"Aş mai putea avea o misiune încă cinci ani"

Prim-vicepreşedintele PDL, Theodor Stolojan, spune că nu va accepta să fie desemnat prim-ministru de către şeful statului dacă nu va avea susţinerea întregii conduceri a

Prim-vicepreşedintele PDL, Theodor Stolojan, spune că nu va accepta să fie desemnat prim-ministru de către şeful statului dacă nu va avea susţinerea întregii conduceri a partidului

Crede că atingerea de către români a standardului de viaţă din UE nu se poate realiza decât prin creşterea productivităţii generale a economiei. Dacă ar mai fi astăzi premier, Theodor Stolojan ar pune accentul pe dezvoltarea infrastructurii, a agriculturii şi a educaţiei.

Actualul prim-vicepreşedinte al PDL a declarat "La masa Adevărului" că următorii 4-5 ani sunt decisivi pentru România şi că îşi doreşte o funcţie executivă la nivel central. Theodor Stolojan nu mai pare interesat de preşedinţie, iar despre postul de prim-ministru spune că l-ar accepta doar în condiţiile unui sprijin total al democrat-liberalilor.

CARTE DE VIZITĂ

- s-a născut la 24 octombrie 1943, la Târgovişte

- a absolvit ASE Bucureşti în 1966

- din 1972 până în 1989, ocupă mai multe funcţii în cadrul Ministerului Finanţelor, preluând conducerea acestuia în cabinetul Roman

- a fost prim-ministru în perioada octombrie 1991 - noiembrie 1992

- a lucrat pentru Banca Mondială

- la algerile prezidenţiale din 2000, s-a clasat pe locul al treilea, cu 11,78% din voturi

- în perioada 2002-2004, a condus PNL

Adevărul: Care credeţi că va fi majoritatea parlamentară pentru susţinerea noului guvern?

Theodor Stolojan: Problema este să ai un acord transparent. Noi niciodată nu ştim care sunt înţelegerile reale între PNL şi PSD, prin faptul că PSD susţine guvernul. Într-o democraţie, ideea este de a avea un acord transparent prin care formezi o coaliţie de guvernare.

Electoratul judecă şi promovează sau sancţionează ulterior. Uitaţi-vă la negocierile asupra salariului minim. Nu este admisibil să ieşi cu muşchii încordaţi, iar peste o săptămâni să vii şi să spui: "Vi-l mai mărim cu 100 de lei".

Nu poţi să ştii ce se întâmplă anul viitor sau peste doi ani. Guvernul e într-o situaţie delicată. De asta şi problemele structurale pe care le are economia românească sunt şi mai grave.

Pot fi rezolvate de un guvern care nu are o susţinere solidă?

E foarte greu. Spre exemplu, e o ruşine ca agricultura românească să fie un sector deficitar, un sector net importator, când ar trebui să fie un sector net exportator şi să câştigăm din asta.

Cum s-ar putea face asta dacă nu avem sisteme de irigaţii, producătorii sunt la pământ etc.?

Sunt nişte programe care au fost începute, unele abandonate, altele care nu au suficiente resurse. Pentru a întări fermele, şi aici avem o experienţă, trebuie stimulate procesele pozitive care se întâmplă în agricultură. Nu e simplu, durează şi, din păcate, ceea ce ne lipseşte este perseverenţa într-un program.

Ministrul Dacian Cioloş ne spunea că ţăranii nu ştiu nici măcar să aplice pentru a primi bani europeni, iar acest lucru va ţine agricultura românească la un nivel foarte scăzut multă vreme de acum încolo.

E o problemă de generaţii în agricultură. E o generaţie care nu are cum să mai absoarbă nici progres tehnologic. Aici e o chestiune de timp, dar pe de altă parte sunt nişte programe care ştim că ar funcţiona. De exemplu am avut programul SAPARD şi complementar am avut programul "Fermierul".

De ce? Pentru că cererile de resurse pe acţiunile pe care le încuraja SAPARD-ul, formarea de ferme mijlocii şi mai mari au fost atât de multe încât guvernul la vremea respectivă a spus: "Nu ne ajung banii de la SAPARD, venim şi noi!".

Și au apărut nişte abatoare care respectă standardele europene, fabrici de lapte care respectă standardele europene, însă procesul acesta de o anumită concentrare a proprietăţilor nu a durat. Am stat mult de vorbă cu oamenii şi am constatat că e o rezistenţă formidabilă în a vinde terenul agricol.

De ce credeţi că ţăranii nu vor să vândă terenul, deşi nu se pot ocupa de cultivarea lui?

Mentalitatea provine de sute de ani. Am stat de vorbă cu oameni de peste 60 de ani, pentru că ei sunt proprietari de un hectar, două, trei şi i-am întrebat de ce nu vând terenurile.

Și unul dintre ei mi-a spus: "Păi ce le las eu copiilor?!" Copiii lor fiind la oraş şi neavând absolut nicio treabă cu agricultura. Dacă ar vrea să le lase ceva ar trebui să-i întrebe pe copii: "Vrei să munciţi pământul ăsta sau vreţi să-l vindeţi să luaţi nişte bani?".

Dar există această concepţie pe care e greu să o schimbi. Avem concentrări - dacă vă uitaţi prin ziare sunt anunţuri unde se vând cinci mii de hectare. Sunt unii investitori care au venit în România, au cumpărat terenuri şi încă nu au decis dacă vor să înceapă o activitate agricolă sau aşteaptă o anumită oportunitate să le vândă.

Aşteaptă creşterea preţurilor...

Creşterea preţurilor la alimente atrage după sine creşterea valorii terenurilor. Important este că noi avem deja o experienţă pozitivă. Avem programul SAPARD, avem programul "Fermierul" care ne-au arătat ce trebuie făcut în agricultura românească. Am văzut deja ferme foarte bune, dar sunt încă puţine.

Avem şansa să transformăm în oporunităţi criza preţurilor la energie şi cea a preţurilor la alimente. Noi avem 20 la sută din suprafaţa arabilă nefolosită. Anul acesta vom avea o producţie foarte bună de grâu, de porumb, în condiţiile în care 20 la sută din suparafaţă arabilă e nefolosită. Deci vom avea cel puţin 7 milioane de tone de grâu, iar pentru consum ne trebuie cam 3 milioane.

"80 la sută din exporturile şi importurile noastre se fac cu TIR-uri. E un dezastru. Se pierde timp, se pierd zile, pierdem investitori străini."

Dacă aţi fi astăzi prim-ministru, care ar fi primele trei măsuri pe care le-aţi lua?

În selectarea celor trei de care m-aţi întrebat, am un singur criteriu care trebuie să fie esenţial pentru România - productivitatea. Odată cu intrarea României în UE, avem un singur obiectiv: să ajungem cât mai repede la un standard de viaţă european, care înseamnă ca PIB-ul pe locuitor să atingă nivelul mediei europene. La ora actuală, suntem la 40 la sută.

Am pornit de la 25 la sută. Începând din 2000 până în 2008 inclusiv, am urcat de la 25 la 40 la sută. După părerea mea, e un rezultat foarte bun. Problema e cum îl menţii în continuare pentru că pe măsură ce te apropii de vârf lucrurile devin mai grele.

Asta înseamnă alt gen de activităţi, valoare adăugată mai mare, schimbări în structura tehnologică. Criteriul pentru mine e cum să creşti productivitatea generală a economiei.

Aici avem câţiva factori care, în mod evident, semnează această productivitate. Pe primul loc aş pune infrastructura. 80 la sută din exporturile şi importurile noastre se fac cu TIR-uri. E un dezastru. Se pierde timp, se pierd zile, pierdem investitori străini.

"Nu cunosc niciun caz în Europa unde să începi o autostradă de cinci ani şi să nu dai în funcţiune un kilometru. Asta înseamnă Bechtel."

Problema cu infrastructura e de ani de zile şi n-a fost rezolvată de nicio guvernare.

Aici avem o problemă foarte clară - gestionarea proiectelor mari. Este absurd să vezi că UE numeşte un responsabil pentru culoarul patru, iar România nu are o persoană în Guvern care să răspundă de un proiect mare. Culoarul patru e un dezastru.

Ăştia ne aşteaptă cu banii, iar noi nu putem face formalităţile. În schimb, facem Bechtel, unde Uniunea Europeană a spus: "O faceţi pe banii voştri!"

S-a vorbit mult pe tema Bechtel, dar lucrurile nu sunt chiar atât de negre...

Important e un lucru. Nu cunosc niciun caz în Europa unde să începi o autostradă de cinci ani şi să nu dai în funcţiune un kilometru. Asta înseamnă Bechtel. Noi băgăm acolo bani de cinci ani şi nu am dat un kilometru în funcţiune.

Cu alte cuvinte, managementul proiectelor mari în România e un dezastru. Înainte de '89, am ştiut să gestionăm proiecte mari, Canalul Dunăre-Marea Neagră şi multe alte proiecte care s-au făcut în România. De ce acum nu mai ştim să gestionăm proiecte mari?

Pentru că nu ies uşor comisioane din asta?

Eu cred că avem oameni integri, profesionişti care pot să gestioneze asemenea proiecte. În ceea ce priveşte "culoarul patru", e inadmisibil să ai resursa financiară şi să nu poţi să începi lucrările. Uitaţi-vă ce se întâmplă cu Centura de la Sibiu, iar lucrurile astea încep să ne coste şi sunt deja o frână pentru productivitatea generală a României.

Al doilea domeniu este agricultura - în loc să împingă România în sus, o trage în jos din punct de vedere al productivităţii. Aici iarăşi ştim ce avem de făcut. Problema este să aloci resursele, să stabileşti această prioritate. Al treilea element este educaţia, unde efectele scăderii nivelului general de pregătire şi de răspundere vor avea un impact puternic. Aici trebuie pusă în mişcare reforma.

Deci aţi conduce un guvern care să se concentreze pe trei aspecte - infrastructură, agricultură, educaţie.

Sunt şi alte domenii care frânează productivitatea. Spre exemplu, administraţia publică, în continuare foarte stufoasă.

Credeţi că aţi găsi resursele umane şi voinţa politică necesare reformării acestor trei domenii. Pentru că de 18 ani nu s-a întâmplat absolut nimic.

Eu cred că se poate, cu o singură condiţie: să pui oameni competenţi şi integri în zonele respective. Şi să-ţi fixezi aceste priorităţi şi să te ocupi de ele. Nu vreau să revin cu exemple de oameni care au arătat că se poate. Totuşi trebuie să dau acest exemplu, nu pentru că este coleg de partid cu mine, ci pentru că a rezolvat o problemă în agricultură care părea de nerezolvat, şi anume Gheorghe Flutur.

Când a venit la Ministerul Agriculturii a găsit situaţia blocată. Nu pentru că nu erau banii de la SAPARD, ci pentru că ţăranii noştri nu aveau cofinanţare.

Dacă la proiectele mici, la care toate procedurile sunt descentralizate, nu introduci sistemul bancar în ecuaţie nu ai cum să desţeleneşti. Și atunci Flutur a chemat la masa negocierilor statul, băncile, asiguratorii şi ţăranii.

Și a stabilit un sistem prin care ţăranii împrumutau de la bănci pentru cofinanţare, creditele erau asigurate de asiguratori, iar autoritatea statului a venit şi a spus că participă cu ţăranii la acestui risc, dacă se întâmplă să nu poată rambursa un an, doi la rând. Şi a reuşit să deblocheze folosirea fondurilor SAPARD, care la ora actuală este unul din programele unde am reuşit să folosim aproape toate fondurile. Şi mai mult, a venit cu proiectul "Fermierul" în completare.

"Puteam să rămân în politică la sfârşitul lui '92"

Nu credeţi că v-ar fi avantajat mai mult poziţia de tehnocrat decât aceea de politician?

Aşa este, numai că deciziile sunt politice. Tehnocraţii pot pregăti decizii, pot să le aplice, dar deciziile sunt politice şi nimeni nu poate să schimbe prea mult în acest mod de funcţionare. Şi poate că nici nu trebuie schimbat. Iar România e deja în această situaţie. Problema este decizia politică în sine care suferă astăzi. Vreau să vă spun că sunt riscuri mari în România. Nu vorbesc de riscurile politice, ci de cele economice.

Unii analişti spun că ne paşte o criză economică majoră în 2009. Ce părere aveţi despre asta?

Se poate întâmpla... Dar e posibil şi să fie evitată.

Credeţi că formula politică pentru care aţi optat, PDL, vă poate asigura susţinerea necesară în eventualitatea în care veţi fi desemnat pentru a forma viitorul guvern?

Este alternativa pe care o am la ora actuală. Puteam să rămân în politică la sfârşitul lui '92. Am luat decizia să plec. M-am dus la Banca Mondială, am lucrat în ţări în tranziţie, am învăţat şi am văzut multe. M-am întors, am lucrat în sectorul privat aproape doi ani şi am intrat în politică pentru că România a făcut foarte multe erori în tranziţie.

Cred că oamenii care au demonstrat în activitatea lor de tehnocraţi competenţă şi integritate ar trebui să intre în politică. Ar trebui să ajungem şi noi ca în Statele Unite ale Americii, unde oameni de afaceri de succes întrerup o perioadă de timp activitatea în sectorul privat, intră în administraţia publică şi se spune că sunt patrioţi.

Pentru că dau ceva ţării. La noi e o anomalie, se câştigă mai bine în sectorul public decât se câştigă în sectorul privat.

"Ca prim-ministru, ai nevoie de sprijinul total al partidului"

În cazul în care preşedintele Traian Băsescu ia decizia să nu mai candideze în 2009 sau dacă în 2014 vi se va solicita o nouă candidatură la preşedinţie, vă veţi implica într-o astfel de campanie?

2014 este deja un termen îndepărtat. Eu cred că decisivă pentru România este actuala perioadă. Noi am intrat în acest ciclu de programare care este legat de Uniunea Europeană - 2007-2013, unde ni s-au alocat fonduri de 33 de miliarde de euro.

Ideea era ca în aceşti şapte ani, cu cele 33 de miliarde, cu ce veneam noi, poate încă pe atât, să reuşim să facem un salt decisiv în ceea ce priveşte infrastructura, agricultura, sistemul de educaţie, mediul - unde avem probleme serioase.

Când vorbesc de mediu vorbesc de faptul că fiecare localitate din România trebuie să aibă apă potabilă, canalizare, staţie de epurare. 80 la sută nu au. Din păcate, modul cum funcţionăm noi acum ce ne arată? Că am ajuns să dublăm datoria externă a ţării în condiţiile în care nu am intrat pe o direcţie ascendentă. Nu suntem o ţară care se pregăteşte "să decoleze".

Ca preşedinte, credeţi că aţi avea pârghiile necesare pentru a determina această "decolare" a României spre nivelul de trai european?

2013-2014 pentru mine este o perioadă prea îndepărtată. Vin alţii mai tineri. Pentru mine aceşti patru-cinci ani sunt esenţiali dacă în România lucrurile iau o turnură rapidă spre obiectivul respectiv. După mine, perioada asta este esenţială. Şi la perioada asta vreau să mă angajez. Pentru asta sunt în PDL.

Să înţelegem că vreţi să conduceţi viitorul guvern?

Nu-i obligatoriu. Noi avem proceduri statutare foarte clare. Important este să putem obţine un scor electoral care să ne permită să guvernăm.

În PDL, sunteţi în concurenţă cu Emil Boc, Adriean Videanu şi alţii pentru funcţia de premier...

Avem o procedură, e prevăzută în statut. Şi mi se pare corect acest lucru. Şi, vi-l spun şi eu, foarte corect şi cinstit. În statutul PDL, se spune că există un Consiliu Naţional care prin vot secret desemnează candidaţii pentru acest gen de funcţii.

Vor depune candidaturi cei interesaţi şi prin vot secret se va alege. Niciodată nu aş accepta să nu respectăm această procedură. Pentru că ai nevoie de sprijinul partidului cu toată forţa şi fără rezerve. Dacă PDL va hotărî că domnul Blaga sau domnul Videanu sau domnul Stolojan este cel care trebuie să susţină funcţia, acela va fi propus preşedintelui. Dar fără votul partidului este exclus.

Eu am fost şi ministru, am fost şi prim-ministru. Problema e să poţi mişca lucrurile din loc. Pentru asta ai nevoie de sprijin politic în partid şi în Parlament.

Se ştie că Traian Băsescu vă doreşte premier...

Dar nu e suficient, trebuie în primul rând să ai un scor electoral bun, iar în al doilea rând să ai sprijinul partidului.

De foarte mult timp se discută faptul că PD-iştii percep această componentă liberală adăugată partidului drept un corp străin şi că încearcă să o marginalizeze. Cum credeţi că se va rezolva acest clivaj?

În primul rând, pot să vă spun că eu am o percepţie diferită de cea care apare prin presă. Nu exclud că la nivel local vor fi în continuare nişte tensiuni, în sensul că am făcut un gen de fuziune fără a intra într-o etapă de alegeri.

Era imposibil pentru că oamenii nu se cunoşteau, nu ştiau ce forţă au unii, alţii. Am avut alegerile locale. În unele judeţe lucrurile au mers excelent şi rezultatele au fost pe măsură. În alte judeţe au fost tensiuni din care a pierdut PDL. Eu nu exclud că sunt asemenea tensiuni.

Multe ţin de orgolii, multe ţin de situaţiile în care există conducători sau lideri de organizaţii locale ale PDL care doresc să fie lideri, dar cu rezultate mici. Pot să vă spun că la nivelul conducerii centrale a partidului nu avem asemenea tensiuni. Sigur că se încearcă această exacerbare a tensiunilor.

Cum vedeţi activitatea Elenei Udrea în cadrul partidului?

Elena Udrea este secretar executiv şi îşi face treaba. Eu nu am ce să-i reproşez. A participat în campania pentru locale foarte activ, fără a candida. Are o anumită simpatie, un anumit cerc de susţinători. Faptul că este mereu în centrul atenţiei...

De ce înainte de turul doi al alegerilor pentru Primăria Capitalei i s-a interzis să apară la anumite emisiuni de televiziune?

Nu ştiu. La fiecare din campaniile astea avem o echipă care are responsabilitatea deciziilor.

Credeţi că 28 la sută, cât a obţinut PDL în alegerile locale, constituie un scor promiţător în perspectiva alegerilor parlamentare?

Scorul de 28 la sută, care este aproape cu un punct peste PSD, e un scor care a fost în regulă pentru alegerile locale.

E prima dată când un partid de centru-dreapta obţine un asemenea scor şi întrece PSD. Aş vrea să vă reamintesc un lucru care s-a uitat. Când noi am făcut alianţa "Dreptate şi Adevăr" în 2003, PSD era dominant, lumea era speriată. Ştiţi ce ne spuneau oamenii?

"Noi avem încredere în dumneavoastră, dar pe ăştia nu-i mai schimbă nimeni. Şi atunci unul din obiectivele Alianţei D.A. a fost să echilibreze scena politică românească. Să apară şi pe partea de dreapta un partid care să ţină în balanţă scena politică.

Noi am echilibrat această scenă. De acum înainte, problema e foarte limpede pentru români. Vor stânga, renunţarea la cota unică de impozitare, din nou Năstase, Mitrea, Cozmâncă - foarte bine, au opţiunea stângă. Vor centru-dreapta, au opţiunea PDL. Cu 28 la sută, nu putem face guvernul. Ne străduim ca la alegerile pentru parlamentul naţional să ne ducem spre 40 la sută.

În cazul în care PDL nu va avea majoritatea necesară formării guvernului, credeţi că ar fi indicat ca preşedintele să numească un premier democrat-liberal?

Noi ne pregătim să ne îndreptăm spre 40 la sută, să putem forma un guvern. Situaţia e greu de apreciat pentru parlamentul naţional, pentru că va fi o premieră. Pentru prima dată trebuie să ai 469 de oameni competitivi în colegiile uninominale. Treaba asta e complicată nu numai pentru noi. Şi pentru PSD e la fel de complicată.

Credeţi că izolarea la care s-a expus PDL în ultima vreme, prin refuzul de principiu de a face o alianţă în cazul în care nu va obţine suficiente procente ca să guverneze singur, îl favorizează în contextul actual?

Cu Adrian Năstase, cu Şerban Mihăilescu, cu Miron Mitrea, cu aceeaşi garnitură cu care România a avut probleme în 2001-2004, nu poţi face alianţă. Dacă românii îi vor pe aceştia e o opţiune democratică. O respect şi asta este. Drumul e lung, nu se închide nici acum nici peste 4 ani. Drumul pe care-l are România e foarte lung şi poate deveni şi mai lung, după părerea mea, după o guvernare ca aceea din 2001-2004.

Ce preconizaţi a se întâlmpla dacă nicio coaliţie nu va fi capabilă să formeze majoritatea parlamentară necesară guvernării?

O asemenea situaţie poate fi ca cea de astăzi, când un partid guvernează cu 20% în parlament şi guvernează după cum vedeţi. Are de suferit România.

De ce? Pentru că România are nevoie de soluţii pe termen mediu şi lung la problemele pe care le are, în timp ce o asemenea guvernare nu poate oferi decât soluţii pe termen scurt şi până şi acelea se schimbă de la o săptămână la alta. Aparent, România stă bine economic, dar în realitate se află sub un risc major.

Care este acest risc major?

Riscul major este deficitul extern enorm. A fost 14% din PIB anul trecut. Un deficit extern care până acum a fost finanţat masiv prin investiţii străine şi creşterea datoriei externe.

Dacă se întâmplă ceva în afara României şi scade fluxul de capital spre ţara noastră, atunci nu avem alt instrument la dispoziţie decât deprecierea masivă a monedei naţionale, aşa cum s-a făcut în perioada '98-'99.

Atunci moneda naţională s-a depreciat de la 4.000 de lei la 8.000 de lei, apoi de la 8.000 la 16.000 de lei ca să se poată echilibra balanţa de plăţi externe.

Nu mai suntem în acea situaţie, suntem membri ai Uniunii Europene, dar acest risc major există. România se află acum într-o conjunctură economică bună şi ar trebui să se ia măsuri pentru diminuarea acestui risc. Din păcate, acest guvern nu o face.

În cât timp credeţi că e posibil să ne afecteze această criză?

Oricând. Sigur că avem rezerve! Banca Naţională poate spune că are 27 miliarde de euro rezerve internaţionale, le putem folosi o perioadă de timp. Le putem folosi însă pe termen scurt.

Dar dacă dezechilibrele sunt structurale, dacă provin din structura economiei şi din structura consumului, atunci a încerca să foloseşti rezervele pentru a acoperi un deficit care e structural înseamnă să-ţi epuizezi resursele.

Noi avem capitalul pe termen scurt în România la ora actuală la 8-9 miliarde, o sumă impresionantă care poate dispărea de la o zi la alta.

"Dacă se întâmplă ceva în afara României şi scade fluxul de capital spre ţara noastră, atunci nu avem alt instrument la dispoziţie decât deprecierea masivă a monedei naţionale, aşa cum s-a făcut în perioada '98-'99".

Cel mai redutabil adversar

"Cel mai mare duşman al meu este superficialitatea, în toate domeniile. Din cauza acestei superficialităţi, a acestei mediocrităţi năucitoare, România pierde enorm. N-am nimic cu Bechtel, dar este inadmisibil să începi autostrada acum cinci ani şi să nu dai un kilometru în funcţiune.

Deci, incompetenţă de sus până jos în acest proiect. Această superficialitate şi lipsa puterii de a sta concentraţi un timp pe un anumit proiect ne vor costa pe termen lung."

"Superficialitatea şi lipsa puterii de a sta concentraţi un timp pe un anumit proiect ne vor costa pe termen lung."

Oamenii "din umbră"

"M-au sprijinit, în primul rând, colegii cu care am fost umăr la umăr în toată această luptă politică - Valeriu Stoica, Gheorghe Flutur, Traian Băsescu, Mona Muscă şi mulţi alţii, oameni care au fost incredibili, care au crezut în valori, care n-au avut absolut nicio reţinere să părăsească poziţii importante. Uitaţi-vă la Flutur, la cei care puteau oricând intra în guvern, în agenţii.

Ei erau la putere şi au plecat din PNL. Apoi sunt mulţi oameni în teritoriu care nu trebuiau decât să fie puţin obedienţi şi să se bucure de poziţia de partid la guvernare."

"M-au sprijinit oamenii care au crezut în valori, care n-au avut absolut nicio reţinere să părăsească poziţii importante"

"În 2000, am avut o lipsă de comunicare cu Băsescu"

Mona Muscă ar mai trebui să candideze, în opinia dvs.?

Trebuie să stăm de vorbă cu ea, să vedem ce proiecte are. Ştiu că a început o acţiune în justiţie care are termen în decembrie. Este un om care a plătit cu vârf şi îndesat o greşeală făcută în tinereţe. Asta spre deosebire de foşti securişti, foşti colaboratori care sunt astăzi în viaţa politică, în parlamentul ţării. Eu nu cred că un om trebuie să plătească o viaţă întreagă.

Este omul care a plătit cu vârf şi îndesat, este omul care a avut demnitatea să-şi dea demisia din partid, din parlament şi este omul care a avut contribuţii importante la democraţia din România. Amintiţi-vă doar de legea accesului cetăţenilor la informaţiile de interes public.

"Uneori, stau şi mă întreb de ce Emil Constantinescu nu a făcut lucrurile pe care le-a făcut Traian Băsescu, de a condamna comunismul, de a deschide accesul la dosare ş.a.m.d."

Cât credeţi că i-a folosit lui Traian Băsescu prietenia cu dvs.?

Relaţia mea cu Traian Băsescu a fost o relaţie corectă. La un moment dat a fost o mică lipsă de comunicare în perioada campaniei din 2000 pentru prezidenţiale, atunci când el îl susţinea pe Petre Roman. Din motive electorale el a spus nişte lucruri despre mine şi apoi am avut o discuţie şi ne-am lămurit.

Am fost coleg cu el în guvernul Petre Roman, iar el a fost ministrul Transporturilor în guvernul pe care l-am condus eu. Când eu am fost la Banca Mondială, de multe ori am avut discuţii legate de restructurarea din căile ferate, din transporturi, pe urmă am format Alianţa D.A., am reuşit să stopăm PSD.

Se spune că Traian Băsescu a strâns un capital electoral consistent de pe urma imaginii dvs...

Nu are importanţă. Important e că Traian Băsescu, ca orice om, are probleme lui, dar şi-a înţeles misiunea şi este omul care luptă în continuare pentru ca sistemele în România să funcţioneze aşa cum scrie pe frontispiciul lor şi nu în alte feluri.

Uneori stau şi mă întreb de ce Emil Constantinescu nu a făcut lucrurile pe care le-a făcut Traian Băsescu, de a condamna comunismul, de a deschide accesul la dosare ş.a.m.d.

Cam în ce orizont de timp vedeţi normalizarea relaţiilor dintre instituţiile statului şi societate?

Va mai dura, pentru că, din păcate, în administraţia publică lucrurile nu sunt puse pe valori, pe profesionalizare şi pe promovare bazată pe competenţe, pe integritate. Pentru mine, ca economist, nu ca om politic, următorii 4-5 ani sunt esenţiali, inclusiv pentru a înfrânge această superficialitate.

"Am rezerve în privinţa lui Sorin Oprescu"

Ce părere aveţi despre victoria lui Sorin Oprescu la alegerile din Bucureşti?

Să vedem ce rezultate va avea. Deocamdată este în etapa în care critică ce au făcut ceilalţi înainte. Sigur, e normal să schimbe anumite lucruri...

E normal să schimbe funcţionarii?

Funcţionarii buni nu trebuie să-i schimbe, dar din păcate în România lucrurile nu merg aşa. Aţi văzut că şi premierul Tăriceanu a schimbat prefecţi pentru că unul era de-o culare politică, iar celălalt de altă culoare. Pănă la urmă important e ce va face în Bucureşti. Eu am rezerve, dar aş fi bucuros să-mi infirme părerile.

Nu aveţi impresia că se poartă ca un potenţial candidat la preşedinţie?

Niciodată nu am dus lipsă de candidaţi la preşedinţie. Ultima oară au fost aproape 20. Nu ducem lipsă de candidaţi la preşedinţie!

"Ceauşescu a cerut să fiu dat afară"

"Când eram director al Direcţiei valutare din Ministerul Finanţelor, înainte de 1989, am primit ordin să opresc plăţile externe ale României în condiţiile în care aveam resurse. Era programul de rambursare a datoriei externe a României. Am fost doi oameni, eu la Ministerul Finanţelor şi Marin Stelian, vicepreşedinte la Banca de Comerţ Exterior a României, care am primit ordin verbal în acest sens.

Ceauşescu auzise că există o piaţă secundară a datoriilor externe, unde se vând şi se cumpără datoriile externe ale ţărilor la un preţ cu discount. A spus să facem şi noi aşa. Dar la vremea respectivă România deja avea aproape un miliard de dolari în rezerve, aveam nave care circulau în lume.

În Franţa procedeul era foarte simplu: dacă o firmă de stat din România avea o datorie la o firmă franţuzească, aceasta din urmă scotea o ordonanţă şi bloca nava în port până se rezolva situaţia. Blocarea unei nave în port înseamnă costuri uriaşe.

La vremea respectivă, eu şi domnul acela am spus că dacă oprim plăţile externe vom avea imediat de suferit pentru că România nu e în situaţia Coreei de Nord, fără legături internaţionale. Noi aveam proprietăţi în străinătate, active şi bani în conturi.

În momentul când ministrul s-a dus să-i spună lui Ceauşescu că specialiştii din finanţe spun că vom avea consecinţe negative, replica lui a fost că aceia care au dat aceste sfaturi apără interesele băncilor străine în România şi că trebuie schimbaţi.

Cu 2 ani înainte de revoluţie, m-au schimbat din funcţia de director, iar pe celălat din funcţia de vicepreşedinte. Și sigur că atunci munceai foarte mult, aproape non-stop. Când păţeşti o chestie ca asta te afectează. O lună de zile nu ştiam unde o să mai lucrez, mă gândeam că am familie."

"Am fost acuzat de Ceauşescu de faptul că apăr interesele băncilor străine în România şi s-a dispus schimbarea mea din funcţia de director al Direcţiei valutare"

"Băsescu a fost sincer când a plâns"

În 2004, atunci când nu aţi mai putut continua cursa pentru preşedinţie, credeţi că lacrimile lui Traian Băsescu au fost sincere?

Categoric da. Amintiţi-vă că şi la comemorarea Holocaustului i-au dat lacrimile. În 2002-2004, ca să reuşim să scoatem PSD de la guvernare, care părea de neclintit, şi având blocajul mediatic în care ne băgase Năstase, am bătut ţara comună cu comună.

A fost un efort incredibil. Ori, după alegerile locale, atunci ca şi acum, s-a întâmplat următorul fenomen: lucrurile lâncezeau la bază pentru că primarii, consilierii, cei de jos se gândeau la concedii şi aveau cu totul alte planuri decât campania care urma pentru Parlament.

Atunci, eu în loc să-mi iau două-trei săptămâni de concediu, am zis să-i punem în mişcare mergând peste ei. Am reluat campania şi asta a fost o mare greşeală pentru că era oboseală acumulată.

S-a spus că PSD v-ar fi pregătit nişte dosare şi că retragerea ar fi fost o strategie...

Problema a fost epuizarea pentru că am mers dincolo de limite. Semnalul pe care l-am avut a fost o conferinţă cu pensionarii în Bucureşti, la care eu nu am mai putut vorbi. Nu mai dormeam noapte de extenuare. I-am spus lui Băsescu că totul se opreşte aici.

Am vorbit cu doctorii şi ei mi-au spus că singura modalitate de a-mi reveni este de a ieşi afară din campanie. Apreciez şi acum că Băsescu s-a comportat corect.

El putea atunci să facă orice pentru că singura care ar fi putut să candideze pentru preşedinţie era Mona Muscă, dar ea nu se băga. Și atunci Băsescu a acceptat să candideze, dar nu numai că a acceptat dar a păstrat toate înţelegerile, le-a respectat ulterior.

La cât timp v-aţi revenit de la momentul respectiv?

Mi-am făcut toate analizele, mi-au spus că totul e ok, că n-am nimic organic şi o lună am stat la Predeal. Am avut o medicamentaţie şi în fiecare zi am mers pe munte. După 15-16 zile am reintrat în somn normal, pentru că eram surmenat.

Acum aţi şti cum să vă dozaţi efortul într-o campanie prezidenţială?

Categoric da, aş avea altă experienţă, dar pentru mine 2013-2014 este un orizont prea îndepărtat pentru a mă găndi să mai candidez. Vin din urmă alţi oameni mai tineri.

Şi dacă în 2009 vi se va cere să candidaţi la preşedinţie?

Nu. Eu consider că aş putea să mai am o misiune de îndeplinit în aceşti 4-5 ani care sunt ani vitali pentru România. Mă refer la managementul economic.

Dacă reuşim în aceşti 4-5 ani să creăm o bază pentru ca România să treacă de la valoarea adăugată mică, încorporată în produse-servicii, la valoarea adăugată mare, încorporată în produse-servicii putem să sperăm ca în 2020-2025 sau 2030 să ajungem să avem standardul mediu de viaţă din Uniunea Europeană.

"Doctorii mi-au spus, în 2004, că singura modalitate de a-mi reveni este de a ieşi afară din campania electorală."