Cazul Angelescu: un boss de presă atipic (2)

"de cadre", astăzi prezentăm cazul Angelescu într-o altă formă. Este vorba de portretul lui Angelescu realizat chiar de soţia sa, fost cadru medical la Policlinica 10 (a CC-ului), acum

"de cadre", astăzi prezentăm cazul Angelescu într-o altă formă. Este vorba de portretul lui Angelescu realizat chiar de soţia sa, fost cadru medical la Policlinica 10 (a CC-ului), acum pensionară. Soţie care, atunci când am contactat-o telefonic, a crezut că este o farsă făcută de cineva care o ştie "singură, tristă, supărată".

Angelescu: origine socială, copilărie, adolescenţă
"Soţul meu se trage dintr-o familie de români. Dinspre mamă, din partea Ardealului, dinspre tată, este muntean, prahovean. E din Ploieşti. Acolo s-a născut, într-o casă a unui unchi, fratele mamei lui, care le-a dat-o lor după ce au venit din Ardeal, că erau cojocari bunicii, părinţii mamei lui (...) A făcut liceul la Ploieşti. Tatăl lui dorea să-l facă tâmplar. şi a mai făcut încă un an din cursul elementar, pentru că el dorea să dea la liceu şi nu a vrut să se facă tâmplar (...) Din studenţie ştiu că l-au ales, pentru seriozitatea lui de student. şi i-au făcut două propuneri: speker la radio sau ziarist la Scânteia. L-au ales cei de la Scânteia".

Tânăr scânteist, tânăr familist
"Ne-am cunoscut într-o vară la mare, în 1960. El era deja la Scânteia. Avea 32 de ani, eu 28. Acum am 75. şi a început atunci aşa o relaţie frumoasă de prietenie. Cu povestiri, fiecare ce avea de spus. Am aşteptat apoi să se construiască, pe bulevardul Averescu, cele şapte blocuri, pentru că Scânteia promisese că-i dă un apartament aici. şi exact aici ne-a dat, ne-am mutat împreună în "61, cu casa goală. şi am început-o de la nimic. Nici pat, nici masă, nici scaune... De la lingură, cum se spune".

Croitor de cuvinte
"Tatăl lui dorea să-l facă tâmplar - el n-a vrut (...) Meticulos cum era, chiar am râs, după ani şi ani şi i-am zis: făceai şi tu, cum zice proverbul:
Lucru' bun, la nouă luni! - Tu nu la nouă luni, la nouă ani făceai o mobilă. Dar pe aia pe care o făceai puteai merge cu ea în străinătate, la expoziţie!
. Îi spuneam asta pentru că era foarte meticulos. Cu încetinitorul lucra, ca să fie sigur că face ceva bine. El măsura lucrurile de zece ori ca să iasă haina bine, cum se zice:
Croitoru' trebuie să măsoare de zece ori, ca să iasă haina bună
. Aşa şi cu articolele şi cu tot ce făcea el în redacţie: măsura de zece ori, ca un croitor".

Iubit de colegi
"L-au iubit colegii, pentru că aveau ce iubi la el. Aveau ce iubi, pentru că era un om paşnic: nu era afemeiat, nu bea, era un bărbat cuminte, lupta pentru cinste la serviciu, pentru cinste în casă. Acest bărbat, bărbatul meu, aşa a fost el: aşa a fost născut şi crescut. Iar eu s-a nimerit să fiu la fel. Suntem şi aceeaşi zodie, şi aceeaşi grupă de sânge. Capricorn şi B3. Poate asta a făcut să ne potrivim şi să ne înţelegem".

Cel mai mult îl iubea pe Dumnezeu, pe Dumitru Popescu - Dumnezeu
"Niciodată nu am auzit să nu se aibă bine cu cineva. Cu toţi şefii se înţelegea bine. Cu toţi colegii. El când nu se înţelegea bine erau numai cei care erau leneşi la scris şi se enerva şi-i apostrofa, dar, aşa, în faţă, nu în spate. Cât despre ceilalţi şefi, era Dumitru Popescu,
Dumnezeu
, cum i se spunea, pe care soţul meu mereu îl admira pentru că dacă dorea să scrie un articol, el nu scria. El se plimba prin faţa dactilografei şi vorbea, şi dicta, şi dactilografa scria. Iar soţul meu venea acasă şi-mi povestea câtă inteligenţă are acel om care nu scria articolele, ci le dicta din memorie. Dicta un articol, dar un articol lung, nu trei lulele, cum era expresia bărbatului meu. Un articol lung. şi soţul meu îl aprecia şi spunea numai lucruri bune despre el. şi despre alţii spunea la fel".

"Tu de ce nu scrii? - Pentru că eu nu sunt lingău!"
"Aşa era, cum ziceţi că l-au descris colegii: nu se implica în politică, nu profita de politică. Politica nu-l afecta. Ca o mănuşă i se potrivesc cuvintele astea. De ce zic toate astea? Avea el o vorbă a lui pe vremea aceea (n.r. - când era redactor-şef adjunct). Eu l-am întrebat:
Tu de ce nu scrii articole?
. Iar el mi-a spus:
Pentru că eu nu sunt lingău!
. Atâta pot să vă spun. Pentru că el nu scria. La el veneau să iscălească doar. Scriau alţii, dar la el veneau să iscălească, pentru ca să apară articolele, pentru că iscălitura nu puteau să i-o imite (...). Aşa era el, pe picioarele lui. Trăia pe picioarele lui".

"Puiule, puiule, vrei să mori pe scenă, ca actorii?"
"Ce să vă spun: muncea mult! Era foarte obosit. Mă ţineam de capul lui şi îl îndopam cu medicamente din astea ca să reziste. Pentru că atunci, cum era pe vremea aia, cu sabia deasupra capului: fiecare cuvânt, fiecare virgulă era interpretată mereu altfel. şi când se făcea câte o dată câte o greşeală la ziar şi eu auzeam, până să vină el acasă mie mi se făcea pielea de găină şi mă întrebam:
Oare a fost Mircea în noaptea aia de serviciu?
. Să nu i se întâmple ceva cum se întâmpla şi altora. Nu-i dădea afară, dar le scădea din salariu. Eu l-am obligat să iasă la pensie pentru că el mai dorea să lucreze, dar venea foarte obosit acasă. El a muncit 38 de ani. Cât să mai muncească?!. şi eu i-am spus:
Puiu, puiule, ieşi, Puiule, ieşi, te rog, la pensie, pentru că vreau să mai trăieşti. Vrei să mori pe scenă, ca actorii?!
"

Toată viaţa şi după moarte
"A fost omul pe care l-am iubit toată viaţa şi după moarte dacă se poate spune... Dar lumea nu crede în dragostea şi după moarte, dar eu aşa simt (...) Care este cea mai frumoasă amintire pe care o păstrez cu el? Figura lui de lord englez, pe care o văd aievea. Figura lui de sfânt, de om curat sufleteşte. Figura lui care-mi apare aievea şi mă tulbură. şi dragostea reciprocă, tandreţea lui, caracterul lui. Astea sunt lucruri pe care n-o să le uit niciodată. Niciodată."

Note informative (1)
În toate dosarele, aproape fără excepţie, abundă notele informative. Mai mici, mai mari, mai acide, mai seci. Fie că este numit simplu "notă", fie că i se zice "informare" sau "notă informativă", documentul cu pricina, de cele mai multe ori fundamental în economia dosarului de cadre, avea rolul, de obicei, să întărească o turnătorie făcută în diverse referinţe sau să răspundă unor adrese ale celor de la cadre către diverse alte organe: în special Securitatea. Notele informative, aşadar, erau sarea şi piperul în bucătăria dosarului de cadre. Ele puteau să-l salveze sau, de cele mai multe ori, să distrugă cariera unui om. Ele erau "pionul otrăvit", erau "glonţul de argint" al politicii şi poliţie de cadre. Azi prezintă doar câteva mostre. De mâine le vom analiza. "La sânge".

Nu rataţi!
Mâine, cazul "Cumpănaşu" - dosarul unui alt fost boss de presă scânteist. Mare la "Scânteia", mare şi în CC. Tot mâine, partea a doua a capitolului "Note informative" din dosarul "Cumpănaşu".