Paradoxurile ideologului extremismului românesc de dreapta. Cum a ajuns un savant român genial să scrie lucrări pseudoștiințifice cu tentă fascistă

Una dintre cele mai paradoxale personalități ale istoriei românești a fost medicul Nicolae Paulescu. Foarte apreciat în tinerețe pentru activitatea sa științifică, a ajuns, în cea de-a doua parte a vieții, un ideolog al rasismului în România, publicând lucrări pseudoștiințifice aberante.

Nicolae Paulescu Foto: wikipedia

Una dintre cele mai controversate și, totodată, paradoxale personalități din istoria românilor este medicul Nicolae Paulescu. Medic, fiziolog și profesor universitar, acesta este cunoscut pentru cercetările asupra unui extract pancreatic cu efect antidiabetic, pe care l-a numit "pancreină". Contribuțiile sale la cercetarea diabetului coexistă însă cu o activitate publicistică și politică profund antisemită. Paulescu a fost un ideolog al extremei drepte românești, iar scrierile sale au influențat mișcarea legionară. În articole și lucrări pseudoștiințifice, a încercat să atribuie evreilor o presupusă inferioritate biologică, folosindu-și autoritatea academică pentru a susține afirmații rasiste, lipsite de fundament științific.

Fiul unui negustor de pe Calea Moșilor, cu studii doctorale la Paris

Nicolae Paulescu s-a născut în 1869, în București, pe Calea Moșilor, la numărul 69. Era fiul negustorului Costache Paulescu și al Mariei Paulescu. Situația materială a familiei i-a permis să urmeze studii în străinătate.

Nicolae a manifestat încă din copilărie aptitudini intelectuale deosebite. A obținut rezultate foarte bune la școală, iar în timpul studiilor liceale s-a remarcat prin interesul pentru științele naturale, fizică și chimie. Tatăl său l-a sprijinit să plece la Paris, unde a studiat medicina.

În 1897, a obținut titlul de doctor în medicină cu o teză despre structura splinei. În perioada formării sale pariziene, a lucrat la spitalul Hôtel-Dieu, avându-l ca mentor pe profesorul Étienne Lancereaux, clinician și anatomopatolog. A lucrat, de asemenea, la spitalul Notre-Dame du Perpétuel-Secours și a colaborat cu publicația Journal de Médecine Interne.

În paralel, a studiat chimia biologică și fiziologia generală la Facultatea de Științe din Paris, continuându-și pregătirea doctorală. Deși avea perspective profesionale în Franța, Paulescu a ales să revină în România.

Contribuțiile lui Nicolae Paulescu la cercetarea insulinei

În 1900, s-a întors în țară și a devenit profesor de fiziologie la Facultatea de Medicină din București. A desfășurat și activitate clinică la spitalul Saint-Vincent-de-Paul din Capitală.

Activitatea sa didactică a inclus prelegeri precum "Finalitatea în biologie", "Materialismul" și "Suflet și Dumnezeu", în care și-a exprimat concepțiile filosofice și religioase. Paulescu era cunoscut și pentru opoziția sa față de darwinism.

Cercetările sale medicale au vizat, între altele, glandele cu secreție internă. A studiat funcțiile tiroidei și ale hipofizei și a elaborat o tehnică experimentală de îndepărtare a hipofizei, care a atras atenția neurochirurgului american Harvey Cushing.

Una dintre cele mai importante contribuții ale sale a rezultat din cercetarea funcției endocrine a pancreasului. În 1921, Paulescu a publicat rezultate experimentale care arătau că administrarea unui extract pancreatic reducea glicemia la câinii cu diabet indus experimental. Extractul, numit "pancreină", conținea hormonul cunoscut ulterior sub numele de insulină. Rezultatele au fost prezentate în revista Archives Internationales de Physiologie.

La Universitatea din Toronto, Frederick Banting, Charles Best, John Macleod și James Collip au contribuit la dezvoltarea unui extract suficient de purificat pentru utilizarea terapeutică la oameni. În 1923, Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină a fost acordat lui Banting și lui Macleod. Contribuția lui Paulescu face parte din istoria cercetărilor care au dus la tratamentul cu insulină, însă prezentarea sa ca fiind unicul descoperitor, căruia cercetătorii canadieni i-ar fi copiat pur și simplu metoda, simplifică această istorie.

Paulescu a lăsat în urmă și o amplă operă didactică, din care face parte un tratat de fiziologie medicală redactat în limba franceză.

Un cercetător cunoscut și un ideolog al extremismului

Activitatea științifică a lui Nicolae Paulescu a coexistat cu promovarea antisemitismului și a extremismului politic. El a participat la organizarea unor formațiuni de extremă dreapta și a contribuit, prin scrierile sale, la formarea ideologică a militanților acestora.

"Savant bine cunoscut în țară și străinătate pentru cercetările care au dus la descoperirea insulinei, Paulescu a înființat în 1922, alături de A.C. Cuza, Uniunea Națională Creștină, al doilea partid din Europa care a adoptat zvastica drept simbolul său oficial. Un an mai târziu, cei doi au pus bazele Ligii Apărării Naționale Creștine și au păstrat zvastica neagră în mijlocul tricolorului românesc ca însemn al noului partid", scriau Peter Manu și Horia Bozdoghina în articolul "Nicolae Paulescu: pseudoștiință sub semnul zvasticii", publicat în Revista 22.

Liderii mișcării legionare au recunoscut influența scrierilor sale asupra propriei formări politice.

"Printre cei care au fost recunoscuți, prin scrierile lor, ca și ideologi ai mișcării legionare din România se numără și profesorul N.C. Paulescu, co-editor al revistei bilunare «Apărarea Națională», revistă care a apărut începând cu 1 aprilie 1922. Revista a jucat un rol important în formarea ideologică a membrilor Gărzii de Fier", precizau Liliana Rogozea și Peter Manu în "Nicolae Paulescu despre degenerarea rasială".

Corneliu Zelea Codreanu descria, la rândul său, impactul revistei, folosind un limbaj explicit antisemit:

"Articolele profesorilor Cuza și Paulescu erau citite cu religiozitate de tot tineretul și aveau pretutindeni în rândurile studenților, și la București, și la Cluj, un mare răsunet. La 1 și 15 ale lunii, pentru noi era un triumf. Numerele revistei erau adevărate transporturi de muniții prin care noi învingeam argumentările presei jidănești."

"Eu mă ocup de mult pe bază științifică de problema rasei"

În scrierile sale antisemite, Paulescu a încercat să prezinte prejudecățile rasiale drept concluzii științifice. Le atribuia evreilor presupuse malformații ale creierului și tulburări psihice, fără dovezi care să susțină asemenea generalizări.

"Eu mă ocup de mult pe bază științifică de problema rasei, doar predau fiziologia la Universitate. Problema jidovească pe punctul acesta devine de nesoluționat, fiindcă în urma cercetărilor mele am descoperit că jidanii au un creier prost format, adică cu toții sunt degenerați. Degenerarea aceasta o înțeleg așa, că toți jidanii sunt nebuni fără excepție", scria Paulescu într-un articol publicat în 1926, în Apărarea Națională.

În 1928, a apărut broșura intitulată "Degenerarea rasei jidănești", parte a unei serii de texte antisemite. Lucrarea cuprindea trei capitole: "Cauzele degenerării", "Leziunile degenerării" și "Simptomele degenerării".

"Apărută în 1928, lucrarea «Degenerarea rasei jidănești» face parte dintr-o serie de broșuri elaborate de Paulescu, care sunt puse sub semnul svasticii. Însuși Paulescu face legătura între aceste lucrări și calitatea lui de profesor, ele fiind semnate: «Prof. N. C. Paulescu, Profesor de fiziologie la Facultatea de Medicină din București». Deși are numai 36 de pagini, lucrarea lui Paulescu încearcă să dea aparența unei lucrări de natură științifică, cuprinzând un prolog, o introducere și trei capitole: «Cauzele degenerării», «Leziunile degenerării» și «Simptomele degenerării»", precizau Liliana Rogozea și Peter Manu.

Autorii observă că Paulescu selecta și interpreta sursele în funcție de propriile convingeri ideologice. Printre influențele sale se număra Cesare Lombroso, medic italian cunoscut pentru teoriile care încercau să asocieze anumite caracteristici fizice cu predispoziția spre criminalitate.

"Ei bine, noi vom demonstra științificește, că, Jidanii, cari sunt toți degenerați, fac parte din această clasă de criminali", scria Paulescu.

În locul unor cercetări antropologice sau fiziologice care să-i susțină afirmațiile, Paulescu invoca frecvent informații din presă. După cum arată Liliana Rogozea și Peter Manu, una dintre principalele sale surse era ziarul Universul, condus în perioada interbelică de Stelian Popescu și cunoscut pentru orientarea sa de dreapta.

Seria de broșuri conținea afirmații rasiste prezentate drept explicații medicale:

"Degenerarea Jidanilor nu recunoaște, drept cauze, nici intoxicațiile, nici infecțiile părintești. Ea e datorită transmisiei hereditare a malformațiilor creierului", scria Paulescu.

Liliana Rogozea și Peter Manu subliniau caracterul neștiințific al unui asemenea discurs, ilustrat și de afirmația: "Se înțelege ușor cum dintr-o pereche de Iude, formată de un hoț și de o hoață, nu pot ieși oameni cinstiți".

Paulescu susținea, de asemenea, fără fundament, că evreii ar avea creierul mai mic decât cel al "arienilor". Pentru a-și susține teoria, le atribuia în mod eronat o origine evreiască unor personalități franceze, precum scriitorul Anatole France și omul politic Léon Gambetta.

"Jidanul Anatole France, al cărui creer cântărea 1.017 grame și creerul jidanului Gambetta, care ajunsese să dicteze în Franța, care avea o greutate de 1.314 grame, adică cu 107 gr dedesubtul normalei", scria acesta.

Exemplele invocate nu demonstrau afirmațiile sale despre o presupusă inferioritate biologică a evreilor. Ele arătau modul în care Paulescu selecta și denatura informațiile pentru a-și susține prejudecățile.

"Antisemitismul «științific» al lui Paulescu îl singularizează printre personalitățile lumii academice care au adoptat ideologii xenofobe în perioada interbelică. În cazul unora ca Mircea Eliade, Constantin Noica și Dan Barbilian (Ion Barbu), care s-au alăturat unei mișcări antisemite și antidemocratice, nu se poate spune că opțiunea politică le-a influențat scrierile de istorie a religiilor, filosofie sau matematică. Paulescu, în schimb, și-a subordonat, într-o bună măsură, demersul științific obsesiei antisemite", apreciau Peter Manu și Horia Bozdoghina în articolul din Revista 22.