Fetele rele ale Europei

Au nume grele şi convingeri politice extremiste. Blonde, dar deştepte, Alessandra Mussolini şi Marine Le Pen şi-au ales calea cea mai grea a afirmării politice, într-o Europă care se vrea

Au nume grele şi convingeri politice extremiste. Blonde, dar deştepte, Alessandra Mussolini şi Marine Le Pen şi-au ales calea cea mai grea a afirmării politice, într-o Europă care se vrea tot mai deschisă, fără frontiere etnice şi sociale.

Nicolae Romulus Mailat, românul acuzat că a ucis-o pe italianca Giovanna Reggiani, a scos în arenă partidele de extremă-dreapta, cu tot cu politicile restrictive în privinţa imigranţilor.

"De când România a aderat la Uniunea Europeană, securitatea Italiei este în pericol. Românii şi-au făcut din infracţionalitate un mod de viaţă. Nu este vorba despre infracţiuni minore, ci despre crime înspăimântătoare care îţi dau fiori.

Ambasadorul României în Italia ar trebui expulzat", spunea Alessandra Mussolini luată de valul protestelor antiemigranţi şi antiromâneşti care au avut loc în ultima vreme în Peninsulă.

Contestatarii au cerut să fie luate măsuri de combatere a imigraţiei ilegale, de restricţionare a valului de imigrări. Deşi nepoata fostului dictator a fost singura care s-a referit direct la români, în stilul ei caracteristic, aşa se gândeşte şi în Franţa, Anglia şi Germania.

Partidele de extremă-dreapta au reprezentanţi puternici în Parlamentul European. Printre exponente, chiar Alessandra Mussolini şi Marine Le Pen, fiica liderului Frontului Naţional Francez. Conform normelor de extremă dreapta, locul ideal al femeilor este… la cratiţă.

Altfel spus, casnice, mame iubitoare, dedicate carierei soţilor şi educaţiei copiilor, după tipicul matroanelor romane. O întoarcere la patriarhatul autoritar care a dominat societatea timp de milenii şi în care femeia se părea că are drepturi, dar, în esenţă, avea doar dreptul de a face tot ce voia soţul. Divorţul, avortul sunt de neconceput.

Totuşi, fiind femei care trăiesc în mileniul trei, atât Marine, cât şi Alessandra sunt foarte deschise către problemele femeilor şi în totală contradicţie cu principiile propriilor partide, ceea ce le atrage critica colegilor mult prea tradiţionalişti.

Durii din Frontul Naţional sunt speriaţi că Marine Le Pen ar putea ajunge preşedinte. Ei susţin că Marine a "banalizat" principiile partidului, susţinând dreptul femeilor la avort şi divorţ şi nefiind prea radicală în problema imigranţilor.

La începutul carierei de avocat, Marine chiar apăra imigranţii ilegali. Mai mult, Marine e tolerantă şi cu homosexualii, ceea ce e de neconceput pentru dogmaticii partidului. "O să fim nişte extremişti cu mănuşi de catifea", spunea Bruno Gollnisch, principalul ei contracandidat la şefia partidului, care are şanse să ajungă mai întâi la tribunal pentru negarea Holocaustului.

Steaua ei este în ascensiune şi toţi simt că ar putea fi o nouă Ioana D'Arc a naţiunii franceze, dacă se pune în fruntea armatei "Generaţiilor Le Pen", organizaţia de tineret a Frontului Naţional, pe care o conduce. Analiştii politici nu cred în discursurile ei "soft", socotindu-le doar manevre pentru a câştiga capital politic. Ceea ce şi face, tot mai mulţi comunişti fiind atraşi "ca fluturii de lampa aprinsă", după cum se exprimă Marcel Rier, profesor de ştiinţe sociale.

Alessa nu suportă să se ia cineva de bunicul ei

În Italia, o altă "lampă aprinsă" incită spiritele: Alessandra Mussolini. Intransigentă ca bunicul ei, Il Duce - Benito Mussolini - şi cu sex-appeal ca mătuşa Sophia Loren, Alessandra conduce neonaziştii italieni, lăsând uneori impresia că ar vrea să se cuminţească. Consideră că Italia încă are nevoie de politicieni fermi. "Dreapta, stânga se pare că nu contează pentru mulţi politicieni de-ai noştri, interesaţi doar să ajungă la putere", spune ea.

Nu suportă să se ia cineva de bunicul ei. "Cel puţin, Il Duce avea o strategie, avea un plan, nu era doar un oportunist în căutarea unui ciolan de ros". Cât despre rolul conducător al bărbaţilor în politică, împărtăşeşte vederile Marinei Le Pen. "O.K., sunt de acord, bărbaţii au forţă să rezolve probleme, să facă faţă unor situaţii limită, dar... numai dacă sunt susţinuţi de o femeie". Ceea ce nu înseamnă că ea ar accepta rolul din umbră.
De-a lungul carierei sale politice, şi-a expus nonconformismul în fel şi chip, cu bustul gol, pichetând şedinţele parlamentare, sau făcând greva foamei.

Cel mai mult l-a "împuns" pe Gianfranco Fini, liderul Alianţei Naţionale, din care făcea parte Alessandra. Din punctul ei de vedere, Fini a greşit iremediabil când, în 2003, aflat într-o vizită în Israel, a declarat că "fascismul a fost absolut malefic", cerând scuze Israelului pentru legile rasiale date de Benito Mussolini în 1938. Oooops! Iar se luase de bunicul! Alessandra a părăsit Alianţa Naţională şi a fondat partidul de extremă-dreapta Libertatea Acţiunii, numit acum Acţiunea Socială.

Acesta s-a unit cu alte mişcări neofasciste şi au dat forţă electorală cartelului Alternativa Socială. De atunci, Alessa, cum o strigă tinerii neofascişti, nu a mai trebuit să fie "soft". Îmbrăcată în negru, la întrunirile publice, după tipicul Cămăşilor Negre - brigăzile naziste pe care Benito Mussolini le-a transformat în miliţii fasciste - nu se sfieşte să-şi exprime ideile fasciste şi să-şi elogieze bunicul.

Românii şi-au făcut din infracţionalitate un mod de viaţă. Nu este vorba despre infracţiuni minore, ci despre crime înspăimântătoare care îţi dau fiori. Ambasadorul României în Italia ar trebui expulzat.
Alessandra Mussolini

Nepoata dictatorului şi "Fiica Diavolului"

Bunicul meu a fost cel mai mare om al secolului XX. Am să cred asta toată viaţa mea", spune cu tărie Alessandra. Tatăl ei, pianistul Romano Mussolini, unul dintre fiii lui Il Duce, ridică din umeri. "Alessandra este mai mult a lui Benito decât a mea sau a întregii mele familii la un loc", mărturiseşte el.

Alessandra s-a născut la 30 decembrie 1962, la Roma. Tatăl ei, Romano, a studiat pianul, devenind un apreciat interpret de jazz. Mama ei, Anna Maria, a jucat în filme, dar nu a devenit celebră ca sora ei, Sophia Loren. Alessandra nu a crescut într-un mediu politic, ci într-unul care s-a ferit de arena politică, dat fiind sfârşitul tragic al Ducelui, executat public împreună cu amanta sa şi cu secretarul, lăsaţi atârnaţi cu capul în jos, la discreţia furiei mulţimii. Nici în familia Mussolini n-au fost toţi trup şi suflet pentru Benito.

Edda, fiica lui, nici nu avea cum, din moment ce tatăl a dat ordin să-i fie executat soţul, contele Ciano, cu care avea trei copii, Fabrizio, actualul conte de Cortelazzo, Raimonda şi Marzio. Alessandra a hotărât să preia greaua sarcină de a apăra memoria bunicului ei şi s-a întărâtat pe măsură ce a întâmpinat opoziţie.

Debut într-o revistă pentru bărbaţi

Totuşi, primele ei manifestări în public, care au devenit de notorietate, au fost în 1983, prin revista "Playboy", pentru care a pozat cu multă generozitate, goală puşcă şi sub titlul de "Nepoata Ducelui - neînfricată ca Bunicul Benito şi apetisantă ca Sophia Loren". Dacă a făcut bine renumelui dictatorului nu se ştie cu certitudine, dar conturile ei s-au întremat.

"Toate actriţele îşi expun trupul. Nu au încotro", a motivat Alessandra. În 1989 s-a căsătorit cu Mauro Floriani, ofiţer de poliţie, cu care are trei copii, Caterina, Clarissa şi Romano. Nu s-a rezumat doar la a fi actriţă. Membru activ al Mişcării Sociale Italiene, de factură neofascistă, a câştigat un loc în parlament în 1992, iar în 1993 a obţinut şi o diplomă în medicină, specializare în chirurgie.

Presa italiană s-a tot străduit să acrediteze ideea că era o facultate particulară americano-italiană pe care ar fi absolvit-o oricine ar fi avut bani. Cert e că n-a avut timp să profeseze, prinsă în intrigile de partid, nereuşind să păstreze spiritul neofascist, după ce mişcarea s-a dizolvat în 1995, intrând în componenţa Alianţei Naţionale. Din care Alessandra a demisionat în 2003, motivând că liderul partidului, Gianfranco Fini, "a dezonorat istoria familiei sale", dezicându-se de Benito Mussolini.

Şi-a înfiinţat propriul partid, Libertatea de Acţiune, iar în 2004 a obţinut un loc în Parlamentul European, în grupul "Identitate, Tradiţie şi Suveranitate".

Alessa e cu ochii pe imigranţi şi pe noul val de muncitori care invadează Uniunea Europeană de când au intrat în marea familie România şi Bulgaria.

Marine, o fată din popor

Înaltă, subţirică, dar emanând forţă, Marine e pe cale de a deveni un pion foarte important în politica Franţei. Această "fată din popor", cum o numeşte presa, se ţine bine de calea ce o duce în vârful piramidei politice.
Marion Anne Perrine Le Pen s-a născut la 5 august 1968, la Neuilly-sur- Seine, o suburbie înstărită a Parisului, unde îşi au sediile multe corporaţii.

Copilăria ei a fost destul de tristă, alături de cele două surori mai mari, cu tatăl (Jean-Marie Le Pen, fondatorul, în 1972, al Frontului Naţional, un partid de extremă-dreapta) şi mama mai mult absenţi, plecaţi la fel de fel de acţiuni politice.

I se spunea că părinţii lucrează pentru familie şi pentru ţară, iar fetiţa a fost nevoită să accepte de timpuriu principii prea grele pentru puterea ei de înţelegere. După cum avea să declare mai târziu, "întâlnirea cu politica s-a desfăşurat în modul cel mai brutal şi oribil cu putinţă". Un atentat cu bombă a distrus locuinţa lor din Paris. Autorităţile au considerat un miracol faptul că nimeni nu a fost ucis, dată fiind puterea bombei.

Atunci a înţeles că a face politică nu este lipsit de riscuri majore pentru familie. Mai mult decât atât, s-a simţit neajutorată şi exclusă din anumite activităţi publice la care participau alţi copii. Profesorii ei cu vederi de stânga nu au avut nicio jenă în a se răzbuna pe copil pentru ideile tatălui. În şcoală, Marine a fost umilită deseori, persecutată, ceea ce a determinat-o să treacă trup şi suflet de partea tatălui.

Cu mama pe coperta "Playboy"

În 1977, Jean-Marie Le Pen primeşte o moştenire uimitoare: 30 milioane de franci şi un castel în Montretout, Saint-Cloud, castel care fusese al celebrei Madame de Pompadour, faimoasa metresă a regelui Ludovic al XV-lea.

Donatorul era Hubert Lambert, fiul unui mare afacerist din industria cimentului, alcoolic, foarte bolnav şi profund monarhist, dar care era convins de necesitatea unei purificări dure a politicii franceze.

Lipsit de grija finanţării, Le Pen a promovat agresiv ideologia Frontului, apărat fiind, el şi familia, de către KO International Company, o firmă de securitate privată. La 13 ani, Marinei i s-a permis să-şi însoţească tatăl la întrunirile politice din timpul campaniei electorale din acel an. A fost un observator atent şi a descoperit că o atrage politica, mai ales spiritul militant, mai potrivit cu vârsta ei.

Anul1984, când Frontul Naţional a avut un real succes, obţinând 10 locuri în Parlamentul European, a fost şi debutul necazurilor familiei. Mama sa, Pierrette Lalanne, a fugit în State cu biograful lui Jean-Marie Le Pen. O gravă lovitură pentru liderul Frontului, un partid care elogia unitatea familiei.

Din America, Pierrette i-a cerut lui Le Pen divorţul şi asigurarea unei rente, că acum îşi permitea. "Să-şi câştige pâinea ca femeie de serviciu", a fost răspunsul liderului de extremă-dreapta. Soţia necredinciosă a găsit altă cale.

A pozat în "Playboy", ediţia franceză, doar cu un şorţuleţ, o găleată şi un mop. Marine a privit neputincioasă cum părinţii ei îşi spălau rufele în public. "A fost anul când am coborât în iad", avea să spună ea mai târziu.

O nouă Ioana D'Arc a Franţei?

Oponenţii politici nu au scăpat ocazia să-l tăvălească în noroi pe Le Pen cu tot cu partidul său. Marine a intrat la Drept, hotărâtă să-şi facă o carieră în avocatură, dar şi anii studenţiei au fost marcaţi de suspiciunea unor profesori şi a unor colegi.

După ce a absolvit, nici gând să-i fie uitat numele sau familia din care provine. Deşi înscrisă în Baroul din Paris, nu şi-a găsit loc în niciun cabinet de avocatură. O vreme şi-a câştigat existenţa apărând în instanţă imigranţi ilegali, dar îi era clar că nu va putea să-şi exercite profesiunea.

S-a "aliniat" în Front, devenind consiliera juridică a partidului. Căsătorită cu Franck Chauffroy, un coleg de partid, divorţată, recăsătorită cu Eric Iorio, de asemenea coleg de partid, mamă a trei copii, o fetiţă şi doi gemeni (fată şi băiat), Marine Le Pen este considerată prea emancipată pentru ideologia Frontului.

Şi totuşi a urcat treptat în ierarhia partidului, ajungând, în 2003, unul dintre vicepreşedinţi. Criticată din interior, urmărită din exterior, Marine reuşeşte pas cu pas să câştige capital politic. Poporul o vede ca pe o nouă Ioana D'Arc, feminină, dar războinică, cu o dulce frumuseţe bălaie, sub care se ascunde un curaj bărbătesc, mamă de familie, dar şi mamă pentru Franţa.

S-a distanţat de "capetele rase", acei neonazişti turbulenţi care făceau numai probleme, nu mai cere abolirea monedei euro, nu mai susţine că Uniunea Europeană este un pericol pentru suveranitatea Franţei, respectă dreptul femeii la avort, pare că-i înţelege şi pe homosexuali... Ce se mai alege de ideologia extremă a Frontului Naţional, pentru care tatăl său a fost demonizat şi vânat toată viaţa?

Nu i se iartă greşelile tatălui

Presa israeliană nu crede într-o asemenea schimbare radicală. "Jerusalim Post" o numea "Fiica Diavolului", atrăgând atenţia că tatăl ei, Jean-Marie Le Pen, şi-a făcut un capital politic prin declaraţii antisemite, negând Holocaustul, minimalizând existenţa camerelor de gazare din lagărele de concentrare. Se pare că păcatele tatălui planează asupra copiilor, aşa cum susţin legile biblice.

Marinei nu i se iartă greşelile părintelui ei. Degeaba a intervenit când Bruno Gollnisch, nr. 2 în Frontul Naţional, a reafirmat că atât camerele de gazare, cât şi numărul morţilor gazaţi în lagărele naziste sunt exagerări. "Nu trebuie să deschidem răni vechi şi dureroase şi să continuăm să fim priviţi ca antisemiţi", a încercat ea să dreagă busuiocul. Deşi Marine are o poziţie în ton cu cerinţele legislative faţă de problemele tratate intolerant de către dogmaticii Frontului, ea nu a reuşit încă să înlăture toate suspiciunile.

Totuşi, eleganţa şi elocvenţa ei nu au scăpat neobservate. Din 2004, ea a fost aleasă în Parlamentul European, în grupul "Identitate, Tradiţie şi Suveranitate". Acasă, luptă pentru şefia Frontului Naţional şi are toate şansele să-i succeadă tatălui, mai ales de când acesta, scrie presa franceză, a fost diagnosticat cu cancer şi luptă mai mult pentru sănătatea lui.

Marine şi-a creat un nou look. A slăbit 18 kilograme, are mare grijă de aspectul fizic şi de tonul discursurilor ei, s-a deschis către presă şi pozează discret pentru electorat. Pe care îl câştigă în mod constant.

Naţionaliştii din Parlamentul Europei, "executaţi" tot de români

Preşedintele PRM, Corneliu Vadim Tudor, a anunţat că, din cauza afirmaţiilor Alessandrei Mussolini cu privire la români, şi-a retras cei cinci europarlamentari din Grupul "Identitate, Tradiţie, Suveranitate" (ITS). Acest demers a desfiinţat Grupul ITS, deoarece nu mai întruneşte condiţiile funcţionării în Parlamentul Europei, ca număr de membri.

De altfel, tocmai datorită aderării României la UE, şi a PRM, s-a înfiinţat Grupul ITS, iar Alessandra Mussolini şi-a câştigat un fotoliu pe măsura convingerilor ei politice. Graham Watson, liderul grupurilor liberale din Parlamentul Europei, este de părere că ITS s-a scufundat sub greutatea propriilor filosofii xenofobe.

2004 e anul în care nepoata lui Mussolini a obţinut un loc în Parlamentul European