Video Ar trebui să ne îngrijoreze înmulțirea șacalilor? „Lumea are impresia că haite masive bântuie și pustiesc”
0Adesea priviți cu suspiciune, dar și cu teamă și repulsie, șacalii au devenit prezențe obișnuite în fauna sălbatică a României, detronând ca număr prădători urșii și lupii. Cel mai adesea rămân ascunși ziua, în timp ce după lăsarea întunericului, își fac simțită prezența prin urletul lor.
Munții Carpați adăpostesc aproape 13.000 de urși și 3.000 de lupi, potrivit celor mai recente rapoarte publicate de autorități și de organizații neguvernamentale.
„Conform analizelor realizate pe baza a peste 24.000 de probe recoltate din 25 de județe, studiul estimează că în România trăiesc între 10.419 și 12.770 de exemplare de urs brun, cu un nivel de încredere de 95 la sută”, informa, în aprilie 2025, Ministerul Mediului, citând un astfel de raport.
O analiză publicată în 2023 de Comisia Europeană arăta că populația de lupi de pe teritoriul statelor UE a fost estimată la 11.000–17.000 de exemplare, în perioada 2013–2018, iar cele mai multe animale sălbatice, între 2.500 și 3.000, trăiesc în Munții Carpați din România.
Supremația celor mai de temut animale sălbatice din România este însă amenințată, de câțiva ani, de un alt prădător. Populația de șacali a crescut într-un ritm alarmant în ultimele două decenii, arată cele mai recente cercetări.
De peste 30 de ori mai mulți șacali decât în anii 2000
Un studiu publicat în 2025 la Universitatea „Transilvania” din Brașov, cu titlul „Două decenii de expansiune: dinamica populațională și distribuția spațială a șacalului auriu în România între anii 2004–2025”, bazat pe date oficiale colectate din peste 2.100 de fonduri de vânătoare, arată creșterea exponențială a numărului de șacali aurii.
În timp ce urșii, lupii și râșii stăpânesc ținuturile montane ale României, șacalii pot fi întâlniți cel mai adesea în zonele de câmpie, ca Tulcea, Dolj, Constanţa, Vaslui, Călăraşi şi Olt și mai ales în Dobrogea.
„Cercetarea relevă o creștere de 31,65 ori a populației, de la 1.291 de indivizi în 2004 la 40.861 în 2025, corespunzând unei rate anuale de creștere de 17,7 la sută. Rezultatele evidențiază expansiunea șacalului auriu din județele riverane Dunării către o prezență larg răspândită în regiunile de câmpie și de deal ale României, până la atingerea granițelor nordice ale țării”, notează autorii studiului, Ovidiu Ionescu și Darius Hărdălău, de la Universitatea din Brașov.
Autorii au observat capacitatea remarcabilă de reproducere și dispersie a șacalului auriu și accentuează nevoia implementării, fără întârziere, a unor strategii de management adaptiv.
„Pe măsură ce specia interacționează tot mai frecvent cu fauna sălbatică și cu administratorii fondului forestier (prin comportamentul său prădător), cu fermierii (prin atacuri asupra animalelor domestice) și cu sistemele de sănătate publică (din cauza rolului său în transmiterea bolilor), devine urgentă necesitatea de a înțelege cum poate fi gestionată creșterea populației și promovată coexistența”, adaugă cercetătorii de la Universitatea „Transilvania” din Brașov.
Mulți români îi privesc cu repulsie
Populația de șacali a devenit relevantă ca număr pe teritoriul României la sfârșitul secolului XX, iar regiunea cea mai atractivă pentru aceasta pare a fi Delta Dunării.
Unii români au sesizat apariția șacalilor și în județe îndepărtate de Dobrogea, peste Munții Carpați, în Cluj-Napoca sau Maramureș, în zona Moldovei și în Banat. Se pare că au ajuns aici după migrații îndelungate, urmând cursurile Dunării și ale afluenților săi.
Animalele sălbatice, asemănate uneori cu lupii, dar mult mai mici ca dimensiuni și ca număr în haite, au fost privite adesea cu suspiciune, iar urletul lor nocturn a fost considerat de unii români o „dovadă” a reputației lor rele.
„Șacalii au ocupat la noi o nișă ecologică mult prea mare. Au eliminat complet vulpile. Vânează în haită, ca lupii. Am o casă în nordul județului Olt și nu mi-a venit să cred când i-am auzit urlând seara, când se adună la vânătoare. Este o problemă majoră cu indolența Legislativului, care nu declară această specie invazivă și nu o include pe lista de eliminare”, se plânge un localnic din Olt, pe o platformă de socializare.
Apariția în haite, atacul asupra unor animale domestice și consumul de leșuri au stârnit adesea resentimente în rândul românilor.
„Am văzut un șacal care ieșea din curtea vecinului și voia să intre în curtea mea. Căuta hrană. Oamenii din comună au sesizat că au văzut șacali în gospodăriile lor. Atacă păsările și animalele mici – capre, oi, iepuri. Atacă, în special, stânele izolate“, relata Alin Cârstea, un vânător din Bălești, județul Gorj.
Unii localnici au cerut chiar exterminarea șacalilor, considerându-i o specie „invazivă” și dăunătoare omului, chiar dacă nu au fost semnalate atacuri asupra oamenilor.
Specialiștii îi consideră „sanitarii câmpului”
În realitate, susțin specialiștii, atunci când numărul lor nu este foarte ridicat, încât să fie considerat periculos pentru oameni, șacalii au un rol ecologic important în ecosistem. Ei se hrănesc cu hoituri și deșeuri organice, curățând astfel câmpurile de leșuri.
De asemenea, din hrana lor fac parte și rozătoarele, iar prezența șacalilor reduce în mod natural numărul acestora și pagubele pe care le pot produce culturilor. Unii specialiști arată că nu doar animalele mici și leșurile fac parte din meniul lor, ci și fructele sălbatice, iar prin consumul acestora, șacalii pot împrăștia semințele pe distanțe mari.
În mod natural, șacalii (video: Facebook) sunt sperioși și evită contactul cu oamenii, astfel că, în general, nu prezintă un pericol pentru aceștia.
„O imagine complet greşită este cea a ‘miilor’ sau ‘sutelor’ de şacali. Probabil că lumea are impresia că haite masive de şacali bântuie prin Dobrogea, ca tătarii, și pustiesc ţinuturile. Adevărul este că unitatea bazală a şacalilor este o pereche, spre deosebire de lupi, care formează haite. Şacalul este o specie monogamă, formează o pereche până la moarte. Părinţii pot păstra cu ei puii din anul anterior, dar aceasta este o excepţie, nu o regulă. De obicei, puii adolescenţi părăsesc familia şi pleacă în căutarea unor noi teritorii”, explica medicul veterinar Anatol Boncoi, pe platforma Descoperă Delta Dunării.
Potrivit acestuia, în Ungaria a fost monitorizată cu un dispozitiv GPS o femelă tânără de şacal. Ea s-a deplasat activ aproximativ 220 de kilometri în 12 zile și, în final, s-a stabilit la peste 60 de kilometri distanță de părinții ei, acolo unde s-a și reprodus.
„Este felul natural al şacalilor de a împiedica consangvinizarea”, nota medicul veterinar.
Specialistul explica și de ce șacalii scot sunetele aparte în timpul nopții. Ele sunt un mod de a-și marca teritoriul.
„Urletele de şacali au rolul de a-şi întări prezenţa teritorială, de a-i anunţa pe ceilalţi sau pe un eventual intrus că «băi, sunt acasă, să nu îndrăzniţi să intraţi pe proprietatea mea; dacă vă prind, vă nenorocesc, vă distrug etc.» Este diferit de urletul lupului. Şacalul are un urlet modulat: nu scoate un sunet continuu cu modificări crescătoare, ci îşi tremură vocea. De aceea, doi şacali care urlă te fac să crezi că acolo este o adevărată haită”, adăuga acesta.
Șacalii pot vâna prăzi de patru-cinci ori mai mari decât greutatea lor, cum sunt oile sau caprele, și vânează păsări de curte, dar pot fi ținuți departe de gospodării cu garduri solide și câini ciobănești.
„Nu există un ecosistem sănătos fără răpitori; aşa funcţionează lumea noastră, aşa au evoluat speciile. Acolo unde ai ierbivore, ai şi carnivorele potrivite”, concluziona specialistul.
Cum se pot apăra de șacali crescătorii de animale
La începutul anului 2025, Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării informa populația locală și crescătorii de animale despre măsurile care pot duce la limitarea pagubelor cauzate de șacali.
Localnicii erau sfătuiți să însoțească turmele, cirezile și ciurdele cu ajutorul câinilor. În zonele unde au fost reclamații frecvente privind prezența șacalilor și unde există suprafețe de islaz, aceștia erau îndemnați să construiască oboare pentru ocrotirea animalelor în timpul nopții, în perioada fătărilor sau atunci când atacurile șacalilor se întețesc.
De asemenea, atunci când fată, oile sau vitele trebuie ținute în locuri împrejmuite sau păzite. Vițeii nu trebuie lăsați nesupravegheați sau neînsoțiți de vite adulte.
„Sub nicio formă localnicii să nu arunce animalele domestice (care mor în interiorul localităților) la marginea localităților ori în sălbăticie. Sub nicio formă prestatorii din turism și alimentație (restaurantele) să nu arunce resturile alimentare (rezultate în urma prelucrării ori a hranei neconsumate) la marginea localităților ori în sălbăticie”, arată administrația rezervației.
Crescătorii de animale sunt sfătuiți să își procure câini de talie mare (obligatoriu cu jujeu în afara localităților), dar și măgari ori alte specii care, în mod natural, au caracter de apărare a turmelor. Alte recomandări pentru prevenirea atacurilor includ împrejmuiri cu garduri electrice, sub care șacalii nu pot săpa. Animalele și păsările domestice pot fi încuiate în adăposturi în timpul nopții, care să nu permită intrarea răpitorilor.
„Limitarea numărului de șacali se face prin limitarea accesului la hrană (animale domestice moarte, bolnave, rănite ori vii) și nu prin măsuri de extragere, împușcare ori alte măsuri ilegale – acestea sunt neeficiente și conduc la creșterea numărului de șacali. Lipsa prădătorilor carnivori conduce la creșterea pierderilor pentru crescătorii de animale (prin proliferarea erbivorelor, deci scăderea cantitativă și calitativă a zonelor de hrănire pentru animalele domestice)”, arată reprezentanții rezervației.
Se încarcă comentariile...
