Pagina cititorului

Miloş Tiberiu Ioanovici este abonat la „Adevărul“ de mai bine de doi ani. El spune că la început cumpăra „Adevărul“ doar o dată pe săptămână de la chioşc, însă conţinutul ziarului l-a determinat să aleagă abonamentul.

„Îmi plac paginile de actualitate"

„Îmi place ziarul, deoarece găsesc tot felul de informaţii, de la ştiri sportive şi până la oameni anchetaţi. Cred că este cel mai complex cotidian. Când au apărut cărţile, l-am aşteptat cu mai mult interes. Am toată colecţia de cărţi verzi. Îmi plac mult şi paginile de actualitate", a spus bărbatul de 49 de ani. 

Miloş Tiberiu Ioanovici, de profesie tehnician veterinar, spune că citeşte ziarul la primele ore, însă şi seara îl răsfoieşte pentru a putea să-l parcurgă tot. „Prima oară citesc tot ce scrie de sport, iar abia apoi celelalte pagini. În primul rând caut informaţiile care fac referire la arădeni", a mai spus Tiberiu Ioanovici.

Libertatea de expresie

După prăbuşirea regimului comunist, mass-media au fost şi rămân cea mai elocventă şi activă dovadă a libertăţii de expresie, iar acest adevăr este atestat nu doar prin reuşitele ei, ci şi prin excesele sau erorile cele mai supărătoare. Cu toate că libertatea de expresie nu reprezintă nici dobândirea maturităţii profesionale şi nici egalizarea şanselor de acces ale tuturor cetăţenilor sau organizaţiilor la exprimarea prin intermediul mass-media, ea a cunoscut de-a lungul acestei decade, numeroase manifestări puse în slujba interesului public. Presa a constituit în toţi aceşti ani instituţia cea mai apropiată de public, cea care l-a ajutat atunci când a fost vorba de nedreptăţi, i-a arătat excesele puterii şi s-a bucurat împreună cu el ori de câte ori exista un moment de mobilizare naţională, fie ea politică, sportivă sau culturală. Faptul că mass-media expun în public ceea ce păţesc oameni obişnuiţi, oferă un sentiment de solidaritate.

Presa postcomunistă s-a manifestat prin intermediul unui caracter compozit, toate sistemele mass-media fiind o sumă de produse diferite din multe puncte de vedere: al suporturilor, al tipurilor de public vizate, al conţinuturilor, al modului de finanţare. Această diversificare este o consecinţă normală pentru un sistem eliberat de controlul etatic şi de cenzură. Este vorba chiar de o eterogenitate a sistemului global, compus din subsisteme cu contururi clare. Astfel, în cadrul aceleiaşi publicaţii, viziunea şi stilul presei de opinie convieţuiesc cu cele ale presei de informare neutră, formatul şi temele de publicaţie locală preiau stilul publicaţiilor naţionale, iar presa tematică are structuri ce interferează cu cele ale presei generaliste. 

Maria Drăgan