Video Prima pistă de biciclete aeriană din România: agățată la 30 de metri deasupra Reșiței, în locul funicularului
0Aproape nouă milioane de euro vor fi investite în Reșița pentru a transforma fostul funicular care traversează centrul orașului, la 30 de metri, într-o pasarelă pietonală și pentru bicicliști. Cu fonduri europene, „capitala Banatului Montan” reușește să își conserve patrimoniul industrial.
Reșița, capitala Banatului Montan și a județului Caraș-Severin, se numără printre puținele orașe din România care au reușit să își conserve o parte din patrimoniul industrial din trecut și poate profita astfel de oportunitățile turistice oferite de acesta.
Reșița și-a păstrat „farmecul” industrial
Chiar dacă „turismul industrial” este unul „de nișă”, el poate oferi ocazia unei experiențe inedite vizitatorilor. În același timp, pentru localnicii fostului mare centru metalurgic, acum cu mai puțin de 60.000 de locuitori, conservarea și revitalizarea monumentelor industriale poate însemna păstrarea identității locale într-un oraș cu o tradiție metalurgică păstrată de peste două secole și jumătate.
Centrul orașului Reșița este înconjurat de fostele cartiere muncitorești de pe malul Bârzavei și de vechea platformă metalurgică și a uzinelor constructoare de mașini, faimoase pentru locomotivele produse aici din secolul al XIX-lea și pentru generatoarele folosite în marile hidrocentrale din România. Este traversat de Via Transilvanica, însă atracția neobișnuită a acestuia este funicularul care se înalță deasupra orașului, la 30 de metri altitudine.
Construit în anii ’60 pentru transportul calcarului din carierele din Valea Domanului către combinatul siderurgic, funicularul, lung de aproape 700 de metri, a rămas în conservare după 1990, când, rând pe rând, secțiile uzinelor au fost închise și dezafectate. Localnicii l-au privit ca pe un simbol al istoriei industriale a orașului și au propus de mai mulți ani revitalizarea sa ca traseu turistic.
În aceeași situație se află și Furnalul nr. 2 din Reșița, construit tot în anii ’60. Înalt de peste 60 de metri, vechiul furnal a rămas un simbol al orașului industrial, chiar dacă a fost dezafectat în anii ’90. Declarat monument istoric pentru a fi salvat de la demolare, el a devenit în ultimii ani subiectul unor propuneri de reconversie turistică. Este considerat o emblemă vie a celor peste 250 de ani de tradiție metalurgică.
Pistă de biciclete la 30 de metri deasupra orașului
Zilele trecute, Funicularul din Reșița a primit o nouă șansă. Autoritățile locale au obținut fonduri europene în valoare de aproape nouă milioane de euro pentru a transforma funicularul într-o pasarelă spectaculoasă.
„Simbol al patrimoniului industrial și martor al istoriei orașului, funicularul din municipiul Reșița, inactiv de peste trei decenii, va fi reconvertit într-un spațiu spectaculos destinat pietonilor și bicicliștilor, cu rol cultural, turistic și de mobilitate urbană. Agenția pentru Dezvoltare Regională Vest și Primăria Municipiului Reșița au semnat, în 26 septembrie 2025, contractul de finanțare pentru această investiție, prin Programul Regional Vest 2021–2027. Proiectul, în valoare totală de 8,6 milioane de euro, beneficiază de o finanțare nerambursabilă de 6,7 milioane de euro”, a transmis ADR Vest.
Potrivit proiectului, de la peste 30 de metri deasupra orașului, locuitorii și turiștii vor descoperi Reșița dintr-o perspectivă unicat, cu zone de relaxare, locuri de joacă și puncte de belvedere. Pasarela va lega centrul Reșiței de dealurile orașului și de traseele de drumeție din jur.
Mai mult, Via Transilvanica – cel mai lung traseu pedestru din România – va include și funicularul. Accesul va fi posibil prin ambele capete și cu un lift panoramic. La baza funicularului va fi amenajat un centru de vizitare, un spațiu al expozițiilor, proiecțiilor și evenimentelor menite să aducă la viață patrimoniul industrial al orașului.
La proiect au contribuit specialiști români și internaționali, care au păstrat funicularul cât mai fidel formei sale originale, intervenind doar acolo unde structura era afectată.
„Funicularul din Reșița este un proiect inovator de reconversie urbană. Dintr-un obiectiv abandonat, dar profund legat de identitatea orașului, se naște un punct de atracție unic în România”, a declarat Sorin Maxim, director general al ADR Vest.
Lucrările de reconversie sunt programate să se încheie la începutul anului 2028.
Parc urban pe ruinele industriale ale Reșiței
Un teren de peste două hectare, aflat pe vechea platformă industrială a Reșiței, va fi transformat, la rândul lui, într-un spațiu verde destinat recreerii și conectării cu natura, cu ajutorul fondurilor europene.
„Noul parc va fi conectat la celelalte cartiere ale orașului prin pistele de biciclete realizate, de asemenea, cu fonduri europene și va îmbina spațiile deschise cu cele intens plantate”, au transmis, recent, reprezentanții ADR Vest.
Conform proiectului finanțat cu fonduri europene, parcul va fi împărțit în două zone majore. Zona activă va cuprinde locuri de joacă pentru copii, poieni multifuncționale destinate relaxării sau evenimentelor, precum și piațete pentru socializare. Zona pasivă, gândită pentru contemplare și reconectare cu natura, va include un deal cu rol de punct de belvedere și un refugiu pentru biodiversitate amenajat în jurul canalului existent.
Investiția totală se ridică la peste două milioane de euro, dintre care 1,9 milioane de euro reprezintă finanțare nerambursabilă. Parcul ar urma să fie finalizat până la sfârșitul lunii martie 2027, potrivit ADR Vest.
Reșița, „Micul Krupp al Balcanilor”
Reșița s-a dezvoltat de-a lungul timpului în jurul vechilor uzine de fier, ale căror furnale au fost puse în funcțiune începând cu anul 1771, pentru producția de fontă și oțel.
În fabricile Reșiței au fost realizate șinele primelor căi ferate din România, precum și peste 800 dintre cele mai vechi locomotive cu abur care au circulat pe teritoriul țării. Pe malul râului Bârzava, la intrarea în oraș, călătorii pot vizita un muzeu al locomotivelor construite la Reșița. Cea mai veche dintre ele, „Resicza”, fabricată în 1872, este și cea mai veche locomotivă cu abur din România.
După Marea Unire, uzinele au devenit „Uzinele de Fier și Domeniile Reșița”, unde se fabricau locomotive mari, turboagregate, compresoare și echipamente militare și petroliere. În perioada interbelică, UDR erau supranumite „Micul Krupp al Balcanilor”.
Uzinele din Reșița au fost naționalizate în 1948. La mijlocul anilor ’50, aveau peste 20.000 de salariați, iar secțiile lor se întindeau pe aproape 450 de hectare. Statul român a continuat extinderea vechilor uzine, devenite combinat siderurgic, din care, în 1962, s-a desprins Uzina Constructoare de Mașini (UCM).
După 1990, atât combinatul, cât și UCM au trecut prin restructurări și privatizări. Numărul angajaților a scăzut drastic, iar multe secții au fost dezafectate. În 2024, Hidroelectrica a preluat UCM Reșița, anunțând că va continua producția și modernizarea hidroagregatelor.
O veche secție a combinatului din Reșița, Oțelăria, mai funcționează însă minele de fier și cărbune din localitățile apropiate Reșiței au fost închise după 1990, la fel ca majoritatea exploatărilor miniere din Banatul Montan și Munții Poiana Ruscă.
Monumente ale trecutului, între salvare și uitare
Mai multe orașe din România au încercat să profite de patrimoniul industrial prețios, în multe cazuri abandonat după 1990, pentru a-l transforma în zone turistice, cu ajutorul unor investiții finanțate de Uniunea Europeană.
În Timișoara, vechiul turn de apă din cartierul Iosefin, construit la începutul secolului XX, se află în proces de reconversie, urmând să fie transformat într-un spațiu cultural și turistic.
„Lucrările de reconversie se apropie de final: am transformat rezervoarele în spații vizitabile, liftul e montat, iar în curând vizitatorii vor putea urca până la 45 de metri, într-un punct panoramic de unde se vede întreg cartierul Iosefin și canalul Bega”, informa, recent, Dominic Fritz, primarul Timișoarei.
Mina de cărbune (antracit) din Anina (județul Caraș-Severin) a funcționat timp de peste două secole și jumătate, fiind închisă la sfârșitul anilor ’90. Unele dintre clădirile sale istorice au fost salvate de la demolare și vor fi parte a unui muzeu al mineritului, amenajat cu fonduri europene. Lucrările de reconversie au început în 2020, dar încă nu au fost finalizate.
Mai multe clădiri ale fostei mine de cărbune Petrila (județul Hunedoara), închisă din 2015, au rămas în conservare și formează un ansamblu istoric administrat de Consiliul Județean Hunedoara. Autoritățile caută finanțări pentru a le restaura ca atracții turistice, în timp ce construcțiile miniere – unele, ca Mina Deak, cu o istorie de un secol și jumătate – sunt tot mai afectate de degradare.
Roșia Montană, cu patrimoniu industrial recunoscut de UNESCO
Din 2021, o parte a comunei Roșia Montană (județul Alba), împreună cu galeriile miniere săpate în epoca romană, a fost inclusă în patrimoniul cultural mondial UNESCO. Noul statut al localității miniere i-a sporit atractivitatea, iar numărul turiștilor care vizitează cele mai vechi mine de aur din România, galeriile devenite muzeu, este în creștere.
„Au fost și o mie de turiști pe zi la Galeriile Romane. Roșia Montană are atât de multe de oferit oamenilor”, relata Sorin Jurca.
Deși valoroase, „emblemele” industriale ale altor localități din România au ajuns în ruină, iar planurile de revitalizare pentru acestea s-au dovedit simple promisiuni. În Hunedoara, Furnalul de la Govăjdia, cel mai vechi astfel de monument rămas în picioare în România, este abandonat la peste două secole de la construcția sa. Calea ferată minieră care îl lega de Hunedoara, cu un tunel spectaculos de 800 de metri, a avut aceeași soartă.
Construită în urmă cu un secol, fosta termocentrală pe cărbune a orașului Vulcan din Valea Jiului, una dintre cele mai vechi din România, a fost aproape demolată de localnici. Mai bine ascunsă pe valea Govăjdiei, o hidrocentrală construită în aceeași perioadă a rămas în uitare.
Un turn de apă din Petroșani, la fel de vechi și asemănător celui din Iosefin (Timișoara), a fost și el părăsit, împreună cu clădirile și locomotivele din apropiere, ale fostului depou al Văii Jiului.
Se încarcă comentariile...
