Cine o va judeca pe dr. Bartos?

Una dintre infractiunile de muzeu, care figureaza in Codul penal strict decorativ, este cea prevazuta de art. 308: Zadarnicirea combaterii bolilor. Uitat de Dumnezeu si de juristi, acest articol

Una dintre infractiunile de muzeu, care figureaza in Codul penal strict decorativ, este cea prevazuta de art. 308: Zadarnicirea combaterii bolilor. Uitat de Dumnezeu si de juristi, acest articol sanctioneaza cu inchisoarea de la o luna la doi ani sau cu amenda "nerespectarea masurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare". Nu cunoastem ca statistica judiciara sa fi inregistrat macar un singur proces cu acest continut. E drept ca nu suntem dintre aceia care sa creada ca starea de rau cronic a unui popor poate fi remediata prin mijloace penale. Dar nici nu putem ignora ca detinem recordul, probabil mondial, la copii cu SIDA care provin din parinti sanatosi, ca dinamica sifilisului si tuberculozei urmeaza mandra curba inflatiei, ca a fi avut hepatita a devenit mai firesc decat a fi satisfacut stagiul militar, iar infectiile intraspitalicesti se inscriu in specificul national alaturi de doine si balade. A platit cineva in vreun fel? Ne-am tinut respiratia in fata unei nefericite, dar darze mame din Iasi, care, asistand neputincioasa la stingerea din viata a fetitei sale, contaminata cu HIV printr-o transfuzie, a mai gasit resurse de tarie si demnitate civica sa dea spitalul sau statul in judecata. Era un exemplu pentru mii de parinti care ar fi trebuit sa-i urmeze gestul. In lumea civilizata, raspunderea judiciara pentru mal-praxis este de la sine inteleasa. In S.U.A. o transfuzie eronata atrage despagubirea cu 100.000 dolari (si asta numai pentru gresirea grupei sanguine ori pentru ceva similar, intrucat de infectari majore nici nu poate fi vorba). La noi, au trecut anii, amintirea fetitei s-a topit, despre procesul intentat de mama nu se mai stie nimic, iar alti parinti isi duc alti copii spre stabilimentele medicale in care ii poate astepta oricand moartea deghizata in halat alb. Acceptarea cinica a riscului mortal a fost si ramane in Romania principiu al politicii sanitare de stat. Carpanosenia financiara a lui Ceausescu a proliferat SIDA intre nou-nascuti, a creat condamnarile la moarte prin lipsa accesului la dializa si a generat alte forme de genocid acceptat. Au trecut 12 ani si nu s-a schimbat nimic! O dovedeste degradarea biologica a populatiei. O intareste deprecierea practicii si institutiilor medicale. O explica batjocura cu finantarea sanatatii. Si, ca o marturie suprema, o confirma declaratiile inconstiente ale ministrului Sanatatii in actualul scandal al sangelui. Nemedicale, nelegale si inumane. Stim din presa ca ministrul Bartos, care altfel are titlul de medic, a intervenit, fara ca legea sa-i fi conferit acest drept, anuland licitatia pentru reactivii de testare a sangelui donat. Criza sangelui, care a amenintat continuu sistemul sanitar, acum a devenit iminenta. La Constanta a si murit primul om pentru ca nu i s-a putut face transfuzie. Licitatia era organizata de institutul de specialitate, pe criterii de specialitate, cu comisie de specialitate. Nu a iesit "cine trebuia". Specialistii institutului de specialitate, cu criterii de specialitate, s-au incapatanat sa creada ca statul trebuie sa se preocupe sa nu apara "pe piata" sange fals, cel putin tot asa cum are grija sa nu existe bani falsi. Dr. Bartos a renuntat la logica, viziunea si juramantul de medic, recurgand la argumentul lui Ceausescu: nu conteaza calitatea, conteaza pretul. Cand e vorba de sanatate, cel mai sarac om face sacrificii si plateste. In cazul reactivilor pentru sange, nici macar nu e vorba de alternativa: pe de o parte concureaza reactivi adevarati, in masura sa testeze cu adevarat sangele donat, sa previna transfuziile mortii, care in Romania s-au efectuat in mii si mii de cazuri, iar pe de alta parte concureaza stifturi produse in Africa, refuzate la omologare de Comunitatea Europeana, S.U.A. si Japonia, care, in trecut, au si determinat in tara noastra experiente negative. Un medicament mai putin redutabil decat altele inca mai poate fi acceptat daca nu vindeca bine, dar nici nu face rau. Acceptarea insa a unor substante de verificare a sangelui donat, despre care se stie si s-a dovedit ca pot lasa sa "scape" sangele periculos, constituie o conduita aproape criminala. Declaratiile publice recente, facute de Bartos Daniela pot folosi, acum sau peste cativa ani, ca marturisiri ale vinovatiei in cazul unei inculpari pentru comiterea infractiunii de zadarnicire a combaterii bolilor.