Video Ținutul cetăților dacice, trezit de șuierul mocăniței din 1917. Georg Hocevar a restaurat o bucată din calea ferată din munți
0Stabilit în România în urmă cu două decenii, austriacul Georg Hocevar a reușit să readucă la viață mai multe trasee feroviare care păreau sortite dispariției pentru totdeauna. Cel mai recent dintre ele traversează o mică parte din valea Grădiștii, la poalele ținutului cetăților dacice.
Valea Grădiștii, între Orăștie și Sarmizegetusa Regia, a fost de-a lungul timpului un loc atractiv pentru turiști, datorită celor mai importante cetăți dacice din România, care o străjuiesc pe munții și în pădurile sale.
Timp de trei decenii, într-una dintre epocile cele mai prolifice ale cercetărilor arheologice din ținutul cetăților dacice, traseul ei de aproximativ 40 de kilometri, de la Orăștie până la poalele capitalei dacilor, era străbătut de o cale ferată forestieră. Linia îngustă era folosită intens de localnici și la transportul lemnelor extrase din vastele păduri ale Munților Orăștiei, dar și de arheologii și studenții dezveleau secretele așezărilor dacice.
Calea ferată a fost construită la scurt timp după Al Doilea Război Mondial, pentru a accelera ritmul cu care erau exploatate pădurile seculare de atunci. Locomotivele, la început cu abur, trăgeau platforme încărcate cu bușteni, între cele câteva stații de pe traseu, înșirate între versanții abrupți care mărginesc defileul, între Costești și Grădiștea de Munte. Uneori, își aminteau localnicii și excursioniștii, călătorii dădeau piept cu sălbăticia în starea ei pură. Urșii erau „treziți” de șuieratul trenului, iar uneori o luau la fugă după vagoanele sale.
Inundațiile au făcut de-a lungul timpului, ravagii pe valea Grădiștii, iar calea ferată și ramificațiile sale nu au fost cruțate. În cele din urmă, au fost dezafectate, iar locul lor a fost luat de drumuri de pământ și, mai târziu, și de o șosea modernă.
Amintirea mocănițelor, reînviată de un austriac
O locomotivă cu abur, construită la München la începutul secolului XX, le-a readus aminte localnicilor de vremea în care parcurgeau drumul spre Orăștie pe calea ferată.
Mocănița îi transportă, ocazional, pe turiști pe singurul segment rămas din calea ferată din Ținutul Cetăților Dacice. În trecut, traseul mocănițelor de pe Valea Grădiștii și ramificațiile sale se întindeau pe o lungime de aproape 60 de kilometri. În urmă cu un an, austriacul Georg Hocevar, stabilit în România de aproximativ două decenii, a refăcut o mică parte din traseul ei spectaculos, de la zero.
Împreună cu colaboratorii săi, Georg Hocevar a refăcut terasamentul pe aproape 1,5 kilometri, a repus pe el calea ferată îngustă și a readus mocănițele și vagoanele de epocă.
Cu diverse ocazii, și mai ales de sărbători, trenurile revin pe traseul care formează un circuit cu o singură stație, la Sereca, un sat aflat la circa 10 kilometri de Orăștie.
Cea mai spectaculoasă parte a traseului, între Costești și zona de la poalele cetății Sarmizegetusa Regia, are însă puține șanse de a fi restaurată, în ciuda promisiunilor repetate ale autorităților din ultimele decenii.
„Am adus o locomotivă construită în 1917 la fabrica Krauss din München, unde și în ziua de astăzi se produc locomotivele Taurus și Vectron, care circulă pe liniile de cale normală. Locomotiva a venit în anul 2007 din Austria la noi, iar atunci am făcut-o funcțională. Până în 2013 a fost folosită la Moldovița, dar de când a început să vină acolo un număr mare de turiști, a trebuit să luăm o locomotivă mai mare pentru Moldovița. Această locomotivă am folosit-o până acum între Abrud și Câmpeni, iar recent am adus-o din Câmpeni la Sereca. Pe timp de iarnă, ea va fi retrasă la atelierul nostru din Crișcior, iar în primăvară și cu alte ocazii o vom aduce din nou aici. Pe acest traseu păstrăm însă trei locomotive diesel din 1957, iar pentru tracțiune pe linie mai avem și un cal adus din Polonia, cu numele Miloș, care va trage și el vagoane. Sperăm că această atracție turistică va fi de folos și va fi apreciată de turiștii care vizitează județul Hunedoara”, spune Georg Hocevar.
Austriacul, pasionat de mocănițe (locomotive cu abur care circulau pe căile ferate înguste, miniere, industriale și forestiere), a recondiționat calea ferată Crișcior–Brad, de circa 10 kilometri, care, din 2007, a fost declarată monument istoric, la inițiativa sa. La fel ca în cazul căii ferate din Ținutul cetăților dacice, a încercat să o redea turismului prin curse ocazionale, organizate de obicei în perioada sărbătorilor și în vacanțe. În ultimul an, spune el, a observat o scădere drastică a numărului de turiști care își petrec concediile în România și sunt atrași de astfel de activități.
„Reducerea numărului de turiști este cauzată, în principal, de situația economică, dar și de anularea voucherelor de vacanță pentru bugetari. Împreună cu cele mai importante mocănițe din România – Vișeu de Sus, Sovata și Moldovița – pot să vă spun că a fost o scădere de aproximativ 40 la sută în turism, anul acesta. Ne străduim, dar, având în vedere că România este singura țară din Uniunea Europeană unde statul sau autoritățile locale nu subvenționează cu absolut nimic această atracție turistică, va fi foarte greu, pe viitor, să menținem aceste locomotive în funcțiune”, adaugă acesta.
Calea ferată a cetăților dacice, închisă din 1978
Calea ferată forestieră din Ținutul cetăților dacice a fost construită în primii ani ai comunismului, pentru a lega Orăștia – unde funcționa o întreprindere forestieră (IFET) – de așezările izolate de pe Valea Grădiștii din Hunedoara, aflate la poalele cetăților dacice Costești, Blidaru, Fețele Albe, Sarmizegetusa Regia și alte locuri bogate în vestigii antice.
În primele decenii ale comunismului, pădurile seculare din Ținutul cetăților dacice au fost exploatate intens. Arborii extrași din locurile greu accesibile de pe văile Grădiștii și ale afluenților săi din Munții Șureanu (Munții Orăștiei) erau transportați la Orăștie pe calea ferată de peste 40 de kilometri, până la poalele capitalei dacice Sarmizegetusa Regia, și pe ramificațiile acesteia, care însumau alți circa 20 de kilometri.
Viiturile de pe Valea Grădiștii au distrus, în 1978, terasamentul căii ferate forestiere. Cei 60 de kilometri ai rețelei de transport din Munții Orăștiei au fost dezafectați în anii ’80, iar șoseaua Orăștie–Sarmizegetusa Regia și drumurile forestiere au luat locul vechii căi ferate.
Multe dintre căile ferate forestiere din regiunile Ardeal și Banat au fost construite începând de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când societățile particulare erau sprijinite de statul austro-ungar să le înființeze, pentru transportul călătorilor, dar mai ales pentru exploatările forestiere, minele și uzinele care împânzeau aceste ținuturi.
Cu timpul, utilitatea lor s-a redus, iar liniile de cale ferată îngustă au fost dezafectate. În puține cazuri au putut fi păstrate și transformate în trasee turistice ori au continuat să fie folosite la transportul lemnului.
Se încarcă comentariile...
