Video Comuna din România care „s-a mutat” în Austria. „Femeile unde ar fi putut să lucreze aici? Așa se duc acolo, la babe”
0Vârstnicii au rămas populația majoritară într-o comună din Banatul Montan, cu un specific aparte. Multe familii au părăsit așezarea și s-au stabilit în Austria, în timp ce alți localnici, în special femei, muncesc pe durate determinate tot în Austria, la îngrijirea bătrânilor.
Puțin peste 2.500 de oameni trăiesc în satele comunei Carașova (Carașova, Nermed și Iabalcea) aflate în vecinătatea municipiului Reșița.
Carașovenii au migrat spre Occident
Majoritatea localnicilor vorbesc croată, iar așezarea a fost fondată în Evul Mediu de o populație cunoscută sub numele de carașoveni (crașoveni), o comunitate catolică de limbă croată, înrudită istoric și cultural cu poporul croat. Originea lor exactă este încă discutată de istorici, însă statul croat îi recunoaște oficial ca minoritate națională din România.
Comunitatea carașoveană mai cuprinde și satele din comuna Lupac, cu aproximativ 2.500 de locuitori (Lupac, Clocotici, Rafnic și Vodnic) aflate și ele la câțiva kilometri de Reșița.
La sfârșitul anilor ’80, Carașova număra aproape 4.000 de locuitori, iar aproape fiecare familie de carașoveni avea cel puțin un angajat în uzinele și fabricile municipiului Reșița.
„Carașova e o comună cu aproape 4.000 de locuitori, iar vatra ei se află pe-o vale înspre care drumul cel vechi, desprins din șoseaua națională, coboară în serpentine strânse. De la Carașova până la Reșița nu sunt decât 15 kilometri și pe drumul acesta urcă în fiecare zi 1.200 de bărbați din comună. Aproape toți lucrează la combinatul siderurgic. Muncile pământului rămân, se-nțelege, în primul rând în grija femeilor satului. În privința aceasta, Carașova nu se deosebește de alte comune apropiate de Reșița”, scria revista Flacăra în 1986.
Alți localnici ai comunei munceau în minele de cărbune ale Aninei, celălalt oraș învecinat Carașovei, sau mai departe, la Oravița. Combinatul siderurgic, Uzina Constructoare de Mașini Reșița (UCMR) și complexele miniere din apropierea orașului angajau, în anii ’80, aproape 20.000 de oameni, mulți dintre ei proveniți din comunele învecinate fostului mare centru industrial.
Restructurările și disponibilizările masive din industria locală de după 1990 au contribuit la depopularea zonei, iar, alături de Reșița, au avut de suferit și comunele din jurul fostului mare centru industrial.
Multe familii au preferat Austria
Satele carașovenilor au fost afectate însă nu doar de declinul industrial, care a diminuat numărul locurilor de muncă, ci și de exodul localnicilor către Occident.
Deși se numără printre comunele cu investiții vizibile în infrastructură și cu majoritatea gospodăriilor întreținute și îngrijite, Carașova rămâne un loc cuprins de liniște în cea mai mare parte a timpului. Străzile sale modernizate sunt adesea pustii, iar majoritatea localnicilor care mai pot fi văzuți la porți sunt vârstnici.
„Multe familii originare din Carașova s-au stabilit în Austria, însă acest lucru s-a petrecut de mai mulți ani. Mai recent nu au mai plecat, iar unele familii și-au manifestat dorința de a se întoarce, deși nu avem această garanție că o vor face. Sunt femei care merg în Austria nu pentru a locui acolo, ci pentru a munci la îngrijirea persoanelor în vârstă”, spune primarul Ivan Hațegan.
Cei plecați din Carașova și-au păstrat locuințele și au investit în restaurarea lor, astfel că majoritatea caselor au un aspect plăcut și sunt adesea împodobite cu flori și decorațiuni, chiar dacă par încremenite în timp. Localnicii care în trecut „făceau naveta” în Reșița, o fac acum, mai rar, între localitățile cu croați din Austria și satele din jurul Reșiței, mai ales în concedii și de sărbători.
Exodul lor a început în anii ’90, când au putut beneficia de pașapoarte croate, care le ofereau facilități pentru a munci în Occident. Inițial au plecat în Croația, însă mulți au migrat ulterior spre Austria, care le-a oferit mai multe oportunități. Și în Austria, spune primarul din Carașova, există sate locuite de croați, iar localnicilor din Carașova le-a fost ușor să se integreze acolo.
„Dintre cei rămași, unii mai fac agricultură, dar sunt puțini. Mulți localnici au plecat în Occident, majoritatea în Austria, mai ales femeile. Alți carașoveni au plecat în Germania sau Italia. Se păstrează o legătură strânsă între carașovenii de aici și croați”, spune Maria Franț, o localnică din satul Clocotici (comuna Lupac).
Unii vârstnici regretă însă plecarea rudelor în Austria și Germania și spun că și aici acestea ar avea condiții bune de trai, dar venituri mai mici.
„Copiii mei și nepoata mea au cumpărat case în Austria. Au și aici case. Vor veni la praznic, de Sfântul Martin (11 noiembrie). Apoi vor pleca iar și se întorc înainte de Crăciun. Vor sta până la Bobotează și apoi, iar vor pleca”, spune Marta, o localnică de 87 de ani, rămasă singură în gospodăria sa din Carașova.
Alți localnici explică exodul carașovenilor în Austria și prin faptul că localitățile nu sunt tocmai depărtate. O călătorie din Reșița spre regiunea cu croați durează 7 - 8 ore, cu mașina. În privința femeilor care muncesc în Austria, pe perioade determinate, Nicolae, un alt localnic, explică situația lor.
„Bărbații munceau la Reșița, la Anina. Femeile de aici aveau alt fel de ocupație. Se ocupau cu gospodăria, creșteau copii, țineau o vacă - două, trei porci. Nu aveau nici de lucru, nici școală nu prea se mai făcea din anii ‘60. Acum ce să facă, să se angajeze aici femeie de serviciu? Mai bine câștigă în Austria, îngrijind babe”, spune Nicolae.
Populația din Caraș-Severin, lovită de declinul industrial
Aproape 50.000 de oameni a pierdut populația județului Caraș-Severin într-un deceniu, arată rezultatele Recensământului din 2021. Însă declinul demografic a continuat și în anii următori, în această zonă din sud-vestul României, cuprinsă între Banatul Montan și Munții Poiana Ruscă.
Caraș-Severin numără, oficial, mai puțin de 250.000 de locuitori, iar populația municipiului Reșița, capitala județului și a Banatului Montan, s-a redus la aproximativ 58.000 de persoane, cu aproape 20 la sută mai puține decât în urmă cu un deceniu.
Declinul demografic al Reșiței și al celorlalte localități din Caraș-Severin are cauze complexe, una dintre ele fiind strâns legată de profilul industrial al regiunii.
Epoca modernă a mineritului a început în Banatul Montan în secolul al XVIII-lea, odată cu deschiderea minelor de cărbune (antracit) de la Anina, a celor de fier de la Ocna de Fier, Rusca Montană și Dognecea, și a exploatărilor de metale neferoase de la Cozla, Sasca Montană și Ciclova. Tot atunci au fost înființate topitoriile de la Reșița, Oțelu Roșu și Bocșa, iar Oravița a devenit un centru industrial al regiunii, fiind legată de zonele miniere prin prima cale ferată montană din România, linia Oravița–Anina, folosită de la mijlocul secolului al XIX-lea pentru transportul de minereu și cărbune.
În deceniile de comunism, s-au conturat alte așezări miniere importante, ca Moldova Nouă din Clisura Dunării, cu resurse valoroase de cupru, sau Ciudanovița și Jitin din Munții Banatului, cu zăcăminte uranifere. Tot atunci Rusca Montană și Ruschița, din Munții Poiana Ruscă, au devenit colonii muncitorești” dezvoltate în jurul exploatărilor de fier și marmură.
Începând din anii ’90, la aproape trei secole de la înființarea primelor mine moderne din Banatul Montan, majoritatea exploatărilor miniere au fost închise. Marile uzine din Reșița și Oțelu Roșu și-au diminuat drastic activitatea, iar declinul industrial a însemnat zeci de mii de locuri de muncă dispărute și, odată cu ele, plecarea a mii de familii din zonă.
Nici orașele care nu și-au bazat economia pe industria grea nu au fost ocolite de declinul demografic. Caransebeș, vechi centru administrativ și militar al Banatului, și stațiunea Băile Herculane, în trecut una dintre cele mai renumite din Europa, au resimțit la rândul lor efectele migrației și ale îmbătrânirii populației. Relieful montan al județului a contribuit la izolarea multor localități, acestea fiind printre cele mai afectate de declinul demografic.
Se încarcă comentariile...
