Ce este sindromul post-vacanță și cum ne reacomodăm la serviciu după zilele libere
0Reîntoarcerea la muncă după zilele libere de Sărbători poate fi o provocare psihologică. Obișnuiți cu vacanța și odihna, celor mai mulți le este greu să se readapteze la sarcinile de la birou, dead line-uri stresante sau ședințe. Consecințe? Apar anxietatea, scăderea motivației și dificultățile de concentrare. Nu este un moft, ci o tranziție emoțională și psihologică reală. Fenomenul este suficient de frecvent încât să fi primit un nume în literatura de specialitate: sindromul post-vacanță.
Cum se manifestă sindromul post-vacanță
Revenirea la birou după zile libere sau concediu nu este doar o schimbare de program, ci o tranziție mentală majoră. În creierul nostru are loc o serie de procese odată cu modificarea ritmului cotidian. Psihoterapeuta Jeni Chiriac explică:
,,Această tranziție activează un stres adaptativ determinat de contrastul dintre autonomia, flexibilitatea și stimulii pozitivi specifici vacanței și structura rigidă, predictibilă și solicitantă a mediului de lucru. La nivel psihologic, pot apărea iritabilitate, anxietate anticipatorie, scăderea motivației, dificultăți de concentrare și o stare de indispoziție emoțională generalizată. Din perspectivă neurobiologică, fenomenul este corelat cu o scădere tranzitorie a activării sistemului dopaminergic și cu o creștere a nivelului de cortizol, ceea ce explică senzația de oboseală psihică și lipsa de sens resimțită de mulți angajați în primele zile de la revenire. Deși nu este o afecțiune clinică, sindromul post-vacanță afectează un procent semnificativ din populația activă".
De ce nu e bine să „intrăm în forță” din primele zile
Modul în care revenim la muncă în primele zile după concediu poate influența semnificativ nivelul de stres și eficiența pe termen scurt. Deși tentația este să recuperăm rapid, specialiștii recomandă o abordare diferită.
,,Cercetările din psihologia organizațională arată că o revenire graduală este semnificativ mai eficientă decât reluarea bruscă a sarcinilor complexe", spune Jeni Chiariac.
Aceasta vine și cu strategii concrete de reacomodare:
,,Sunt recomandate măsuri precum introducerea unei perioade de „buffer” între concediu și prima zi de lucru, evitarea deciziilor majore în primele 48–72 de ore, prioritizarea sarcinilor esențiale și fragmentarea volumului de muncă."
Și micile ritualuri zilnice pot ajuta:
,,Pauzele regulate, delimitarea clară a orelor de lucru și reconectarea socială cu echipa contribuie la reducerea stresului și la restabilirea sentimentului de control asupra activității profesionale."
Contează cât de mult ne place ceea ce lucrăm?
,,Majoritatea oamenilor resimt o ușoară dificultate emoțională la finalul unei perioade de libertate, indiferent de gradul de satisfacție profesională. Totuși, cercetările arată că persoanele care își percep munca drept semnificativă, care beneficiază de autonomie și relații profesionale funcționale, se reacomodează mai rapid", spune psihoterapeuta.
În cazul angajaților cărora nu le place ceea ce fac, lucrurile stau diferit:
,,Vacanța acționează ca o suspendare temporară a stresului, iar revenirea readuce în prim-plan frustrări și nemulțumiri deja existente".
Când disconfortul indică probleme mai profunde
Mai mult decât atât, în unele situații, starea de disconfort poate indica probleme mai profunde decât adaptarea post-concediu.
,,O rezistență accentuată la revenirea la muncă poate semnala instalarea burnout-ului, debutul unor tulburări de anxietate sau depresie, ori existența unui mediu de lucru toxic. Factori precum suprasolicitarea cronică, lipsa autonomiei, conflictele interpersonale sau absența recunoașterii profesionale pot amplifica semnificativ dificultatea de reacomodare", atrage atenția Jeni Chiriac.
Ce e de făcut? Primul pas este să ne ascultăm semnalele psihologice și să nu le diminuăm importanța.
,,În aceste cazuri, reacția psihologică funcționează ca un indicator al unei relații dezechilibrate între individ și mediul său profesional. Astfel reacția psihologică nu trebuie interpretată ca o slăbiciune individuală, ci ca un semnal de alarmă privind calitatea relației dintre individ și mediul său profesional, care necesită reevaluare și, uneori, intervenție specializată", subliniază psihoterapeuta.
Echilibrul muncă-viață personală, necesitate, nu lux
Revenirea la muncă ne poate face să ne punem întrebări și cu privire la echilibrul din viață noastră: cât spațiu acordăm muncii și cât celor dragi și pasiunilor? Jeni Chiriac vorbește despre granițe care trebuie stabilite.
,,Specialiștii subliniază importanța stabilirii unor limite clare între cele două sfere, atât în plan temporal, cât și mental. Acest lucru presupune respectarea orelor de lucru, reducerea disponibilității digitale permanente și capacitatea de detașare psihologică după terminarea programului. Investiția constantă în relații personale, hobby-uri și activități recreative joacă un rol esențial în prevenirea epuizării. În absența acestor granițe, munca tinde să se extindă excesiv, afectând sănătatea mintală și calitatea vieții".
Ce contează cel mai mult pentru angajații din România
Un studiu realizat de o companie de Resurse Umane în 2024, pe piața din România, confirmă importanța echilibrului viață personală - viață profesională. Acest aspect conduce în topul celor mai importanți factori în ceea ce privește locul de muncă, alături de salariu, cu 96% de procente. Pe locul doi se află siguranța locului de muncă (93%), iar pe trei, sprijinul pentru sănătatea mintală (88%). Zilele de concediu acordate, beneficiile medicale și flexibilitatea programului sunt și ele în top.
Se încarcă comentariile...
