Cartonasul rosu pentru simulare

15 martie 2004, sediul Federatiei Romane de Fotbal. Mitica Dragomir, presedintele Ligii, urla transpirat si cu ochii bulbucati ca "a fost facut". Membrii Adunarii Generale a FRF tocmai votasera

15 martie 2004, sediul Federatiei Romane de Fotbal. Mitica Dragomir, presedintele Ligii, urla transpirat si cu ochii bulbucati ca "a fost facut". Membrii Adunarii Generale a FRF tocmai votasera preluarea de la Liga Profesionista de Fotbal a comisiilor de disciplina, apel si juridica. "Propunerea trebuia discutata la noi, asta e un complot impotriva cinstei", tipa Corleone pe toate canalele, umpland microfoanele cu saliva. Mircea Sandu inlatura cu un gest scurt si elegant, de adevarat patrician al fotbalului, obiectiile "analfabetului". Dar Mitica nu e omul caruia poti sa ii arati cartonasul rosu si sa iasa in liniste de pe teren. A doua zi, Mitica, buhait de furie, se repede ca un taur si declara la TV, cu subiect si predicat, ca domn' presedinte al Federatiei a folosit aiurea o parte din banii dati de UEFA pentru construirea unor centre pentru copii si juniori. De unde stie Corleone? Pai stie, pentru ca el l-a acoperit, dandu-i hartii pentru bani dupa ce Sandu deja ii cheltuise. Emotie, suspans in presa. Intr-o tara normala, declaratia asta se lasa cu urmari grave. Practic, era una din doua: ori intrau urgent PNA-ul, Ministerul de Finante si Curtea de Conturi in bucataria contabila a lui Sandu, ori Liga il schimba urgent pe Dragomir. Pe 24 martie apar si urmarile in tara Romania. FRF-ul isi ia seama si ii da lui Dragomir jucariile, adica cele trei comisii inapoi. Don Corleone, ranjind satisfacut, declara ca Mircea "e un baiat destept" si ca, gata, a "ingropat securea influentelor". Mircea, cu un limbaj mai elevat, zice si el ca e pace, ca "au fost diferente de opinii... dar suntem obligati sa aparam legea, regulamentele FRF"... bla-bla, "altfel apare anarhia". Ce putem sa intelegem din acest scandal care a umflat, timp de o saptamana, ecranele televizoarelor? In primul rand, Nasu' si Corleone s-au dovedit a fi "baieti destepti". Amandoi si-au dat seama ca, daca se mai ataca reciproc, risca sa se autodistruga. Practic, in cazul banilor de la UEFA, daca unul a comis o ilegalitate, celalalt a fost complicele lui, asa ca pot sa intre la apa amandoi. Situatia a semanat cu criza rachetelor din Cuba, dintre URSS si SUA. Pana la urma, Sandu a facut precum Hrusciov si si-a retras propunerea "de invazie" a teritoriului lui Mitica, ca sa nu declanseze Apocalipsa. De atatia ani de cand conduc structurile fotbalului romanesc, amandoi au acumulat destule informatii "atomice" despre celalalt. Acum s-a restabilit statu-quo, e pace, e drept o pace bazata pe un echilibru al terorii, dar lucrurile merg inainte. In al doilea rand, in mediul radioactiv al fotbalului romanesc, aceste amenintari cu santajul pe fata, declaratiile tip "ba pe a ma-tii!" sunt un mod de viata. A explicat-o cel mai bine bunul crestin Gigi Becali: "Dai, dau. Injuri, injur. Jignesti, jignesc. Ce, nu mai sunt barbati in tara asta sau nu mai e democratic sa fii barbat?" Si barbatul Gigi l-a trimis la origini pe un reporter de culoare al PRO TV in direct si a zis de Iordanescu ca "a luat jucatori la nationala pe spaga". Dupa aia, dat in judecata de selectioner, patronul Stelei a zis ca "a aruncat doar o vorba". Cand Iordanescu a pretins scuze, Gigisor s-a sucit iar si l-a amenintat pe "corupt" si "incompetent" ca-l nenoroceste, ca umple tribunalele cu oameni jecmaniti de general. Acum, dupa ce aceste declaratii au facut cariera, toate talk-show-urile de duminica seara sunt pline de "barbati de fotbal" care se dueleaza in fata camerelor, aruncandu-si vorbe de genul "ba, taci tu din gura, nesimtitule!". Aceasta atmosfera se datoreaza exclusiv atitudinii oamenilor politici de la noi fata de fotbal. Ani de zile, fel de fel de ministri si de alti demnitari s-au agatat de imaginea loturilor nationale doar-doar se va lipi de ei ceva din imensa dragoste pe care o au suporterii romani fata de fotbal. Din acest motiv, controalele pe mosia lui Mircea Sandu si Dragomir au fost aproape inexistente, iar afacerile din domeniu au ajuns sa se incheie cum se incheie tocmelile dintre tigani, in piata la Obor, pe baza de tupeu si de lovituri pe la spate. In acest timp, politicienii se multumesc sa priveasca jocurile slabe din campionatul romanesc de dupa sticla protectoare a tribunei oficiale. Imaginea lui Margaret Thatcher, premierul englez care isi incuraja echipa favorita cantand in ploaie in tribuna, in mijlocul suporterilor, e undeva departe de noi, asa cum este si fotbalul englez.