23 August 1944 - o istorie oficială mereu scrisă şi rescrisă de "Scînteia"

"Adevărul" vă prezintă modul în care "organul CC al PCR" relata Ziua naţională a României comuniste. Abordările se schimbau în funcţie de interesele celor aflaţi la conducerea partidului

"Adevărul" vă prezintă modul în care "organul CC al PCR" relata Ziua naţională a României comuniste. Abordările se schimbau în funcţie de interesele celor aflaţi la conducerea partidului unic .

Pentru imensa majoritate a cetăţenilor României socialiste, 23 August era una dintre puţinele zile libere, în care la bodegi-le din jurul parcului se găseau mici şi bere. Micile bucurii ale oamenilor muncii nu ajungeau însă niciodată în "Scânteia", oficiosul Partidului. În schimb, o privire, chiar şi superficială, asupra modului în care organul CC al PCR a relatat, în timp, ziua de 23 August, arată cum s-a schimbat regimul comunist de la un deceniu la altul. De exemplu, denumirea Zilei naţionale a României socialiste a evoluat de la "marea cotitură istorică" la "Revoluţia de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă". Pentru a vă aminti de o mică parte a acelor vremuri, "Adevărul" vă prezintă, la 63 de ani de la înlăturarea regimului Antonescu, prima pagină a "Scînteii" din 23 August, din anii '47, '57, '67, '77 şi '87.

Acum 60 de ani, cel care a scris editorialul din "Scînteia" era Vasile Luca, un vechi ilegalist. Câţiva ani mai târziu, regimul comunist îl trimitea la puşcărie, unde a fost ţinut în regim de izolare până când a murit, în 1963. Din Comitetul Director al ziarului făcea parte Lucreţiu Pătrăşcanu, împuşcat în 1954. Sărbătoarea din acel an a fost discretă, iar "Scînteia" a avut o relatare aproximativ neînsemnată a manifestării de la Ateneu, la care a participat şi regele Mihai. În acel moment, principala preocupare a comuniştilor români era să asigure succesul stabilizării monetare şi să pună capăt inflaţiei galopante. "Scînteia" publica în fiecare zi preţul oficial al produselor alimentare: 3 lei un kilogram de ardei sau 8 lei unul de bame. Pe 22 august, discret, pe ultima pagină, "Scînteia" anunţa că "faţă de creşterea puterii de cumpărare" nu se mai acordă ajutorul pentru copil.

Chiar dacă nu a promovat niciodată un deşănţat cult al personalităţii, aşa cum procedase Stalin şi urma să facă Ceauşescu, Gheorghe Gheorghiu-Dej deţinea în acel an controlul total al Partidului Muncitoresc Român. Se poate însă observa că fotografia sa nu apare deasupra tribunei oficiale, iar "Scînteia" îl prezintă înconjurat de ceilalţi tovarăşi din conducerea de partid şi de stat. Ceauşescu este plasat, în tribuna oficială, al patrulea, faţă de stânga lui Dej. Denumirea oficială a acestei zile a devenit: "Marea sărbătoare naţională a poporului romîn, ziua eliberării Romîniei de sub jugul fascist". Tributară ortografiei impuse de sovietici, denumirea ţării nu se scria cu "â" din "a". Ziarul din 24 august oferea şi informaţii utile, printre care şi cea potrivit căreia fondul de premii la tragerea loto era de nu mai puţin de 2.082.208 lei. "Scînteia" costa, pe atunci, 30 de bani.

În 23 august 1967, fotografia secretarului general al PCR, Nicolae Ceauşescu, nu apare deasupra tribunei oficiale, iar numele său nu este pomenit nici măcar o dată în discursul ţinut cu acest prilej de Virgil Trofin, secretar al CC al PCR. Poate aşa se explică şi de ce Trofin a sfârşit, în 1984, în exil la un IAS din Călăraşi. Lozincile strigate la "demonstraţia oamenilor muncii" nu includeau numele lui Ceauşescu. Se striga însă, printre altele: "August douăzeci şi trei/ A pus ţării nou temei". În ziarul din 25 august - 23 august fiind zi liberă nu a apărut ediţia din 24 - se oferă informaţii despre a patra ediţie a Festivalului Enescu, un important semn de deschidere a regimului comunist. Printre cei care urmau să concerteze la Bucureşti se afla Filarmonica din Los Angeles, condusă de Zubin Mehta, Baletul Operei Mari din Paris sau Mstislav Rostropovich, pe vremea aceea încă cetăţean sovietic. România se scria, din nou, cu "â" din "a".

În acest an, la tradiţionala "Mare demostraţie din Piaţa Aviatorilor" domină portretul "cu o ureche" a secretarul general. Acest potret urma să fie înlocuit ulterior cu unul în care se vedeau ambii lobi ai urechilor, pentru a se evita glumele de tipul: "Cine şade pe perete/ Şi are numai o ureche?". Cultul personalităţii era în plin avânt, la doar câţiva ani după vizita în R.P. China, când Ceauşescu a fost entuziasmat de regimul lui Mao Tze Dong. Scânteia din 23 august relata: "Se scandează minute în şir: Ceauşescu - PCR". Pe prima pagină apare obişnuita fotografie a conducerii PCR, grupată în jurul secretarului general. În interiorul ziarului însă, şi o fotografie a Elenei Ceauşescu, înconjurată de pionieri. Colecţia "Scînteii" din vara lui '77 prezintă nenumărate vizite de lucru, în care Nicolae Ceauşescu dădea indicaţii cu o baghetă de lemn, iar soţia sa stătea ascultătoare, la circa doi metri distanţă.

Prim-secretarul comitetului PCR al municipiului Bucureşti, Constantin Olteanu, s-a sufocat, probabil, dând citire, într-o singură frază, nenumăratelor epitete care au precedat rostirea numelui lui Nicolae Ceauşescu. "Ilustrul conducător al României", "marele erou al naţiunii", "personalitate de excepţie a vieţii politice contemporane", "militant neobosit pentru cauza libertăţii, secretarul general al PCR" - toate aceste laude au fost rostite de Olteanu în fraza de deschidere a cuvântării ţinute cu ocazia aniversării a 43 de ani de la "Revoluţia de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă". În ziare nu se mai puteau citi, la acel moment, decât laude la adresa cuplului şi numai ei mai apăreau în fotografiile de pe prima pagină a "Scînteii". La Moscova, puterea îi aparţinea însă lui Gorbaciov. (Mircea Marian)