Dr. Laura Ene: „În loc să ajutăm organele care fac detoxifierea organismului, ne intoxicăm cu alimente procesate“ INTERVIU

 Pentru organism, perioadele de post ar trebui să ajute la detoxifierea organismului, însă, de cele mai multe ori, oamenii ajung să consume foarte multe alimente nepotrivite, precum conservele sau preparatele cu multe grăsimi nesănătoase Antoaneta Banu

Postul Paștelui și relația nutriție suflet Sursa foto Shutterstock

În lumea ortodoxă, Postul Paștelui este cel mai lung și dificil post de ținut. Fără lapte și carne și doar cu câteva zile de dezlegare la pește, acest mare post este o perioadă prin care mulți credincioși doresc să treacă. Mai mult ca oricând, aceast „anotimp“ intens spiritual relevă relația dintre mâncare, suflet și religie.

Într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, dr. Laura Ene, medic primar în specialitatea diabet, nutriție, boli metabolice, psihoterapeut și autoarea mai multor cărți axate pe acest domeniu, ne explică ce înseamnă de fapt a posti, ce tip de alimente trebuie consumăm, cum să înțelegem legătura dintre mâncare și religie și cum ne poate ajuta aceasta să apreciem importanța alimentelor în viața noastră și rolul pe care îl joacă în tradițiile noastre culturale și religioase.

Dr. Laura Ene depre relația dintre mâncare și suflet în Postul Paștelui

„Weekend Adevărul“: Ce înseamnă pentru medicul nutriționist Postul Paștelui și care este explicația lui științifică?

Dr. Laura Ene: Cred că nu doar ca medic, ci și ca om, posturile de peste an ar trebui să fie un moment de curățare, nu doar spirituală, sufletească, ci și trupească. Ar însemna să eliminăm o cantitate mare de toxine care, să fim drepți, vine din zona de origine animală: să eliminăm carnea, să eliminăm lactatele și să mergem mai mult pe alimente proaspete, alimente fructe, legume.

Problema este că noi înțelegem un pic greșit acest post și în loc să ne curățăm corpul și să ajutăm organele care fac detoxifierea corpului nostru, dimpotrivă, ajungem să ne intoxicăm cu foarte mulți carbohidrați, cu foarte multe prăjeli și, din păcate, cu foarte multe alimente care sunt extrem de procesate. Dacă te duci să cauți pe rafturile de post, găsești tot felul de conserve, pateuri vegetale, brânzeturi, vegetale care nu sunt deloc printre cele mai sănătoase alimente.

Pentru că pe lumea asta există trei categorii de grăsimi, dacă este să ne raportăm la mâncare, grăsimi bune, rele și foarte rele. Cele bune, dar și cele foarte rele, fac tot parte din regnul vegetal și le mâncăm de obicei în post. Să nu uităm de cele foarte rele, margarinele și grăsimile hidrogenate, care stau ascunse aproape în spatele tuturor alimentelor de post de pe raft. Ar fi potrivit să ne gătim noi în casă o supă cremă, ciorbă de legume, să avem o mâncare de mazăre cu morcov, cartofi, dar nu prăjiți.

Calorii vs nutrienți

Se mănâncă în post mai mulți carbohidrați ca de obicei?

Da, mâncăm mulți carbohidrați în perioada de post ca să ne săturăm. Dar nu cantitatea ar trebui să fie cea care să ne afecteze, ci calitatea alimentelor. Da, 100g de cartofi prăjiți sunt undeva la 200-300 de calorii, pe când 100g de cartofi copți nu au mai mult de 100 de calorii. De ce vorbesc despre calorii?

Pentru că de obicei ne îngrășăm în post. Asta pentru că noi consumăm carbohidrați în exces, carbohidrați de multe ori prăjiți și pe care nu-i mai epuizăm pentru că nu ne mișcăm. Poate se întâmplă așa mai mult în post pentru că suntem și mai statici, pentru că nu avem acea energie pe care de obicei ne-o dau carnea și produsele de origine animală.

 În postul Paștelui, mâncăm mai mult pentru trup decât pentru suflet?

Întotdeauna vom mânca pentru trup. Hrana este viață pentru trup, este energie pentru pentru trup. Foarte puțini dintre noi se mai gândesc la mâncare ca la ceva ce ne este oferit. Așa ca formă de viață mâncăm ca să ne săturăm.

Mâncăm pentru că mâncarea are un gust foarte bun și, în general, nu alegem salată de varză sau salată de morcovi. Alegem salata cu tot felul de sosuri sau, dacă o alegem pe cea de varză cu morcovi, până nu-i punem un pic de sos, un pic de maioneză vegetală – cel puțin la fel de rea, dacă nu și mai rea ca tip de grăsimi.

Și atunci ce am făcut? Încărcăm foarte mult cu alimente de proastă calitate dieta noastră de post. Dacă ar fi să ținem un post adevărat, ar trebui să eliminăm toate alimentele procesate, ca să nu mai vorbesc de sucuri și de băuturi de tot felul, pentru că și de acolo pot să provină calorii goale.

La ce ar trebui să se uite oamenii prima dată: la calorii sau la nutrienți?

Când ne uităm la nutriție și la alimente, nu ne uităm doar la numărul de calorii. Este important să mă uit și la nutrienții din spatele alimentelor. Trebuie să mă uit și la vitaminele și mineralele pe care ni le oferă, pentru că, de fapt, asta ar însemna o curățire a corpului sau, de ce nu, o revitaminizare, așa cum ar trebui să facă dieta de tip vegană, din care eliminăm alimentele de origine animală.

Dar excesul de alimente – mai ales dacă le luăm procesate, pentru că nu avem timp să le gătim, să le facem acasă – poate să intoxice și mai mult corpul. Și iată, după un post de genul acesta, putem să ieșim mai bolnavi, mai obosiți și cu mai multe  kilograme.

 Postul Paștelui este despre interdicții sau despre nevoia de a echilibra relația dintre mâncare și religie? Postul înseamnă și înfrânare, nu?

 Cu atât mai mult, la bază, postul însemna înfrânare. Am uitat de mult de acest concept pentru care am început postul. Înfrânare ar însemna să putem să ținem un post intermitent chiar de 24-36h. Străbunii noștri chiar țineau aproape în fiecare vineri postul negru, doar cu apă, ceea ce s-a demonstrat că poate să fie benefic mai ales pentru noi, cei de acum, care suntem expuși la cantități uriașe de mâncare, multă de foarte proastă calitate, trebuie să recunoaștem.

O dietă personalizată

Există o psihologie a alimentelor pe care postul Paștelui ne-o arată?

 Nu cred. Nu cred neapărat în psihologia alimentelor, cred în alegerile care ți se potrivesc. Sunt atâtea variante de meniuri și de diete. Însă cea mai bună dietă este cea care ți se potrivește și cea pe care poți să o transformi într-un stil de viață pe termen lung. Unora dintre noi li se potrivește carnea, unii iubesc brânzeturile, alții iubesc legumele, alții iubesc leguminoasele, alții iubesc foarte mult fructele.

Fiecare corp ar trebui să știe să-și gestioneze propria dietă. Desigur, ținând cont de regulile de bună purtare din cadrul unei diete, să știe cum să combine alimentele, să știe câte mese pe zi se potrivesc. Și, în afară de meniuri, combinații alimentare și numărul de calorii, ar fi potrivit să ne mai gândim inclusiv la hidratare, la calitatea somnului, la modul în care ne relaxăm și facem mișcare. Acestea sunt toate niște piese de pază ale unui stil de viață sănătos și cumva nu există o formulă care să se potrivească tuturor.

Practic, ce înseamnă o bună, adevărată formulă?

Există nutriția personalizată. Nu este un cuvânt gol în cabinetul unui medic nutriționist. O dietă adevărată și corectă se face prin personalizare, prin discuția deschisă între pacient și nutriționist – fie el tehnician nutriționist, fie el dietetician sau medic nutriționist – prin care se stabilește o listă de alimente preferate pentru client.

Desigur că printre preferate pot apărea și alimente nu foarte sănătoase, dar pe care, împreună cu un dietetician nutriționist, le putem transforma prin gătire și pregătire în alimente foarte sănătoase. Dau exemplu cartofii prăjiți. Acum s-au inventat aparate care pot prăji cartofi într-o singură lingură de ulei – mai degrabă este o baie de abur cu un pic de ulei. Este perfectă această metodă și dacă la masa de prânz, lângă o paletă de cartofi prăjiți, punem o salată generoasă, poate să fie un prânz extraordinar de bun.

De asemenea, sunt persoane care preferă tocănițele de legume, sunt persoane care preferă boabele foarte mult. Una este să călești ceapa, să prăjești ceapa într-o tonă de ulei și alta este să rămâi cu o lingură de ulei la două porții de mâncare. Lucrul acesta te ajută nici să nu îți dai stomacul peste cap, nici să nu încarci foarte mult caloriile de la masa respectivă. În felul acesta poți să gătești orice mâncare tradițională românească: de la chifteluțe pe care le pui la cuptor și le faci fie cu carne slabă, sau din legume, din dovlecei, care ies foarte foarte bune, poți face varză călită până la sarmale, ardei umpluți, chiar și de post.

Poți face salate de vinete, poți face fasole bătută, chiar cu un pic de ceapă caramelizată, cu condiția să o caramelizăm mai degrabă în apă decât în ulei foarte mult. Deci cumva, dacă am schimba un pic modul în care gătim – felul tradițional plin de ulei și de prăjeală –, am economisi și timp și ulei și ar fi un plus și pentru sănătate.

 Din punct de vedere științific, este postul o metodă terapeutică oferită de Divinitate pentru a-l face pe om să își stăpânească mai mult corpul, mintea și sufletul prin această abținere de la unele alimente?

 N-aș ști să spun dacă a venit de undeva de sus, dacă a fost o măsură luată într-un mod foarte corect de cei care la vremea respectivă conduceau masele tocmai pentru această formă de toxifiere a corpului. Dar eu salut de câte ori se poate zilele în care mănânc mai puțin, zilele în care mănânc alimente cât mai puțin procesate și cât mai naturale.

Din punctul meu de vedere, ținerea posturilor peste an sau posturile de peste săptămână de miercuri și vineri fac parte dintr-un stil de viață sănătos și echilibrat și sunt incluse în ceea ce eu iubesc foarte mult dieta flexitariană. Până acum am auzit de foarte multe variante de diete duse la extreme, precum dieta carnivoră doar cu carne și cu alimente de origine animală, ori doar raw-vegane, numai cu alimente crude ori doar pește.

Sunt extreme de genul acesta care elimină zone mari din alimentația noastră și nu sunt corecte per total pentru sănătatea noastră. Dar o zonă flexibilă – de unde îi vine și numele flexitarian – ar însemna ca 2 zile pe săptămână să ținem post, adică să eliminăm alimentele de origine animală, 2 zilepe săptămână să mâncăm pește gras pentru aportul de omega3 și grăsimi de calitate, 2 zile pe săptămână să mâncăm carne albă și aici fiecare după preferințe pui, curcan sau pește, fructe de mare și o zi pe săptămână avem și carne roșie recomandată, precum vită, tocmai pentru profilul de aminoacizi și pentru calitățile de minerale, adică fier, zinc, seleniu.

Toate acestea care ajută la imunitate și la refacerea sângelui se găsesc cu predilecție în carnea roșie, care nu trebuie evitată, dar trebuie consumată cu măsură.

Papilele gustative, casa amintirilor

Când vine un pacient și spune doamna doctor, eu prefer cartofii prăjiți, sau  prefer morcov, de fapt, cine prefer? Stomacul sau sufletul pacientului?

 Eu cred că papilele gustative.

 Și ele de către ce sunt influențate?

 Ele sunt influențate de modul în care am crescut, de amintirile din copilărie, de mâncărurile cu care am crescut și care ne trezesc amintiri și care da, sunt legate într-un fel de de suflet. În general, când poftim mâncăruri, poftim la cele grase, la mâncăruri dulci, cele care ne amintesc de copilărie.

Chiar la cursul meu de psiho-nutriție am o întrebare preferată. Îi rog pe cei din audiență să se gândească la alimentele preferate și să facă o listă, două-trei alimente și apoi revin cu întrebarea.Și când te gândești la asta, care este amintirea care îți vine în minte? Și toată lumea a spus bunica, mama, copilărie, vacanță, socializare, prieteni, adolescență, mare. Adică da, într-adevăr, mâncarea ne hrănește sufletul prin acest mod al amintirilor.

Pe de altă parte, mâncarea este și o formă de a scăpa de stres, de a scăpa de griji. Dar aici intrăm într-un comportament alimentar de mâncat emoțional, pentru că emoțiile ne fac să mâncăm de foarte multe ori compulsiv sau dezordonat sau fără să putem spune „stop!“. Iar acolo, de multe ori, este un mare gol, este o mare durere care cere a fi într-un fel acoperită. Unii dintre noi o acoperă cu țigări, alții cu alcool, alții cu alte forme de dependență. Dar da, și mâncarea poate să dea dependență.

Și nu orice fel de mâncare, nu salata de varză sau mazărea cu morcov, ci alimentele dulci, alimentele în care există combinația de sare și grăsime, combinație care cu siguranță ne aduce aminte de ceva bun din viața noastră. Plus că, de ce să nu recunoaștem, sunt foarte bune ciocolata, înghețata. Nu putem să ne luptăm cu poftele la nesfârșit, ele sunt ceva firesc. A scăpa de pofte este nefiresc, dar a învățat să-ți faci pofta cu măsura potrivită este altceva – este un lucru pe care fiecare dintre noi, în viața de adult, va trebui să învețe să îl gestioneze.

Vitaminele, o prioritate

 Postul, anotimpul spiritual prin care trecem în acest moment, are cumva și misiunea de a ne ajuta pe noi, oamenii, să facem un pic de pace cu mâncarea? Mâncăm mult, foarte mult și pare că suntem într-un război cine pe cine cucerește. În acest moment cred că mâncarea ne-a cucerit pe noi...

 Da, Postul Paștelui și posturile în general ar trebui să fie despre echilibru, măsură,  cumpătare și despre o altfel de relație cu mâncarea și cu Divinitatea. Cred că s-au pierdut un pic aceste noțiuni și exact cum spuneam și la început, faptul că alimentele de origine vegetală nu ne dau aceeași sațietate precum cele de origine animale ne face mâncăm mai mult, mâncăm pentru a ne umple stomacul și nu ne dăm seama că de fapt ar trebui această perioadă să fie o perioadă de dezintoxicare și nu de intoxicare cu mâncare. 

 Există anumite pierderi pe care organismul le suportă în post?

 Depinde cum îl țin, pentru că Postul Paștelui vine imediat după iarnă. Trecerea iernii, în general, vine la pachet cu astenia de primăvară, care înseamnă o lipsă de vitamine și minerale, pentru că alimentele de iarnă nu sunt atât de bogate în nutrienți. Și, suprapus aceastei astenii de primăvară, postul poate să creeze deficite suplimentare, cu condiția să fie ținut cu alimente procesate.

Dar dacă ne bucurăm de bogăția de vitamine și minerale din plantele proaspete – din salată, din spanac, din leurdă, din lobodă, din urzici –, din toate lucrurile acestea de primăvară, atunci cu siguranță nu avem de ce să ne temem de deficite de vitamine și minerale. Ne temem întotdeauna de ele atunci când alimentele pe care le consumăm conțin pe etichetă o adevărată carte de biochimie, nicio vitamină și minerală, dar din plin coloranți, conservanți. Acolo, într-adevăr, este o problemă, pentru că sunt foarte la îndemână.

Te-ai dus, le-ai luat de pe raft, ai ajuns acasă, le-ai deschis și le-ai pus în farfurie. Într-adevăr, este foarte ușor, dar dacă ții la sănătatea ta, e nevoie să faci și acest efort de a te îngriji ce pui în farfurie. Așa cum ne îngrijim de calitatea hainelor noastre, de calitatea încălțărilor noastre, așa ar fi bine să ne îngrijim de calitatea alimentației noastre.

 Copiii, bătrânii, bolnavii pot ține acest postul al Paștelui?

 Pot ține, dar eu nu le-aș recomanda, pentru că au nevoie totuși de nutrienți. Dacă doresc să se spovedească, să se împărtășească, nu este nicio problemă să țină câteva zile până la o săptămână acest post, dar nu l-aș prelungi mai mult pentru aceste categorii de persoane care sunt fragile, sensibile din punct de vedere nutrițional. Copiii, pentru că sunt în creștere și au nevoie de toate grupele alimentare, la fel bătrânii și cei bolnavi, cei cu boli cronice pot ține o săptămână, dar nu le-aș recomanda mai mult de atât.

„Marea greșeală este că nu planificăm alimentația și foamea ne prinde nepregătiți“

 „Weekend Adevărul“: Știi foarte bine că marea slăbiciune a tuturor este ceva dulce. Ce pot mânca cei care țin acest post în așa fel încât să nu iasă cu kilograme în plus, ținând cont de faptul că foarte multe dulciuri și prăjituri de post sunt făcute cu margarină.

 Dr. Laura Ene: Le-aș recomanda să găsească formule cât mai naturale. De exemplu, fructele – mărul copt cu un pic de scorțișoară, cu nucă și cu miere poate să fie o alegere extraordinară și un desert minunat.

 Dar un biscuit dietetic?

 Eventual, nu neapărat. Dar acel măr copt pe care l-am dat exemplu ar fi suficient; dacă vrem și un biscuit dietetic, fie și așa. Atenție, însă, la biscuiții dietetici, la alimentele dietetice sau de post, fără zahăr sau fără anumite ingrediente. Sunt de multe ori niște păcăleli de marketing. Le spui dietetic, le spui fără zahăr, dar făina din care sunt făcute este tot o formă de zahăr.

Numărul de calorii nu diferă foarte mult. Iar pe noi, aceste cuvinte, precum dietetic, fără zahăr, fără grăsimi, cu grăsimi mai puține ne fac să mâncăm în exces, pentru că ne par sigure. Nu putem să mâncăm niciun fel de aliment în exces fără repercusiuni. Trebuie să avem grijă și să verificăm pe eticheta produselor dietetice caloriile versus caloriile celor normale. Vă asigur că nu veți găsi mare diferență. Așadar, măsura cu care vom mânca chiar și alimentele dietetice trebuie să fie aceeași.

Măsura este în mâinile noastre

Există o măsură anume pentru fiecare tip de aliment pe care ar trebui să o avem în vedere?

Eu cred că o paletă de cartofi, orez, paste, boabe ar trebui să fie suficientă pentru masa de prânz. Desigur, o paletă cât mâna fiecăruia – un bărbat de 120kg sigur va avea o mână mult mai mare, iar un copil va avea o mână mult mai mică. Avem la purtător toate aceste măsuri când vine vorba de fruct: cât încape în căușul fiecăruia.

Când vine vorba de pâine, o felie de pâine cât palma sau două felii cât podul palmei pot fi consumate chiar la fiecare masă. Dar pentru că vorbeam de dulciurile dietetice sau dulciurile pe care le putem consuma în post, eu aș mai recomanda o banană cu cacao. Bananele acelea care stau să se strice, care deja sunt un pic înnegrite și nu-ți vine să le mai mănânci, pune-le într-un blender, adaugă o lingură, două de cacao, lasă-le la frigider într-un recipient  să se întărească un pic.

Adaugă deasupra niște fructe congelate și te asigur, mănânci un fel de mousse de ciocolată cu fructe de pădure și clasicul fel de mâncare pe care noi toți îl iubim. De ce să nu punem dimineața două felii de pâine cu miere, cu gem sau cu dulceață, la o cană de ceai? Poate să fie cel mai bună mic dejun dulce pe perioada postului. Desigur, evităm margarina, dar pâine cu dulceață și cu o cană de ceai poate să fie foarte, foarte potrivită și să satisfacă acel gust de dulce.

 Recomanzi folosirea avocadoului?

 Este foarte sănătos, dar este nevoie să știm să-l folosim  cu măsură. Aveți grijă că un avocado întreg are același număr de calorii câte o friptură, adică undeva 150 de calorii pe 100 de grame. Da, eu personal nu pot să spun că îl recomand neapărat, dar îl păstrez în dieta pacienților care vor să îl consume. Eu cred foarte mult în alimentația cu care noi am fost crescuți, în alimentația și în alimentele care sunt foarte aproape de de noi. Era chiar o vorbă: dacă vreun aliment nu este în arealul tău de 100 km în care ai trăit, înseamnă că nu este neapărat potrivit pentru tine. Prefer nucile românești, prefer prunele uscate de la noi. Nu știu să fie un înlocuitor al avocadoului în zona românească. Dacă vă place, mâncați-l. Dacă nu vă place, nu e nicio nenorocire, nu e o pierdere imensă. Avem multe alte alimente pe care le putem consuma ca să fim sănătoși și echilibrați din punct de vedere nutrițional.

 Apropo de mâncarea din copilărie: orezul cu lapte. Se poate face cu lapte vegetal pentru perioada postului?

Da, sigur. Laptele vegetal este admisibil atâta timp cât nu are adaosuri foarte multe, de tot felul de arome artificiale. Însă poate fi făcut în casă, precum laptele din migdale. Dacă vrem să-l preparăm, lăsăm migdalele la inmuiat peste noapte, le dăm prin blender și apoi scurgem apa de zeama care reiese din măcinatul migdalelor și obținem lapte de migdale. Obținem și brânză de migdale, care poate să fie consumată. Atenție însă că acea brânză este foarte calorică.

Să nu uităm că 100g de migdale înseamnă aproximativ 500 de calorii și aș vrea să atrag atenția și asupra persoanelor care se îndreaptă în această perioadă către alimentele vegane și prăjiturile vegane făcute din făină de migdale, făină de in și făină de ovăz – în general, făina de oleaginoase este aproape de două ori mai calorică decât făinurile de grâu. Deci să avem mare grijă la cantitate. Sunt foarte bune, foarte sănătoase, foarte sățioase.

Covrigul cel de toate zilele Sursa foto Shutterstock

Covrigul cel de toate zilele

  Și prietenul românului, covrigul pe care toată lumea îl mănâncă, mai ales în post...

 Dacă ești foarte ocupat, pe drum, și singurul lucru pe care-l ai la îndemână este un covrig și îl consider ca o masa, poate să fie o scăpare admisă din când în când, dar nu zilnic. De ce nu sunt de acord cu covrigul? În primul rând, are foarte multe calorii. Da, are undeva la 250 de de calorii un amărât de covrig.

Mai bine îmi iau două felii de pâine și îmi fac un sandviș. Foarte multă lume fuge de pâine, dar când se întâlnește cu covrigii și covrigeii nu-și dau seama cât de mare este păcăleală. Covrigul are foarte multe calorii, este din făină albă, care nu mă satura foarte bine și nici nu-mi ține de foame, plus că poate să-mi crească glicemia și să-mi dea o hipoglicemie reactivă ulterior. Dacă nici nu-mi aduce vitamine și minerale, dacă nici nu mă hrănește, dacă nici nu mă satură și nu-mi ține de foame și are foarte multe calorii, m-aș gândi de două ori înainte să-l iau.

Sigur, dacă l-aș completa cu un fruct, eventual cu un iaurt, poate că aș mai echilibra un pic pe parte vitamine și pe minerale. Acum nu pot lua iaurt, că sunt în post, dar mă pot duce către un iaurt vegetal. Am grijă la etichetă să fie cât mai curată și cu cât mai puține E-uri, coloranți și aditivi și conservanți. Și atunci pot să consider asta ca fiind o masă nu neapărat echilibrată, dar o masă pentru o zi foarte plină. Prefer mai degrabă să-mi fac de acasă un sandviș în care să pun acum, în timpul postului, o pastă de măsline, o pastă de humus, ardei copt, fasole bătută, un pic de zacuscă, de ce nu?

Și de exemplu, pentru masa de seară, unde știm cu toții că ar trebui să evităm carbohidrații, nu prea ai ce să mănânci ca să-ți țină de foame, iar eu acolo aș pune avocado, măsline și brânză tofu, ca să dau un pic de de sațietate salatelor sau tocănițelor de legume.

  Așadar, se poate trece frumos prin post și putem cumva să ne echilibrăm relația cu mâncarea dacă nu ne gândim tot timpul că este o corvoadă alegerea unor alimente.

 Da, dacă ne gândim de cu seară pentru a doua zi, este perfect, pentru că este o formă de a planifica și foamea nu te prinde pe picior greșit. Marea greșeală este că nu planificăm alimentația și foamea ne prinde nepregătiți. Și atunci mănânci pe ce ai la îndemână și, de obicei, asta înseamnă un covrig, o merdenea, ceva de la patiserie, ceva de ronțăit care nu te satură, care nu conține vitaminele și mineralele de care ai nevoie, care-ți aduce multe calorii goale și te lasă flămând, obosit.

Plus, corpul suferă din cauza acestor deficite de vitamine și minerale și ajungi seara și obosit și flămând și normal că îți este foarte greu să mai controlezi. De aceea, dacă am avea fiecare o planificare făcută de la începutul săptămânii sau măcar de pe o zi pe alta seara, ar fi mult mai simplu să gestionăm alegerile alimentare.