemului, cu unități de infanterie, structuri pentru paza unor obiective și forțe destinate intervenției în cazul unor revolte sau al altor situații considerate periculoase de regim.

Cele mai multe dintre aceste unități erau amplasate în centre importante precum București, Cluj, Timișoara sau Ploiești.

Structurile teritoriale aveau 5.869 de cadre, adică 40,12% din efectivul DSS. Acestea funcționau în cele 40 de județe și în municipiul București și reprezentau componenta prin care Securitatea își desfășura activitatea la nivel local.

Unde erau concentrați cei mai mulți angajați

Structura din București era cea mai numeroasă dintre unitățile teritoriale, cu 557 de cadre.

În cele 40 de județe lucrau, în total, 5.312 cadre, ceea ce înseamnă o medie de aproximativ 132 de angajați pentru fiecare județ. Diferențele dintre județe erau însă considerabile.

În Constanța, Timiș și Prahova, efectivele depășeau 260 de cadre. La polul opus, în județe precum Ialomița, Covasna și Sălaj, numărul angajaților era de aproximativ 70-80.

Distribuția reflecta atât importanța economică și strategică a anumitor județe, cât și concentrarea unor obiective industriale, militare sau de transport considerate importante de regim.

Cu ce se ocupau, concret, structurile operative

Aparatul central reunea mai multe direcții și unități cu atribuții distincte.

Direcția I, cu 103 cadre, se ocupa de informațiile interne și urmărea evoluțiile politice, sociale și culturale. În practică, activitatea sa viza inclusiv supravegherea persoanelor și grupurilor considerate ostile regimului și controlul respectării liniei ideologice.

În teritoriu, activitățile similare erau desfășurate de Serviciile I.

Direcția a II-a, cu 152 de cadre, avea atribuții de contrainformații economice. Angajații săi urmăreau obiective economice strategice și activitatea unor ministere, în timp ce structurile teritoriale supravegheau fabrici, uzine, combinate, IAS-uri și alte obiective economice.

Direcția a III-a, cu 213 cadre, era responsabilă de contraspionaj. Activitatea sa viza reprezentanțele diplomatice străine, dar și identificarea și contracararea rețelelor de spionaj străine.

O componentă importantă o reprezenta și Unitatea Specială „T”, care avea 466 de cadre și se ocupa de interceptări și ascultări. Structurile sale puteau realiza supravegherea convorbirilor telefonice și a unor discuții purtate în spații ambientale.

Unitatea Specială „F” număra 745 de cadre și avea ca principală misiune filajul. Echipele sale urmăreau pe teren persoane considerate periculoase de regim și realizau supravegheri și investigații operative.

O altă structură era Unitatea Specială „S”, cu 356 de cadre, responsabilă de controlul corespondenței. Activitatea includea verificarea scrisorilor și coletelor, atât în interiorul țării, cât și a celor expediate sau primite din străinătate. În județe funcționau structuri „S” în cadrul oficiilor poștale.

Unitățile cu rol special

Printre structurile cu efective importante se aflau Direcția a IV-a - Contrainformații militare, cu 1.022 de cadre, Unitatea Specială „F”, cu 745 de cadre, și Unitatea Specială Antiteroristă - USLA, care avea 772 de cadre în București.

Prin aceste structuri, aparatul central concentra o parte importantă a activităților de contrainformații, supraveghere și intervenție.

Trupele de Securitate aveau, la rândul lor, un rol diferit. Erau organizate ca formațiuni militarizate și puteau fi folosite pentru protejarea unor obiective importante sau pentru intervenție în cazul unor proteste și revolte. Dispunerea lor în mai multe orașe din țară permitea regimului să mobilizeze rapid forțe în diferite zone.

Câte femei lucrau în Securitate

Din totalul de 14.629 de angajați, 2.297 erau femei, adică 15,70%. Bărbații reprezentau 84,30% din efectiv.

Foto: CNSAS

Ponderea femeilor era diferită în funcție de structură. În aparatul central erau 954 de femei, reprezentând 15,83% din efectivul acestei componente.

În Trupele de Securitate lucrau 254 de femei, adică 9,28% din totalul militarilor din această structură.

În aparatul teritorial erau 1.089 de femei, ceea ce însemna 18,55% din efectiv.

Accesul femeilor la funcțiile de conducere era însă extrem de redus. Doar 22 de femei, adică 0,95% din totalul femeilor angajate în Securitate, ocupau astfel de poziții.

Foto: CNSAS

În aparatul central erau 11 femei în funcții de conducere, reprezentând 1,15% dintre femeile din această componentă. În structurile teritoriale, alte 11 femei aveau funcții de conducere, adică 1,01% din totalul femeilor de acolo.

În Trupele de Securitate nu era înregistrată nicio femeie într-o funcție de conducere.

Numărul de cadre pe judeţe

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a făcut publică şi lista distribuţia angajaţilor Securităţii pe Judeţe.

Peste 200 de cadre/ Inspectorat Judeţean de Securitate:

*  S.M. București: 557 cadre (58 femei / 499 bărbați) - de departe cea mai mare unitate din țară.

* S.J. Constanța: 285 cadre (50 femei / 235 bărbați) - port strategic, activitate intensă de contraspionaj și control străini.

* S.J. Timiș: 271 cadre (49 femei / 222 bărbați) - județ de frontieră sensibil, puternic monitorizat.

* S.J. Prahova: 261 cadre (39 femei / 222 bărbați) - nucleu industrial masiv (rafinării, extracție petrolieră).

* S.J. Cluj: 251 cadre (45 femei / 206 bărbați) - centru universitar și cultural de importanță regională.

* S.J. Brașov: 212 cadre (34 femei / 178 bărbați) - puternic centru industrial și turistic vizat de regim.

Între 130 - 200 de cadre/ Inspectorat Judeţean de Securitate: județe cu populație semnificativă sau activități economice importante (minerit, industrie grea, zone de graniță):

* S.J. Dolj: 198 cadre (33 femei / 165 bărbați)

* S.J. Hunedoara: 184 cadre (32 femei / 152 bărbați) - Valea Jiului și combinatele metalurgice (zonă de risc greve).

* S.J. Iași: 182 cadre (35 femei / 147 bărbați) - frontieră estică și centru universitar.

* S.J. Bihor: 169 cadre (31 femei / 138 bărbați) - frontieră vestică.

* S.J. Mureș: 165 cadre (27 femei / 138 bărbați)

* S.J. Argeș: 161 cadre (28 femei / 133 bărbați)

* S.J. Suceava: 158 cadre (28 femei / 130 bărbați)

* S.J. Galați: 156 cadre (36 femei / 120 bărbați) - combinatul siderurgic și zonă portuară.

* S.J. Bacău: 156 cadre (29 femei / 127 bărbați)

* S.J. Arad: 154 cadre (26 femei / 128 bărbați) - nod de frontieră vestic rutier și feroviar.

* · S.J. Sibiu: 144 cadre (25 femei / 119 bărbați)

* S.J. Maramureș: 134 cadre (23 femei / 111 bărbați)

Între 95 - 129 de cadre/ Inspectorat Judeţean de Securitate:

* S.J. Caraș-Severin: 128 cadre (21 femei / 107 bărbați)

* S.J. Neamț: 122 cadre (22 femei / 100 bărbați)

* S.J. Buzău: 114 cadre (20 femei / 94 bărbați)

* S.J. Dâmbovița: 112 cadre (19 femei / 93 bărbați)

* S.J. Mehedinți: 109 cadre (18 femei / 91 bărbați)

* S.J. Brăila: 108 cadre (22 femei / 86 bărbați)

* S.J. Olt: 106 cadre (18 femei / 88 bărbați)

* S.J. Alba: 105 cadre (21 femei / 84 bărbați)

* S.J. Vâlcea: 104 cadre (19 femei / 85 bărbați)

* S.J. Teleorman: 102 cadre (18 femei / 84 bărbați)

* S.J. Gorj: 98 cadre (17 femei / 81 bărbați)

* S.J. Vaslui: 98 cadre (17 femei / 81 bărbați)

* S.J. Satu Mare: 96 cadre (26 femei / 70 bărbați)

Sub 95 de cadre/ Inspectorat Judeţean de Securitate: aici regăsim în general județe mici ca suprafață/ populație, preponderent agricole sau cu riscuri de securitate considerate minime de către regim:

* S.J. Tulcea: 94 cadre (16 femei / 78 bărbați)

* S.J. Botoșani: 93 cadre (18 femei / 75 bărbați)

* S.J. Vrancea: 91 cadre (16 femei / 75 bărbați)

* S.J. Harghita: 91 cadre (15 femei / 76 bărbați)

* S.J. Bistrița-Năsăud: 82 cadre (16 femei / 66 bărbați)

* S.J. Giurgiu: 81 cadre (14 femei / 67 bărbați)

* S.J. Călărași: 78 cadre (15 femei / 63 bărbați)

* S.J. Ialomița: 76 cadre (13 femei / 63 bărbați)

* S.J. Sălaj: 76 cadre (20 femei / 56 bărbați)

* S.J. Covasna: 73 cadre (12 femei / 61 bărbați) - cel mai mic aparat județean din țară.