Războiul cu Iranul aduce profituri record pentru giganții petrolieri americani, dar le pune investițiile din Golf în pericol

La șase luni de la începutul războiului cu Iranul, marile companii petroliere americane au raportat cele mai mari profituri din 2022 încoace, vânzând mai puțin petrol, dar la prețuri mult mai mari. În același timp, conflictul le expune investițiile din Golf unor riscuri geopolitice tot mai mari.

Războiul cu Iranul aduce profituri record pentru giganții petrolieri americani. Foto: Shutterstock

De la începutul războiului, pe 28 februarie, prețul petrolului Brent a crescut cu aproximativ 22%, de la 72 la 88 de dolari pe baril, notează The Independent. 

Strâmtoarea Hormuz, prin care înainte de război trecea aproximativ o cincime din petrolul și gazele naturale transportate la nivel mondial, rămâne în mare parte închisă traficului comercial. Iranul spune că nu o va redeschide complet până când SUA nu își respectă angajamentele din acordul interimar de pace.

Potrivit lui Rahul Choudhary, vicepreședinte pentru cercetare upstream la Rystad Energy, conflictul a redus deja cantitățile de petrol și gaze extrase de companiile americane din Golf.

„Ne așteptăm ca ponderea companiilor americane în aprovizionarea cu gaze din regiune să scadă cu aproximativ 40% în acest an față de anul trecut, iar cea a petrolului cu 30-35%”, a declarat el pentru Al Jazeera.

Creșterea prețului petrolului a adus câștiguri importante companiilor americane, însă efectele diferă în funcție de expunerea lor în Golf.

Chevron, care are o expunere redusă la regiune, a raportat pe 31 iulie un profit trimestrial ajustat record pentru ultimii șase ani, de 12 miliarde de dolari.

În schimb, ExxonMobil este mult mai expusă. Qatarul și Emiratele Arabe Unite reprezintă împreună aproximativ 20% din producția sa upstream globală. În prima jumătate a anului, câștigurile upstream ale companiei au scăzut cu aproximativ 1,3 miliarde de dolari față de aceeași perioadă din 2025, din cauza reducerii producției din Orientul Mijlociu. Pierderea a fost însă compensată de prețurile mai mari ale materiilor prime.

Investițiile americane, vulnerabile

ExxonMobil are participații importante în proiectele de gaze naturale lichefiate din Qatar și în zăcământul petrolier Upper Zakum din Emiratele Arabe Unite. ConocoPhillips este implicată în extinderea zăcământului North Field din Qatar, iar Occidental Petroleum operează unul dintre cele mai mari zăcăminte petroliere din Oman.

Conflictul a afectat deja infrastructura energetică din Golf. Potrivit ACLED, Iranul și grupările susținute de acesta au efectuat cel puțin 172 de atacuri asupra infrastructurii nemilitare din cele șase state ale Consiliului de Cooperare al Golfului. Aproape jumătate dintre ținte – 48% – au fost instalații de petrol și gaze, centrale electrice sau uzine de desalinizare.

Complexul industrial Ras Laffan din Qatar, unul dintre cele mai importante centre de export de LNG din lume, a fost atacat în martie, iar producția a fost oprită temporar. Atacurile au afectat proiectele în care sunt implicate ExxonMobil și ConocoPhillips.

„Atacurile asupra trenurilor LNG 4 și 6 de la Rasgas au afectat aproximativ 13 milioane de tone de capacitate, care vor avea nevoie de trei până la cinci ani pentru a reveni în funcțiune, cu un cost total estimat al reparațiilor de aproximativ 3 miliarde de dolari”, a spus Choudhary.

Câștiguri acum, riscuri pe termen lung

Prețurile ridicate ale petrolului pot susține veniturile companiilor americane, însă un conflict prelungit ar putea întârzia proiecte de miliarde de dolari și planurile de extindere.

Pentru companiile de servicii petroliere SLB, Baker Hughes și Halliburton, veniturile din Orientul Mijlociu au scăzut în trimestrul al doilea cu aproximativ 8-10% față de anul precedent.

„Pentru companiile americane, Golful rămâne atât o oportunitate, cât și un risc”, a concluzionat Choudhary.

Investițiile americane le oferă acces la unele dintre cele mai importante proiecte petroliere și de gaze din lume. Războiul cu Iranul arată însă cât de vulnerabile sunt aceste active atunci când infrastructura energetică devine țintă într-un conflict geopolitic.