România face eforturi pentru a păstra trupele SUA. Ce ar însemna o retragere americană de pe flancul estic

Pentagonul derulează o evaluare de șase luni a prezenței militare americane în Europa, iar România se numără printre statele vizate de analiza privind o posibilă reducere a trupelor. În acest context, consilierul prezidențial pentru securitate națională, Marius Lazurca, a anunțat că, la indicația președintelui Nicușor Dan, va avea în această săptămână discuții cu oficiali americani și aliați la Bruxelles și la SHAPE, după deplasarea sa la Washington. Autoritățile române încearcă să convingă administrația Trump să mențină trupele americane în România, inclusiv prin preluarea unei părți din costurile bazelor SUA. Comandorul în rezervă Sandu Valentin Mateiu explică pentru „Adevărul” miza evaluării americane și ce ar însemna pentru România o eventuală retragere a trupelor SUA.

Foto: Inquam Photos

Informația că statele NATO din estul Europei sunt dispuse să suporte o parte din costurile bazelor americane a fost publicată de Bloomberg. Oferta vine în contextul evaluării de șase luni pe care Washingtonul o face asupra prezenței militare americane în Europa și a intenției administrației Trump de a reduce efectivele de pe continent.

România se află printre țările analizate. Consilierul prezidențial Marius Lazurcă s-a deplasat la Washington în urmă cu aproximativ trei săptămâni pentru a susține menținerea trupelor americane în România. Militarii SUA sunt prezenți în principal la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu, la Deveselu și la Câmpia Turzii.

Pentru București, miza este mai mare decât păstrarea unui anumit număr de militari americani. Prezența SUA oferă României un element important de descurajare și leagă direct securitatea țării de cea a Statelor Unite.

De ce vrea Donald Trump să retragă trupele americane din Europa

Decizia Washingtonului trebuie privită și prin prisma felului în care Donald Trump vede relația dintre Statele Unite și aliații europeni. Președintele american consideră de ani buni că SUA au suportat o parte disproporționat de mare din costurile apărării Europei și că aliații trebuie să contribuie mai mult. În această logică, o eventuală retragere sau reducere a trupelor americane are și o componentă politică. Presiunea este îndreptată în special către marile state europene, care au capacitatea economică și militară de a-și asuma o parte mai mare din apărarea continentului.

„Era clar că, la nivel politic, Donald Trump consideră că Statele Unite au dat mai mult decât au obținut de la generația NATO. Și vede o retragere a trupelor, inclusiv cu elemente punitive. A fost altfel, de exemplu, în Iran, Vă pedepsesc, mai ales pe marii europeni care aveau puterea să proiecteze forța, nave și forțe expediționare. Are el ce are cu această chestiune. În acest context, strategul Colby a gândit repoziționarea trupelor”, a explicat Sandu Valentin Mateiu.

În această strategie, Elbridge Colby, strateg american și autor al unei cărți despre strategia militară a SUA, a susținut o repoziționare a forțelor americane în funcție de prioritățile strategice ale Washingtonului.

Chestionarul Pentagonului pentru România. Ce cere Washingtonul de la București

Evaluarea Pentagonului nu se rezumă la numărul de militari care ar putea fi retrași. Washingtonul încearcă să vadă ce oferă fiecare aliat în schimbul prezenței americane și cât de mult este dispus să contribuie la costurile acesteia.

În cazul României, Bucureștiul ar fi dispus să preia o parte dintre costurile asociate bazelor americane, tocmai pentru a păstra trupele SUA. Chestionarul trimis aliaților cuprinde atât întrebări strict militare, cât și elemente care țin de relația politică dintre fiecare stat și administrația Trump.

„Elementul cel mai nou este că Bucureștiul este dispus să preia cerințe pentru bazele militare americane, numai ca americanii să rămână. Acel chestionar este important pentru că are, pe de o parte, elemente pur militare, dar, pe de altă parte, și elemente politice. Ce ne iese? Ați fost alături de noi în războiul din Iran? Ați cumpărat armament din Statele Unite? Ați alocat din buget acel 3,5% plus 1,5%? Cum l-ați transformat în capabilități? Sunteți în măsură să înlocuiți și așa mai departe?”, a subliniat analistul.

Cu alte cuvinte, Washingtonul vrea să vadă rezultatele concrete ale parteneriatului cu fiecare aliat. Contează atât banii cheltuiți pentru apărare, cât și modul în care aceștia au fost transformați în capabilități militare.

Ce pierde NATO dacă trupele americane se retrag din Europa de Est

O retragere americană ar avea consecințe care depășesc cu mult numărul militarilor retrași. Prezența trupelor SUA este, în sine, un instrument de descurajare. În cazul unui atac asupra unui stat european în care sunt staționați militari americani, Statele Unite ar fi implicate încă din prima fază a conflictului.

„Problema retragerii americane se pune în două perspective. Prima perspectivă este că ai această prezență acum. Ea este un element de descurajare. Dacă cineva ar ataca un stat european, ar ataca și trupele americane de acolo. Al doilea element este cel politic. Din prima clipă ești în conflict nu numai cu statul respectiv și cu NATO, ci și cu americanii. Apoi sunt acele planuri regionale. Planurile regionale intră în cazul activării articolului 5, cu întrebarea cine va substitui capacitățile militare americane care sunt retrase”, a explicat Sandu Valentin Mateiu.

Problema este, așadar, atât una de descurajare, cât și una de capacitate militară. Dacă anumite unități și echipamente americane sunt retrase, NATO trebuie să stabilească cine și cu ce mijloace le poate înlocui în planurile de apărare ale flancului estic.

Miza dislocării trupelor americane în Europa

Importanța unor unități americane nu poate fi judecată doar după efective. Un batalion retras poate face parte dintr-un sistem mai larg de capabilități, inclusiv de lovire în adâncime și de descurajare, în contextul dispariției Tratatului INF. Rusia dispune în prezent de sisteme capabile să lovească ținte europene, iar utilizarea rachetei Oreșnik a oferit, în opinia sa, o demonstrație a acestei capacități.

„Un batalion poate părea insignifiant, la prima vedere. În fond, însă, este parte dintr-un sistem mai larg de capabilități. El era exact cel legat de lovitura în adâncime, pentru că, după ce a căzut INF-ul și rușii au început să lucreze la rachete, au apărut sisteme care pot lovi Europa. Le aveau deja, pentru că încălcaseră INF-ul, dar oricum au început să dezvolte rachete cu astfel de capacități. Acum demonstrează asta cu Oreșnik”, a subliniat analistul.

Pentru țările de pe flancul estic, această evoluție face ca prezența americană să aibă o importanță suplimentară. Ea este legată de capacitatea NATO de a răspunde la amenințări care pot lovi rapid și la distanță mare teritoriul european.

Loialitatea României față de Statele Unite, un atu strategic

România pornește în această negociere de la o poziție diferită față de unele state europene care au intrat în dispute politice cu administrația Trump. Bucureștiul nu a avut un conflict major cu Washingtonul și a încercat să păstreze relația strategică cu Statele Unite.

„România a fost loială Statelor Unite. Nu am intrat într-un conflict masiv cu administrația Trump. Am mers cu europenii, am luat pozițiile principiale pe care le-au luat și europenii. Dar, în general, România nu s-a evidențiat printr-un moment de confruntare cu Statele Unite, la niciun nivel. Când i s-a cerut ajutorul, în contextul războiului din Iran, am răspuns”, a explicat Sandu Valentin Mateiu.

Deveselu, Kogălniceanu și Câmpia Turzii

Cele trei facilități militare americane din România au roluri diferite și trebuie privite în contextul mai larg al strategiei SUA în Europa. Baza de la Deveselu găzduiește sistemul american de apărare antirachetă Aegis Ashore. Mihail Kogălniceanu are o importanță logistică și operațională pentru proiecția forței americane, în timp ce Câmpia Turzii este asociată inclusiv activităților de cercetare și operațiunilor aeriene.

„Avem și aceste baze. Baza de la Deveselu, Câmpia Turzii și Mihail Kogălniceanu. Trebuie să fie integrate în contextul mare al programului american de apărare balistică a Europei, pentru că, dacă își retrag trupele, rămâne problema apărării împotriva armamentului rusesc cu încărcături nucleare și a armelor nucleare. O bază la Deveselu, în Câmpia Turzii, unde Kogălniceanu este hub logistic, unde americanii pot proiecta forța la nevoie, deși acum au preferat alte opțiuni, probabil din considerente tehnice legate de pistă, până când se modernizează și Kogălniceanu, iar Câmpia Turzii pentru cercetare, toate aceste facilități deservesc interese americane, în primul rând”, a subliniat analistul.

Importanța acestor baze pentru România vine însă și din faptul că ele fac parte din infrastructura militară occidentală de pe flancul estic. O eventuală reducere a prezenței americane ar ridica, prin urmare, întrebări despre viitorul acestor capabilități și despre cine le-ar putea prelua funcțiile.

Programele de înarmare cu SUA. F-16, F-35, Patriot și tancurile Abrams

Un alt argument pe care România îl poate pune pe masă este legat de achizițiile militare americane. Bucureștiul a alocat în ultimii ani sume importante pentru apărare și a continuat să cumpere echipamente produse în Statele Unite sau dezvoltate în programe care au o componentă americană.

„Avem acei 3,5% și 1,5%. Sunt bani grei pe care îi dăm. Și aici am continuat, iar ăsta este un element important, să cumpărăm armament american. În general, programele americane pe care le-am făcut sau pe cele care au componente americane. Patriotul, chiar dacă privim și F-16, pentru că a trebuit să-și dea avizul. Programul a plecat cum a plecat, dar în final îl avem. Și vine F-35-ul. Și tancurile Abrams”, a explicat Sandu Valentin Mateiu.

România are în derulare trei programe majore de înzestrare cu tehnică militară americană: șapte sisteme Patriot, pentru 3,9 miliarde de dolari, 32 de avioane F-35A, pentru 6,5 miliarde de dolari, și programul Abrams. Pentru tancuri, România a cumpărat deja 54 de M1A2 SEPv3 și 12 derivate, în cadrul unui contract de 1,07 miliarde de dolari, iar Ministerul Apărării pregătește achiziția a încă 216 tancuri și 76 de derivate, într-un program estimat la 8 miliarde de dolari.