Video „Da' cine v-o lucrat aici, domnu’?”. Restaurarea Castrului Arutela, ironizată de români după explicațiile Ministerului Culturii

Reabilitarea Castrului Roman Arutela de pe Valea Oltului a stârnit controverse, iar mulți români au ironizat și criticat noua înfățișare a monumentului antic, chiar și după explicațiile autorităților: „Cine v-a lucrat aici? Gletius Maximus?” sau „Asta e intrarea în Parcul Dracula?”

Noua față a castrului Arutela. Foto: Ministerul Culturii, Facebook

Cel mai spectaculos sector al Oltului, din cei peste 600 de kilometri parcurși de râu de la izvoarele sale din Munții Hășmaș până la vărsarea în Dunăre, se întinde pe 50 de kilometri, prin defileele Turnu Roșu și Coziei, despărțind Munții Făgăraș și Cozia de Munții Lotrului și Căpățânii.

Oltul intră în defileu pe la poalele Munților Făgăraș, după ce părăsește localitățile Turnu Roșu și Boița, din județul Sibiu, traversează Pasul Turnu Roșu până la Câineni, apoi o parte a Depresiunii Loviștei, până la Brezoi, unde primește apele Lotrului. În sectorul sudic, cunoscut ca Defileul Coziei, râul străbate Parcul Național Cozia și părăsește zona montană la Călimănești, în apropiere de Râmnicu Vâlcea.

Transformarea Oltului, peste culoarul antic

În ultimul secol și jumătate, zona defileelor, care leagă regiunile istorice ale Transilvaniei și Munteniei, a trecut prin schimbări ample. Au fost realizate lucrări pentru atenuarea efectelor inundațiilor, a fost construită calea ferată prin defileu, inaugurată în 1901, iar vechiul drum a fost modernizat treptat, devenind actualul DN 7. De asemenea, au avut loc numeroase lucrări pe versanți, pentru prevenirea alunecărilor de teren și a prăvălirilor de stânci.

Au fost construite halte, gări și poduri, localitățile de pe vale s-au extins, iar în a doua jumătate a secolului XX Oltul a fost cuprins într-un amplu proiect hidroenergetic. Pe cursul său au apărut baraje, lacuri de acumulare și hidrocentrale, iar în sectorul montan al Văii Oltului au fost amenajate sau începute hidrocentralele de la Cornetu, Robești, Racovița, Câineni și Lotrioara. Lucrările la ultimele două au rămas însă nefinalizate.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, autoritățile vremii luau în calcul chiar amenajarea Oltului pentru navigație, însă proiectul nu a mai fost realizat. Relieful accidentat, curenții puternici, pragurile stâncoase și îngustimea văii făceau navigația extrem de dificilă.

În ultimii ani, Valea Oltului a intrat din nou într-o perioadă de transformări ample, odată cu construcția sectorului montan al Autostrăzii Sibiu–Pitești. Între Boița și Racovița, viaductele, podurile și tunelurile noii autostrăzi schimbă din nou peisajul uneia dintre cele mai importante trecători ale Carpaților.

Vestigiile antice ale Văii Oltului

În ciuda transformărilor spectaculoase prin care valea anticului Alutus a trecut în epoca modernă, aceasta a păstrat o moștenire istorică importantă. Valea Oltului a reprezentat din Antichitate una dintre marile rute de comunicație prin Carpații Meridionali.

Primele drumuri amenajate aici datează din epoca romană, iar defileul s-a aflat pe una dintre rutele strategice folosite în timpul confruntărilor dintre romani și daci. În vremea Imperiului Roman, de-a lungul Oltului a fost dezvoltat un drum strategic, apărat de o succesiune de fortificații care aveau să formeze ceea ce istoricii numesc Limes Alutanus.

Drumul antic de pe Valea Oltului, la fel ca drumul roman din Cazanele Dunării, era amenajat în unele sectoare dificile direct în versanți. Urmele sale au fost identificate în zona Racovița–Cornet, iar în apropierea castrului Arutela a fost descoperit un segment de drum roman lat de aproximativ șase metri, pavat cu blocuri mari de piatră. Drumul care urca prin Valea Oltului spre Turnu Roșu a fost refăcut și dezvoltat în vremea împăratului Hadrian, iar trecătoarea a continuat să fie folosită și în Evul Mediu.

La Cozia se găsea „Masa lui Traian”, o stâncă ieșită din albia râului, numită astfel deoarece, potrivit legendei, împăratul roman ar fi poposit aici în timpul campaniilor din Dacia. Amenajările moderne ale văii au modificat profund zona, însă alte vestigii antice s-au păstrat în Defileul Oltului. „Masa lui Traian” poate fi observată și astăzi atunci când nivelul apelor Oltului este scăzut.

Castrul Arutela, reperul antic al Văii Oltului

Rămășițele castrului roman Arutela și construcțiile care reconstituie parțial fosta fortificație militară pot fi văzute pe malul stâng al Oltului, în apropiere de Mănăstirea Cozia și de locul „Mesei lui Traian”, acoperit de ape.

Castrul Arutela în timpul lucrărilor. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

Castrul Arutela a fost construit în anii 137–138 d.Hr., în vremea împăratului Hadrian, în contextul amenajării drumului strategic roman prin Defileul Oltului. Fortificația avea rolul de a controla această importantă cale de comunicație și a funcționat până în prima jumătate a secolului al III-lea, când ar fi fost puternic afectată de o revărsare a Oltului.

La nord, în apropiere de Câineni, se afla și castrul roman Pons Vetus, parte a aceluiași sistem defensiv de pe Valea Oltului. Numele așezării apare și în sursele cartografice și geografice antice, iar fortificația făcea parte din Limes Alutanus.

Urmele unor fortificații romane se întâlnesc în mai multe locuri de-a lungul Văii Oltului, însă unul dintre cele mai cunoscute monumente ale acestei moșteniri a rămas castrul Arutela, ridicat pe malul stâng al râului, în vecinătatea Mănăstirii Cozia.

Castrul Arutela, schimbat printr-un proiect de 12,4 milioane de lei

În ultimii ani, Castrul Roman Arutela a fost cuprins într-un amplu proiect de reabilitare și punere în valoare, finanțat prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Proiectul „Reabilitare Castru Roman Arutela și Amenajarea de Spații Multifuncționale”, al cărui beneficiar este Primăria Călimănești, are o valoare totală de 12.4 milioane de lei, din care 10,4 milioane de lei reprezintă finanțare eligibilă prin PNRR. Contractul de finanțare a fost semnat în octombrie 2022.

1/6

Castrul de la arutela inainte si dupa restaurare jpg

Proiectul cuprinde conservarea și consolidarea ruinelor, amenajarea traseelor de vizitare, dar și spații multifuncționale, o zonă administrativă, un amfiteatru și o scenă în aer liber, alei, parcări și spații verzi, toate gândite pentru integrarea monumentului într-un circuit turistic mai amplu. Castrul Arutela face parte din Ruta Castrelor Romane din România, dezvoltată prin Componenta 11 – Turism și Cultură a PNRR.

Castrul s-a aflat în șantier până recent, iar după îndepărtarea schelelor, noua înfățișare a monumentului a stârnit controverse. Specialiști, pasionați de istorie și numeroși români mai puțin familiarizați cu principiile restaurării monumentelor au reclamat aspectul noilor intervenții, în special suprafețele foarte regulate ale zidurilor reconstruite și construcția contemporană cu suprafețe reflectorizante ridicată în apropierea ruinelor. În mediul online, rezultatul restaurării a atras numeroase ironii, noua imagine a castrului fiind comparată, printre altele, cu un decor de parc tematic sau cu o construcție modernă.

Controversa i-a adus însă și o popularitate neașteptată așezării romane, adesea trecută cu vederea de cei care călătoresc prin Valea Oltului. Deși este vizibil de pe DN 7 și de pe șoseaua de centură Călimănești–Căciulata, Arutela nu s-a numărat în ultimele decenii printre atracțiile cele mai cunoscute ale defileului.

Monumentul se află pe malul stâng al Oltului, între Căciulata și Turnu, în imediata apropiere a complexului hidroenergetic și a Barajului Turnu. Castrul de pe malul Oltului este înconjurat de șosele, linii electrice de înaltă tensiune, construcțiile barajului și hotelurile din Căciulata. Deși se află într-una dintre cele mai frecventate zone turistice ale Văii Oltului, este înconjurat de locuri mult mai cunoscute, ca stațiunile Călimănești și Căciulata, Mănăstirea Cozia, Mănăstirea Turnu și traseele montane din Parcul Național Cozia, fapt care a făcut să rămână multă vreme o oprire secundară pentru turiști.

Ministerul Culturii explică noua înfățișare a castrului

În 11 august 2026, Ministerul Culturii a revenit cu explicații privind restaurarea controversată a Castrului Roman Arutela.

„Proiectul de reabilitare și punere în valoare a Castrului Roman Arutela este rezultatul unui proces riguros de cercetare, desfășurat pe parcursul mai multor ani. Studiile de fundamentare au fost elaborate de specialiști în arheologie și istoria arhitecturii militare romane, constituind baza documentară pe care a fost conceput întregul proiect tehnic”, a informat Ministerul Culturii.

Instituția a explicat și unul dintre cele mai controversate elemente ale proiectului: noua construcție cu fațadă reflectorizantă, amplasată lângă castru.

„Situl este mărginit de linii de înaltă tensiune, iar din interiorul lui se văd hotelurile cu fațade roșii de la Căciulata, precum și construcțiile barajului Turnu. Toate aceste elemente moderne sunt suficient de vizibile încât perturbă relația dintre monument și peisajul natural din jur. Fără nicio intervenție, ele ar domina fundalul sitului”, a arătat Ministerul Culturii.

Potrivit instituției, fațada reflectorizantă a fost concepută pentru a oglindi ruinele și a masca elementele moderne din jur.

„Soluția aleasă de echipa de proiectare este una contemporană: o fațadă din material reflectorizant, orientată spre castru. Ea reflectă imaginea patrimoniului roman chiar pe fațada porții și maschează, din perspectiva vizitatorului aflat în sit, atât infrastructura energetică, cât și construcțiile moderne din jur. Clădirea nu concurează vizual cu situl, ci îl «oglindește»: ruinele se reflectă în fațadă, iar elementele moderne dispar din câmpul vizual al publicului”, a explicat Ministerul Culturii.

Ministerul susține că soluția respectă principiile Cartei de la Veneția și că intervențiile moderne trebuie să poată fi diferențiate de arhitectura istorică.

„Poarta nou construită nu intră în disonanță volumetrică cu incinta romană, ci este discretă și se integrează firesc în peisaj”, a precizat Ministerul Culturii.

Instituția a explicat și aspectul zidurilor, arătând că proiectul actual s-a bazat pe cercetări mai recente decât cele disponibile la restaurarea din anii ’80.

„Proiectul actual corectează acea reconstituire, folosind datele acumulate din cercetările desfășurate ulterior. Aceleași cercetări au arătat că intervenția din anii 1980 a afectat semnificativ substanța istorică a monumentului”, a informat instituția.

Cercetările au indicat că materialul roman original s-a păstrat mai ales sub nivelul solului.

„Analize recente ale pietrei și mortarului, prelevate din zidul nordic, din poarta principală (porta praetoria) și din zidul exterior, confirmă faptul că substanța constructivă romană originală se păstrează în structura monumentului, dar doar în zona subterană, inaccesibilă privitorului. Această descoperire a stat la baza strategiei de conservare și a rețetei de mortar folosite în intervenție, gândită să respecte compoziția materialelor antice”, a transmis Ministerul Culturii.

În cadrul proiectului au fost redescoperite și porțiuni ale drumurilor romane din interiorul castrului, care vor fi integrate în traseul de vizitare, a mai arătat Ministerul Culturii.

Explicațiile Ministerului Culturii nu au oprit criticile

Explicațiile oferite de Ministerul Culturii nu au pus capăt controverselor privind noua înfățișare a Castrului Roman Arutela. Mesajul publicat de instituție pe Facebook a atras peste o mie de comentarii, multe dintre ele critice sau ironice la adresa rezultatului lucrărilor.

„Da' cine v-o lucrat aici, domnu’?”, a întrebat ironic un utilizator, în timp ce altul a completat: „Izolație are?”. Un alt comentariu rezuma reacția prin întrebarea: „Nu pot să cred! E fake?”.

Alți români au ironizat aspectul modern al castrului. „Aveau romanii tablă de la Bilka pe castre?”, a scris un comentator, iar altul a remarcat: „Mai lipsesc o Catena şi un Maxbet la parter”. O altă reacție a fost: „Asta e o machetă, nu?”.

Comparațiile au mers și mai departe. „Cine v-a lucrat aici? Gletius Maximus?”, a glumit un utilizator, în timp ce alții au întrebat dacă „asta e intrarea în Parcul Dracula?” sau au descris rezultatul drept „un fragment din Disneyland”. Un comentator a rezumat înfățișarea castrului astfel: „V-ați bătut joc de istorie cu Fortnite-ul vostru”.

Au apărut și ironii legate de materialele folosite: „Salutări. Este superb. O reușită arhitecturală. Sper că rigipsul este rezistent la ploi”, a scris un utilizator. Altul a întrebat simplu: „Este din Lego?”, iar un alt comentariu a comparat noua înfățișare cu un joc video: „Zici că e din Minecraft”.

Unii au criticat în mod direct restaurarea: „Castrul de scârț și BCA”, „Oribil!” sau „Asta e un banc, nu e o restaurare. Culmea e că vă mai și mândriți cu ea”.

Au existat însă și comentarii care au atras atenția că Arutela nu mai păstra, nici înaintea lucrărilor actuale, imaginea originală din epoca romană, deoarece monumentul fusese deja reconstruit în mare parte în secolul XX.

„Nu știu dacă prin comentarii găsești 2-3 care știu că și înainte de reabilitarea asta, castrul oricum nu era cel de pe vremea romanilor, ci o refacere cred că de prin anii '80”, observa unul dintre utilizatori.

Restaurările monumentelor antice au adus controverse

Castrul Arutela nu este singurul monument antic din România a cărui restaurare a stârnit controverse. Intervențiile de la Capidava, Sarmizegetusa Regia și Amfiteatrul de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa au fost, la rândul lor, contestate de specialiști sau de public.

La Ulpia Traiana Sarmizegetusa, amfiteatrul roman a fost redeschis în 2025, după aproape trei ani de lucrări de conservare și restaurare. Noua structură metalică ridicată peste o parte a ruinelor a atras numeroase critici, iar monumentul a fost comparat de unii vizitatori cu un stadion modern.

„Parcă e stadionul local, nu un amfiteatru roman”, a fost una dintre reacțiile stârnite de noua înfățișare a monumentului.

Proiectanții au explicat însă că tribunele sunt demontabile și au rolul de a proteja vestigiile și de a permite folosirea amfiteatrului pentru spectacole. În ciuda controverselor, restaurarea a fost ulterior premiată de Uniunea Națională a Restauratorilor de Monumente Istorice din România, la Trienala Națională de Restaurare din 2025.

Controverse mult mai grave au însoțit restaurarea cetății Capidava, unde specialiștii au reclamat folosirea pietrei de carieră, a cimentului și a fier-betonului și afectarea autenticității monumentului. Lucrările au făcut și obiectul unei anchete penale, proiectul fiind finalizat ulterior.

Situl Capidava. Foto: CJ Constanța

La Sarmizegetusa Regia, criticile au vizat mai ales intervențiile de restaurare realizate în anii ’80, când porțile cetății au fost supraînălțate cu blocuri noi de calcar, iar în zona sacră au fost introduse replici și elemente din beton.

În ultimii ani, o parte dintre aceste intervenții au fost îndepărtate, iar monumentul UNESCO a intrat într-un nou program amplu de restaurare și cercetare.