Exclusiv Polonezii și balticii fac zid în fața Rusiei. Strategia ideală pentru România, explicată de un fost șef al Armatei
0Polonia a fost prima țară de pe flancul estic al NATO care a anunțat că își va întări granițele pentru a descuraja orice eventuale intenții agresive ale Rusiei. Varșovia va cheltui aproape 2,5 miliarde pentru a a-și consolida granițele de nord și de est cu Rusia și Belarus.
Mai exact, acolo vor apărea sisteme de fortificații și de supraveghere, recunoaștere și sisteme anti-drone până la sfârșitul anului 2028. Și asta nu este tot. Potrivit Reuters, ministrul adjunct al Apărării din Polonia, Cezary Tomczyk, a informat de mai mult timp că proiectul va fi dezvoltat în cooperare cu Lituania, Letonia şi Estonia.
Planurile sunt mai multe decât serioase, iar noua linie fortificată va avea mai multe straturi, conform Business Insider: un gard permanent, sârmă ghimpată, șanțuri antitanc, zone cu obstacole antitanc, terenuri minate și din nou șanțuri și zone cu vegetație specială pentru încetinirea unor ipotetici atacatori.
Explicația este simplă. Polonia are graniță cu Rusia, inclusiv cu enclava rusă Kaliningrad, și se învecinează cu Belarus, țară care se află pe orbita Moscovei și care i-a permis lui Putin să-i folosească teritoriul pentru a invada Ucraina, în februarie 2022. Nu în ultimul rând, Polonia are graniță cu Ucraina, iar în cazul în care Rusia va câștiga războiul, va avea capacitatea să atace Polonia și din această direcție.
Zid de drone în fața oricărui atac
Nu este însă singurul proiect defensiv de amploare la care lucrează Polonia și Țările Baltice. Alături de Finlanda și Norvegia, Polonia, Estonia, Lituania și Letonia au anunțat că au în plan realizarea unui adevărat zid de drone, care ar contribui și mai mult la întărirea granițelor și ar descuraja orice atac dinspre Răsărit.
Dacă nordul flancului estic al NATO se întărește, nu același lucru se poate spune despre sudul flancului, în regiunea Mării Negre. România și Bulgaria beneficiază de un sprijin mult mai redus din partea NATO, iar numărul trupelor aliate prezent aici este redus.
În același timp, România și Bulgaria nu au graniță comună cu Federația Rusă, având Marea Neagră ca tampon. Cu toate acestea, perspectivele nu sunt deloc încurajatoare. Rusia a avansat tot mai mult în 2025 pe front, iar o cădere a Ucrainei ar aduce practic trupele lui Putin la gurile Dunării. În plus, România este țara cu cea mai mare graniță cu Ucraina pe o suprafață de aproape 650 de kilometri.
Planurile defensive ale României nu vizează o întărire a frontierei și nici realizarea unui zid de drone, deși există analiști militari care consideră că acest lucru s-ar impune.
Fost șef al Statului Major General al Armatei Române, generalul Ștefan Dănilă explică, pentru „Adevărul”, de ce România nu urmează aceeași cale și ce am avea de făcut. În opinia sa, decizia de a nu fortifica granița cu Ucraina este cea corectă.
Unde ar trebui să fie pregătită România
„Faptul că Polonia și Țările Baltice au graniță terestră cu Federația Rusă, impune, din perspectiva lor, anumite lucrări suplimentare, așa cum au și decis. Pe de altă parte, noi nu avem o graniță directă, n-avem o graniță terestră cu Federația Rusă. Și atunci devine evident că o invazie terestră este foarte puțin probabilă. Doar dacă nu s-ar face prin Ucraina, dar nu aș spune că este o amenințare, cel puțin în acest moment. Și acesta este unul dintre motivele pentru care susținem Ucraina și suntem direct interesați să reziste ofensivei rusești. Pentru România nu poate fi decât important ca Ucraina să rămână în afara cercului de influență al Federației Ruse”, spune generalul Dănilă.
În acest caz, cel puțin atâta timp cât Ucraina va rezista în fața Rusiei, România nu are de ce să se teamă de o invazie terestră a trupelor rusești. Iar un desant maritim este la fel de puțin probabil, apreciază generalul. Cel mai probabil, dacă ar fi să se ajungă la un conflict militar, extrem de puțin probabil, de fapt, ar fi vorba mai degrabă de lovituri punctuale asupra unor state aliate, iar NATO ar riposta imediat.
„O eventuală agresiune nu ar echivala cu o invazie masivă asupra României sau a altui stat NATO. Mai degrabă aș vedea, deși nu cred că se va ajunge aici, dar dacă ar fi un atac ar fi vorba de lovituri punctuale, mai degrabă. Apoi, teoretic, un atac ar putea să vină pe mare. Și atunci ar trebui să avem lucrări de amenajare la litoral, dar este mult mai ușor de apărat litoralul. Privind din această perspectivă, putem spune că măsurile luate de Polonia și de Țările Baltice se justifică, în cazul lor, dar noi ne aflăm într-o situație diferită. În plus, în oricare caz NATO ar interveni prompt și ar riposta”, mai spune generalul.
Asta nu înseamnă că România este invulnerabilă și că ne putem culca pe o ureche. Deși riscul unui război cu Rusia este minim, România ar trebui să fie suficient de bine înarmată și pregătită pentru a descuraja orice intenție agresivă.
„În opinia mea, în cazul României se impun altfel de măsuri față de cele luate de țări ca Polonia, care au granițe comune cu Federația Rusă. La noi este cu atât mai importantă apărarea de litoral, ceea ce înseamnă că trebuie să avem o apărare solidă cu rachete și artilerie de coastă. Însă și împotriva unui atac aerian. În ce privește vulnerabilitatea noastră, suntem la fel de vulnerabili ca și vecinii noștri din NATO în cazul unor atacuri aeriane. Aș spune că suntem vulnerabili la atacurile cu rachete balistice, dar și la cele cu rachete de croazieră”, avertizează generalul Ștefan Dănilă.
Unde am fost, unde am ajuns
Chiar dacă România nu este suficient de pregătită încă pentru scenarii negative, situația este mai bună ca în trecut. Banii fac diferența, spune generalul Ștefan Dănilă, care și-a amintit de problemele uriașe de care s-a lovit în perioada în care a fost șeful Statului Major General al Armatei Române în perioada 2011-2015. În această perioadă, Armata Română a fost subfinanțată, iar alocările de la bugetul național au fost mai degrabă izolate.
„Cea mai mare problemă pe care m-am confruntat pe atunci a fost lipsa banilor. În acel moment nu aveam bani nici măcar să întreținem tehnica militară pe care o aveam, așa cum am afirmat în februarie 2012, după ce făcusem o evaluare a capacității reale a României. În 2013 am obținut o aprobare în CSAT a unui plan de refacere a capacității operaționale care era un dezastru. În acel moment, pot spune că aproape că nu puteam să facem față și nu puteam să reacționăm în fața niciunei amenințări. Iar ceea ce s-a întâmplat în 2014, când Federația Rusă a invadat și anexat Crimeea a fost semnalul că trebuit să facem ceva. În acel context, au apărut primele măsuri luate de creștere a bugetului pentru Apărare. Și atunci s-au aprobat anumite programe. Așa am reușit atunci să luăm cu mare greutate o escadrilă de F-16 în uz din Portugalia. Ulterior am văzut că a devenit o necesitate și că putem să alocăm fonduri inclusiv să cumpărăm F-35. Deci situația s-a schimbat fundamental față de cea care era acum 15 ani, dar lipsa lipsa resurselor din acea perioadă se resimte foarte mult”, explică generalul.
Criza economică și pacea au dus la subfinanțarea armatei
A contat și faptul că generalul Ștefan Dănilă a ajuns în fruntea Armatei Române într-un moment de liniște în plan geopolitic, cu mult înainte ca Rusia să atace Ucraina și să-i răpească Crimeea (2014). În egală măsură, a contat și faptul că în 2011, anul în care generalul Ștefan Dănilă a fost numit șef al Statului Major al Armatei Române, țara încă se străduia să depășească criza uriașă ecomomică în care se afundase din 2010.
„Am prins din plin acea perioadă de criză economică, iar pe atunci era foarte dificil să justifici nevoia de avioane, de rachete și tehnică militară. Îmi amintesc că am avut aprobarea CSAT în 2011, în decembrie, pentru a cumpăra 32 de avioane F-16 noi. Și guvernul a căzut imediat, cam la o lună jumate. Următorul guvern a decis altceva și a spus că nu mai există bani de avioane, că sunt multe de făcut și că sunt alte priorități. Cum pe atunci era pace, cumva aveau dreptate, pentru că era o perioadă în care se căutau căi de ieșire din criză, se gândeau diverse programe economice pentru a dezvolta România. Dar mai apoi s-a perpetuat ideea că armata se descurcă cu un buget de 1,35%. Și acum vorbim de creșterea bugetului de 3 ori față de atunci, cel puțin, ca să nu mai zicem că bugetul României este dublu față de 2011, așa că banii alocați în prezent armatei sunt cu mult mai mulți, nici nu se poate compara”, mai spune generalul.
Pe de altă parte, dată fiind lipsa resurselor financiare, dar și faptul că în acei ani nu exista niciun fel de amenințare directă, Armata Română se concentra pe misiunile comune cu aliații din țări ca Afganistan.
„Pe atunci ne concentram pe misiunile din teatrele de operație, adică pe Afganistan, iar principale resurse erau alocate pentru aceasta. Pentru aceasta, antrenamentul militarilor era pentru misiunile din Afganistan, dar misiunile de apărare a teritoriului nu puteau fi exersate, nu puteau fi pregătite de militari din cauză că n-aveam resurse pentru asta. Exerciții în poligoane nu puteam să facem decât cu militarii care plecau în misiuni externe”, mai spune generalul Dănilă.
Banii vorbesc
În plus, exista și percepția că Armata Română este bine pregătită, pentru că mulți militari români au fost în misiuni externe. Însă situația era mai complicată de atât.
„Ne-am bazat foarte mult, și așa se spunea atunci, că avem o armată foarte bine pregătită pentru că avem militari care au fost în misiuni în Afganistan. Da, au fost în misiuni în Afganistan, acolo au fost militari care s-au antrenat excelent, dar odată cu venirea de misiune mulți dintre ei plecau din armată. Era o perioadă în care după două-trei misiuni se ieșea la pensie sau se trecea în rezervă. Nu puteai să te bazezi efectiv pe militarii care veneau de misiuni după 2-3 misiuni că vor mai rămâne în continuare să lucreze în armată. Era și oboseala și stresul generat de misiune. Era și problema menținerii lor în activitate în condițiile în care un militar antrenat venea acasă și avea condiții mai proaste decât în Afganistan. Și acum avem probleme de refacere, de construire a unei infrastructuri adecvate pentru militari, pentru viața lor. Cazărmile sunt multe dintre ele vechi și cu condiții în sunt improprii vieții. Erau cazărmi în oraș care nu au avut alimentare cu apă. S-a mai făcut câte ceva în ultimul timp. După 2017, odată cu creșterea bugetului, starea infrastructurii s-a mai îmbunătățit”, punctează generalul.
Recent, el a avut o surpriză plăcută când a ajuns în baza în care a fost comandat înainte de a deveni șeful armatei țării.
„Am fost de curând în baza în care am fost comandant, la Baza 90 Otopeni. Pentru mine este ireal ce este acum în baza când eu căutam soluții de sprijin din partea primăriei ca să pot să astup o groapă în unitate. Și acum sunt facilități de națiune gazdă, iar baza e pregătită să primească forțe de sprijin și e modernă, la nivelul unei baze din NATO. Deci s-au făcut destul de multe lucruri, dar încă mai sunt multe de făcut”, încheie generalul Ștefan Dănilă.
Se încarcă comentariile...
