Exclusiv Stânga și dreapta radicală franceză sperie Europa și o slăbesc în fața Rusiei: „E o mare vulnerabilitate pentru România”

Instabilitatea politică, tensiunile sociale și criza economică sunt marile probleme cu care se confruntă state importante din Uniunea Europeană, într-un context geopolitic complicat. Politologul Sorina Soare, de la Universitatea Florența, anunță, în analiza pentru „Adevărul”, vremuri grele inclusiv pentru marile puteri europene Franța și Germania. De profitat au în special partidele populiste eurosceptice, care pornesc un nou asalt.

„Vestele galbene” se întorc în Franța. FOTO: Getty Images

Franța și Germania, adevăratele motoare ale Uniunii Europene, sunt gripate, într-un moment în care se confruntă cu probleme economice grave. Nici în alte țări nu este o situație foarte bună. Cehia și Olanda se pregătesc de alegeri, iar partidele eurosceptice sunt primele în sondaje.

În Franța, Sébastien Lecornu a fost desemnat de președintele Emmanuel Macron să formeze un nou guvern, după ce Guvernul François Bayrou a căzut de curând, dar noul premier nu va avea foarte multe soluții. Politologul Sorina Soare, de la Universita degli Studi di Firenze, anticipează că Lecornu se va confrunta exact cu aceleași probleme care au dus la căderea Guvernului Bayrou.

Premier nou, probleme vechi

„Lecornu va avea aceleași probleme pe care le-a avut Bayrou. Cazul Lecornu e destul de interesant pentru că el fusese, de fapt, alegerea lui Macron după primul eșec de anul trecut, deci înaintea lui Bayrou”, amintește Sorina Soare.

În același timp, ea crede că guvernul care va fi format de Sébastien Lecornu va rezista, deși se va confrunta cu numeroase probleme.

„Cazul lui Lecornu mi se pare însă foarte interesant, pentru că oarecum contrazice cam tot ceea ce s-a scris în presă și s-a dezvăluit în ultimele zile, în măsura în care atât Partidul Socialist, cât, în general, tot grupul de stânga se propusese, practic, să își asume conducerea Franței. Asta pentru că e grupul care câștigase alegerile din 2024. Sébastien Lecornu nu se înscrie însă în această logică. Nu numai că nu face parte din grupul de stânga, dar nu e un prim-ministru de stânga. Cariera lui politică pleacă în Union for a Popular Movement (UMP), deci în perioada lui Sarkozy a fost ales ca și candidat al ex-goliștilor și, ulterior, avea să fie dat afară din partid, în momentul în care, deși făcuse parte din grupul de campanie al lui Fillon, este numit în guvernul lui Macron în 2017”, explică Sorina Soare.

Fidel lui Macron

Practic, noul premier al Franței este unul dintre liderii cei mai apropiați ai președintelui Emmanuel Macron și cel pe care șeful statului se bazează în această perioadă tulbure pentru Franța. Pe de altă parte, dat fiind că este un lider de dreapta, nu ar fi de așteptat ca Sébastien Lecornu să schimbe foarte multe din programul lui Bayrou. Problema cea mare este că Lecornu va trebui să înfrunte un adevărat tsunami al protestelor, susținute și inițiate cu precădere din stânga politicii franceze.

„Sébastien Lecornu este unul dintre cei mai apropiați lideri politici pe care Macron îi are în acest moment la dispoziție. Este un lider fidel și este un om de dreapta. Deci, cred că aici este o oarecare fragilitate pentru că situația economică și financiară a Franței, cea care, să zicem, a fost atât de mult instrumentalizată în ultima perioadă, cu dezbaterile organizate și de Bayrou și de ceilalți lideri din Parlamentul Francez, un lider de dreapta nu o să schimbe foarte mult din strategia lui Bayrou. Iar noi știm că au fost planificate mai multe forme de proteste de stradă. Aceste proteste au plecat la nivel orizontal de pe diferitele rețele și nu se știe foarte bine cât de bine organizate vor fi și cât vor dura. Dar ceea ce știm este că sunt politicizate mai degrabă pe stânga cu mai mulți tineri. Deci un prim-ministru de dreapta în momentul de față se va întâlni cu o societate, se va lovi de o societate politicizată mai ales și mobilizată activ pe stradă, în special pe partea de stânga”, susține Sorina Soare.

Sébastien Lecornu pare lipsit de argumente și în confruntările pe care le va avea cu sindicatele franceze, recunoscute pentru afinitățile lor cu politicienii de stânga.

„Nu în ultimul rând este prevăzută o grevă generală, care nu se știe cât va dura. Din nou, un lider de dreapta cum e Lecornu va avea ceva dificultăți în a dialoga cu sindicatele și a găsi o soluție în fața acestei societăți franceze din ce în ce mai revoluționare”, adaugă experta.

Și extrema stângă dă în clocot

Însă problemele nu vin doar din partea stângii franceze, care pare mai decisă ca oricând să revină la putere. Și partidele de extremă stânga, și partidul de extremă dreapta condus de Marine Le Pen caută să profite de situația existentă.

„Să nu uităm că avem un Rassemblement National care, pe baza ultimelor sondaje, în primul tur de scrutin are mai mult de 30% din intențiile de vot. Sigur, sistemul electoral e puțin diferit și nu e ușor de prevăzut ce se întâmplă în al doilea tur, când vor avea loc alegerile. Și nu știm cât de ermetic va fi așa-zisul pact republican, în care toată lumea votează, se aliază ca să permită candidaților anti Rassemblement National să câștige”, mai spune Soare.

Practic, Sébastien Lecornu ar putea să aibă probleme mari în a-și instala echipa. Totul stă sub semnul incertitudinilor în Franța, unde nici dreapta, nici stânga și nici alianța lui Macron nu renunță la luptă.

În plus, extrema stânga a lui Jean-Luc Mélenchon, cel care a fondat partidul de extremă-stânga La France Insoumise (Franța Nesupusă) în februarie 2016, este foarte activă.

„E foarte greu să fac o speculație în momentul de față, dacă și în ce măsură va trece guvernul sau nu va fi dat jos repede. De ce? Pentru că reacția lui Marine Le Pen și a lui Bardella (n.r.- Jordan Bardella, președintele partidului lui Marine Le Pen) în ultimele zile este aceea de a cere oarecum nu numai o dizolvare a Parlamentului, ci și o ieșire din scenă a lui Macron, deci demisia lui Macron”, susține Sorina Soare.

O cheie e la Marine Le Pen

Iar situația lui Marine Le Pen, care deocamdată nu are voie să candideze la viitoarele alegeri, va influența enorm deciziile partidului său și lupta pentru putere. Totuși, Sorina Soare consideră că nici măcar Rassemblement National nu va insista să preia puterea în acest moment, când Franța se află într-o situație dificilă.

„Lucrurile sunt un pic complicate pentru că în momentul de față Marine Le Pen nu se poate prezenta la alegerile prezidențiale. Și aș spune că această decizie de a-i limita dreptul de candidatură probabil că va fi retrasă în urma apelului care, dacă nu mă înșel, este undeva planificat în primăvară. Dar până atunci, în avem pe Bardella ca și candidat posibil. Totul depinde și de cum vor fi lucrurile în Rassemblement National. Eu aș paria în momentul de față mai degrabă pe o oarecare parlamentarizare a conflictului, în măsura în care, până la urmă, nimeni nu vrea să fie la guvernare cu o situație atât de complicată și măsuri atât de nepopulare”, crede experta.

Sorina Soare. FOTO: Arhivă personală

Noul premier nu va avea însă de ales și va trebui să negocieze și să facă o serie de concesii, atât în stânga, cât și în dreapta.

„Eu cred că va fi totuși un guvern care va trebui să negocieze și cu dreapta și cu stânga și să spere, oarecum, într-un compromis. Aș exclude, în momentul de față, o dizolvare a Camerei de la Rassemblement National, dar, în momentul de față, probabil că se poate spune, fără niciun dubiu, că Franța este bolnavul politic al Europei”, adaugă Sorina Soare.

Macron, tot mai palid

Asta înseamnă și că președintele Macron are o poziție mult slăbită în plan intern, ceea ce face ca el să nu se poată concentra pe politica externă. Drept urmare, el își vede periclitat și rolul de lider european. Slăbiciunea liderului de la Palatul Élysée va afecta rolul Franței în plan extern, iar România și Ucraina ar putea avea de suferit. Ucraina pentru că sprijinul Parisului este esențial în acest moment, iar Franța, alături de Marea Britanie, conduce coaliția de voință care susține Kievul. România beneficiază din plin de susținerea Franței lui Macron. În ce privește securitatea României, trupele franceze, alături de cele americane, acționează ca un factor de descurajare pentru Federația Rusă sau pentru orice alt ipotetic stat ostil. Situația României riscă să fie cu atât mai dificilă cu cât Franța lui Macron este națiune cadru pentru Grupul de Luptă NATO din România. Nu în ultimul rând, Franța are un parteneriat strategic cu România, iar planurile francezilor dădeau speranțe Bucureștiului.

„Pentru România, lucrurile sunt un pic mai complicate. Macron e unul dintre principalii lideri străini care au sprijinit România și Moldova. Sau e principalul. Știm foarte clar că președinția americană nu mai este interesat în a investi în așa numita soft power și mai ales în lupta împotriva dezinformării. Și vedem ceea ce se întâmplă în Republica Moldova. Dacă Franța nu mai este la fel de implicată la nivel internațional, este, din punctul meu de vedere, o mare vulnerabilitate pentru România și pentru Moldova. Francezii sunt principalii susținători politici și cei mai importanți aliați ai României la nivel european. Franța este mult mai implicată în sprijinul României și a Republicii Moldova decât Germania sau Italia”, avertizează experta.

Pe de altă parte, întreaga Europă riscă să aibă de suferit, ținând cont că în domeniul securității, dar nu numai Franța joacă un rol esențial, dar instabilitatea internă limitează capacitatea sa de a susține inițiativele europene de apărare.

„E foarte greu pentru Macron să mai fie liderul care voia să fie. Din cauza situației din Franța, e tot mai puțin credibil ca lider al Europei. De aceea el mizează foarte mult pe politica externă și eu cred că inclusiv declarația lui de susținere pentru recunoașterea Palestinei este o declarație care are și o orientare internă. Sigur, există o tradiție în contextul Franței. Mitterrand era foarte apropiat de Arafat, dar cred că în momentul de față, declarația lui Macron legată de Palestina e ține și de încercarea de a-și apropia cât mai mult alegătorii musulmani din Franța în perspectiva alegerilor”, punctează Sorina Soare.

Totuși, dacă Sébastien Lecornu va reuși să se impună ca premier, Emmanuel Macron va primi un nou imbold pentru a-și realiza visul de lider european.

„Cred că poziția lui Macron nu e, totuși, chiar atât de slabă la nivel internațional, dacă Lecornu rămâne prim-ministru și dacă reușește să se construiască un compromis, îl poate susține implicit pe Macron în poziția lui internațională. Dar, sigur, Macron are un mandat foarte scurt în față. În doi ani de zile mandatul lui expiră”, mai spune românca.

Germania lui Merz a luat-o la vale economic

Nici Germania, principalul aliat al Franței, nu are o poziție solidă. Chinuită de o prelungită criză economică, Germania cancelarului Friedrich Merz nu mai are forța din trecut. Iar criza industriei auto și măsurile de austeritate decise de cabinetul Merz au adus tensiune la Berlin.

„Să nu uităm că Merz are și o problemă serioasă la nivel național. Chestiunea economică și mai ales a sectorului automobilelor vulnerabilizează țara și o aruncă într-o criză din ce în ce mai mare. Se întâmplă asta și din cauza avansului tehnologic pe care China îl are în momentul de față”, spune Sorina Soare.

Astfel, deși aparent Friedrich Merz ar fi avut de profitat de pe urma problemelor cu care se confruntă Macron și să preia rolul de lider al Europei, germanul are propriile slăbiciuni și vulnerabilități. Pe acest fond, în Germania crește tot mai mult partidul radical AfD, chiar dacă alegerile sunt încă departe. Totuși, dacă tendința va continua să se mențină, iar Merz va eșua, la fel ca și Olaf Scholz, viitoarele alegeri se vor anunța mai mult decât complicate la Berlin, iar extrema dreapta ar putea câștiga.

AfD profită de criza germană

Iar situația este cu atât mai complicată cu cât este de așteptat ca planurile cancelarului Merz de a reduce cheltuielile sociale și asigurările de șomaj concomitent cu creșterea drastică a cheltuielilor militare va provoca, de asemenea, tensiuni politice și sociale în Germania. În plus, Germania se confruntă deja cu un deficit bugetar de 172 de miliarde de euro pentru perioada 2027-2029.

„Situația Germaniei nu doar că nu este deloc bună din punct de vedere economic, chiar dacă ne uităm la sondaje, vedem că AfD este foarte sus în sondaje, în anumite sondaje, chiar pe primul loc. Deci, inclusiv acolo, e foarte dificil să susții poziția europeană fără să te uiți la interesele naționale. Și eu cred că, în momentul în care față politica europeană este la o răscruce, aș putea spune, din ambiția de a deveni un stat aproape federal, cred că în momentul de față este departe de a fi o federație”, consideră experta.

„Olandezii zburători”: Wilders e gata să câștige din nou

Nici în Țările de Jos nu este liniște. Deși olandezii au susținut activ politicile europene și Ucraina, în plan intern extrema dreapta este pe creștere. Astfel, sondajele par să anunțe o nouă victorie pentru Partidul pentru Libertate (PVV), considerat a fi de extremă dreaptă.

„Geert Wilders, liderul extremei drepte și câștigătorul detașat al alegerilor generale anterioare a câștigat cu un sprijin important din partea tinerilor olandezi pe chestiuni economice foarte clare. Faptul că el a susținut că există o problemă legată de rezidențele, de casele disponibile pentru a fi închiriate sau cumpărate pentru olandezi. Costul chiriilor a crescut foarte mult. Este o problemă foarte mare pentru tinerii olandezi să-și găsească o casă. De ce? Pentru că principalele orașe sunt din ce în ce mai mult, să zicem, pline de studenți străini, dar nu sunt acești studenți străini sunt cei care reprezintă principalul target, ci imigranții. Și se pune și problema ucrainenilor care au închiriat case în momentul în care au emigrat din Ucraina”, explică ea.

Iar situația se complică tot mai mult și în Țările de Jos, înaintea alegerilor care vor avea loc la finele lunii viitoare, pe 29 octombrie.

„Cazul Olandei e destul de complicat, pentru că nivelul de fragmentare este foarte ridicat, iar pe baza ultimelor sondaje se pare că PVV-ul rămâne totuși o alegere importantă, ar fi pe primul loc. Partidul lui Timelmans, deci de stânga, pare a fi și el oarecum avantajat de aceste alegeri, dar nivelul de fragmentare împiedică în momentul de față să stabilim cu precădere care ar fi coalițiile care s-ar putea crea. Olanda este o țară cu o tradiție de fragmentare în Parlament, legată de sistemul electoral și de tradiția politică. Dar ceea ce știm este că comportamentul PVV-ului Wilders în ultimul guvern pare să fi creat o oarecare rezistență, inclusiv pe partea de dreapta, de colaborare cu el din nou, eventual, într-un guvern”, mai spune Sorina Soare.

Există totuși un detaliu de care ar trebui ținut cont, înaintea alegerilor din Țările de Jos. Chiar dacă PVV e în continuare sus, uzura începe să-și spună cuvântul.

„Este de văzut, PVV-ul nu mai este atât de puternic cum a fost acum un an, pentru că, de fapt, nu a făcut un mare lucru. A fost la guvernare, dar ceea ce i se reproșează este că a militat atât de mult împotriva migrației, dar, până la urmă, nu a schimbat nimic legat de tema migrației în anul în care a fost la guvern. Deci, probabil că nu va mai avea același succes pe care l-a avut acum 2 ani de zile”, susține experta.

ANO domină sondajele la Praga

O situație complicată este și în Cehia, unde urmează alegeri chiar la începutul lunii octombrie, în zilele de 3 și 4 octombrie. Aici, Alianța Cetățenilor Nemulțumiți (ANO), de extremă dreapta, conduce sondajele cu 32% din voturi. Coaliția de guvernare SPOLU s-a erodat și a rămas mult în urmă, la numai 20 de procente.

„Și alegerile care se vor desfășura la începutul lunii octombrie, dacă nu mă șel, în Cehia, sunt la fel de importante, pentru că acolo, pe primul loc în sondaje pare a fi partidul lui Babiš – ANO. E un partid care, sigur, nu pare că va obține o majoritate suficient de amplă, ceea ce ar putea să indice că vor fi anumite probleme pentru crearea guvernului în perspectiva post-electorală. Dar elementul cel mai important este cum a evoluat ANO de-a lungul timpului. ANO apare și este descris atât în lucrările de știință politică, cât și în dezbaterile din presă ca un partid populist, la început, anti-establishment, anti-politica tradițională”, susține Sorina Soare.

Ea amintește și controversele în care a fost implicat ANO, dar și însuși Andrej Babiš, omul care a fost la un moment dat prim-ministru al Cehiei.

„În același timp, figura lui Babiš este o figură contestată, urmare a scandalurilor de corupție și așa mai departe. Însă, partidul s-a plasat la început pe un profil liberal, făcea parte chiar din Renew. Însă, în urma ultimelor alegeri, deci aici este foarte interesantă această mișcare, Andrej Babiš mută ANO în partidul în care Fides va deveni unul dintre figura cea mai importantă, alături de FPE și așa mai departe, mai exact spus în Grupul Patrioților. Deci, de la un partid liberal devine un partid care gravitează în constelația, așa-zisă, de dreapta radicală populistă sau de extrema dreaptă, cu toate nuanțele care pot fi aduse. Deci, eu cred că Victor Orbán va avea din nou oarecare masă critică importantă din partea grupului de la Visegrad pentru a fi mai vizibil și eventual a avea mai multă influență la nivel de agenda europeană”, anticipează Sorina Soare.

Situație complicată în Cehia

În atare situație, nu este exclus ca Cehia să aibă un guvern de extremă dreaptă, dar este posibil și să intre într-o perioadă de criză politică, dacă nicio formațiune politică nu va reuși să constituie o coaliție pentru formarea guvernului. Pe de altă parte, chiar dacă ANO va câștiga, Cehia nu va deraia de la politica sa externă, așa cum s-a întâmplat cu Slovacia lui Fico.

„Cehia poate deveni o altă țară cu un guvern format de un partid populist, dar aici aș menționa că e vorba totuși de un partid populist un pic diferit. Dacă ne uităm la programul partidului lucrurile sunt însă un pic mai complicate. De fapt, campania electorală a ANO este o campanie aproape exclusiv orientată către teme de politică internă. Se vorbește foarte puțin de politică internațională, de apărare, deci nu își propune neapărat ceea ce Fico spunea deja în campanie că ar fi reorientat toate resursele către interesele naționale și nu neapărat către Ucraina. De ce? Pentru că societatea cehă este o societate mai rusofobă, aș putea spune. Al doilea element foarte important este figura președintelui Cehiei, care este unul dintre partenerii de discuție privilegiată ai Ursulei von der Leyen. Deci va fi destul de greu să ne imaginăm o Cehie reorientată radical în politica externă, cum am văzut, de exemplu, în cazul Slovaciei”, mai spune Sorina Soare.

De ce sunt pe val populiștii

În opinia expertei, partidele populiste sunt pe val în special din cauza problemelor economice cu care se confruntă Uniunea Europeană. Fără a exclude din ecuație și factorul ideologic, criza economică ce afectează zona euro oferă combustibil acestor formațiuni politice.

„Atunci când tu ai inflație foarte mare, atunci când costul vieții crește, când îți este din ce în ce mai greu să închiriezi o casă, chiar dacă șomajul a scăzut în Franța, costul vieții este atât de ridicat, atunci tu vezi în străin un inamic și e mai ușor să te simți apărat de cei care îți spun că valorile tradiționale îți permit întotdeauna să te întorci la un trecut în care totul funcționa bine”, adaugă ea.

În Estul Europei, situația e ceva mai diferită, dar și aici tot factorul economic își spune cuvântul, în primul rând.

„În Estul Europei chestiunea migranților este mai complicată. Pentru că nu avem aceleași numere și avem și situații diferite. De exemplu, în campania din Polonia din primăvară-vară, ce-am văzut este că inclusiv Platforma Civică, partidul lui Donald Tusk - și nu vorbim de un partid eurosceptic, s-a adaptat discursului lansat de PIS care susține că e nevoie să nu se creeze un dezechilibru între cetățenii polonezi și avantajele acordate celor care au cerut azil din Ucraina pe motiv de război. În Cehia, la fel, tema migrației a devenit din ce în ce mai importantă. Și vedem în ultimul timp și în România astfel de discuții, dincolo de violența pe care am văzut-o în anumite cazuri”, încheie Sorina Soare.

Cine este Sorina Soare

Sorina Soare este profesor și cercetător la Universitatea din Florența (Universita degli Studi di Firenze), în Italia. Deține un doctorat în științe politice de la Université Libre de Bruxelles și a studiat anterior științe politice la Universitatea din București. Sorina Soare a urmat un program post-doctoral la Universitatea Oxford și a devenit un nume cunoscut în special în țări ca Belgia, Italia și Franța.

Lucrările sale au fost publicate în Democratization, East European Politics etc. A mai predat la Universitatea Centrală din Budapesta, Université Libre de Bruxelles, Universitatea din Palermo și Universitatea din București. Lucrează în domeniul politicii comparate, iar interesele sale de cercetare se concentrează în principal pe domeniul partidelor politice și al sistemelor de partide postcomuniste, democratizării și dezvoltării instituționale, precum și a populismului european.