Video Gara Turnu Roșu, locul istoric rămas aproape pustiu, înconjurat de marile șantiere ale autostrăzilor

Gara Turnu Roșu, vechiul punct de legătură între rețeaua feroviară a Transilvaniei și cea a Regatului României, a rămas aproape pustie. În jurul clădirii istorice și a satului de pe Valea Oltului înaintează marile șantiere ale autostrăzilor Sibiu–Făgăraș și Sibiu–Pitești.

Halta Turnu Roșu. La orizont se vede șantierul Autostrăzii A1. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

O clădire feroviară de dimensiuni impresionante îi întâmpină pe călători în centrul satului Turnu Roșu, de pe Valea Oltului.

Inaugurată la 1 august 1910, odată cu calea ferată de pe Valea Oltului, gara Turnu Roșu a fost, la începutul secolului al XX-lea, punctul în care se întâlneau rețeaua feroviară a Transilvaniei și cea a Regatului României, prin noua cale ferată care traversa Defileul Oltului.

125 de ani de la inaugurarea căii ferate de pe Valea Oltului

Turnu Roșu era punctul de plecare al călătoriilor spre sudul Carpaților, pe vechea rută dintre Turnu Roșu și Călimănești–Jiblea, lungă de aproximativ 50 de kilometri. Linia ferată făcea legătura între Sibiu și București și traversa unul dintre cele mai dificile și spectaculoase sectoare montane ale României.

Calea ferată a fost construită între anii 1896 și 1901, iar lucrările au fost coordonate de Direcția Generală CFR din Regatul României. Linia a fost realizată pentru a lega rețeaua feroviară din Transilvania de cea din România, prin trecătoarea Turnu Roșu, și pentru a scurta drumul dintre Sibiu și București.

Traseul a fost proiectat de Mihail Râmniceanu și Gheorghe Panait și construit sub conducerea inginerului și antreprenorului Ioan G. Cantacuzino. Calea ferată a fost inaugurată în vara anului 1901.

„Joi, 1 august, a sosit la Sibiu primul tren care a unit Ardealul cu România pe la Turnu Roșu. Dacă ar fi să judecăm după numărul persoanelor care se aflau în acest tren, ar trebui să credem că deschiderea acestei linii nu a fost întâmpinată la noi cu destulă însuflețire. Cei mai mulți dintre călători erau din România, îndeosebi ofițeri în atrăgătoarele lor uniforme. Într-adevăr, joi și ieri, Sibiul forfotea de ofițeri și de oaspeți din România, printre care și un număr însemnat de elevi ai Școlii de Silvicultură din Brănești”, informa „Tribuna Sibiului”, în 1901.

1/13

Gara Turnu Roșu Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (26) jpg

În România inaugurarea liniei a fost primită cu mult mai mult entuziasm decât la Sibiu.

„Cu totul diferit a fost dincolo, în România Acolo, un șir nesfârșit de vagoane a făcut drumul de la stația Jiblea până la Turnu Roșu. Compartimentele erau pline, îndesate de pasageri. Când trenul a intrat în stația Câineni, de la graniță, din mii de piepturi răsunau puternic strigătele «Să trăiască!» și «Ura, România!». Aceasta se explică prin faptul că, în România, publicul fusese înștiințat că fiecare avea dreptul să călătorească gratuit cu trenul inaugural”, nota „Tribuna Sibiului”.

Turnu Roșu, lovit de forțele naturii

Oltul și afluenții săi au provocat frecvent inundații, alunecări de teren și distrugeri. Chiar înainte de inaugurarea liniei, în vara anului 1901, apele au afectat satul și gara Turnu Roșu.

„Mai întâi, ceva despre Verestorony (n.r. Turnu Roșu) din Transilvania, până unde merge trenul din Râmnicu Vâlcea. Aici, Oltul, revărsându-se după marea ploaie ce a durat o zi și o noapte, a inundat atât satul, cât și gara de acolo, cu linia ferată cu tot, apele trecând peste șine, iar trenurile mergând prin apă. În satul Verestorony au fost distruse cinci case cu toate dependințele lor, fiind duse de valurile Oltului. Era o scenă grozavă acolo. Toată lumea țipa și striga după ajutor, în fața pericolului care amenința să nimicească totul”, informa ziarul „Universul”, în iulie 1901.

Inundațiile, viiturile și căderile de bolovani au continuat să afecteze traseul și în deceniile următoare. Din 1969, statul român a început amenajarea hidroenergetică a Oltului, prin construirea de baraje și hidrocentrale. Pe sectorul Cornetu–Avrig, lucrările au început în 1989, însă hidrocentralele de la Lotrioara și Racovița nu au fost finalizate.

În prezent, linia face parte din magistrala 200 Sibiu–Râmnicu Vâlcea–Piatra Olt–Craiova. Deși este mai puțin circulată, calea ferată din Defileul Oltului își păstrează valoarea istorică și turistică, având un traseu spectaculos între Munții Făgăraș, Munții Lotrului și Parcul Național Cozia. Cu timpul, stația feroviară și-a pierdut din importanță, iar cele mai multe dintre liniile sale au fost treptat dezafectate. Prin gara istorică, trenurile mai circulă astăzi pe o singură linie, de câteva ori pe zi, în timp ce vegetația a acoperit căile secundare.

Mai multe anexe ale stației CFR nu mai sunt folosite, la fel ca majoritatea spațiilor din clădirea de călători din Turnu Roșu. Dimensiunile construcției amintesc însă de perioada în care gara deservea una dintre principalele legături feroviare dintre Transilvania și sudul țării.

În jurul stației CFR, peisajul s-a schimbat de-a lungul timpului. La Turnu Roșu, apele Oltului au fost zăgăzuite, iar în anii ’70 a fost construită o hidrocentrală. La intrarea în sat se conturează șantierul Autostrăzii Sibiu–Făgăraș. Un pod este construit peste râul Olt, iar o altă structură traversează canalul amenajării hidroenergetice din zonă.

Turnu Roșu, vechea trecătoare înconjurată de autostrăzi

La celălalt capăt al așezării, dincolo de Olt, șantierul Autostrăzii Sibiu–Pitești înaintează pe versanții abrupți de la Boița. Lucrările au schimbat complet imaginea intrării în Defileul Oltului, unde muntele este excavat pentru viitoarele tuneluri și viaducte ale autostrăzii.

Din stația de cale ferată, linia se îndreaptă spre Boița, urmând cursul Oltului, apoi cotește spre malul stâng al râului și se afundă în defileu. Pe vechiul traseu feroviar au fost construite tuneluri, poduri metalice, viaducte și gări istorice, care completează peisajul spectaculos al Văii Oltului.

Clădirea feroviară din Turnu Roșu a rămas aproape pustie, însă așezarea continuă să ofere motive pentru a fi vizitată. La capătul sudic al satului se află Mănăstirea Turnu Roșu, atestată documentar în jurul anului 1601. Din apropierea mănăstirii pornesc trasee spre Chica Pietrelor și spre creasta Munților Făgăraș.

Pe celălalt mal al Oltului, în apropierea Boiței, se află Pasul Turnu Roșu, străbătut în Evul Mediu de unul dintre drumurile transcarpatice care legau Sibiul de sudul Carpaților. Trecerea era supravegheată de fortificația medievală Turnu Roșu, ridicată pentru controlul accesului prin defileu. În apropiere se păstrează și ruinele Turnului Spart, una dintre vechile construcții defensive și vamale ale trecătorii.

Calea ferată, printre cele mai spectaculoase din România

Calea ferată din Defileul Oltului traversează localitățile Turnu Roșu, Lazaret, Racovița, Câineni, Cornet, Robești, Gura Lotrului, Lotru și Călimănești. Pe traseul ei au fost construite zece tuneluri și 18 poduri metalice.

Două dintre cele mai spectaculoase construcții sunt podul curb de la Proieni și viaductul de la Râul Vadului, ambele proiectate de Mihail Râmniceanu. Structurile lor metalice au fost fabricate de compania franceză Daydé & Pillé și montate în anul 1899. Constructorul a oferit o garanție de 100 de ani pentru cele două lucrări.

„E linia cea mai frumoasă a țării, deși și celelalte sunt luxos durate. Terasamentul este pe dinafară mai mult de piatră cioplită. Sunt foarte multe tuneluri, iar podurile peste Olt sunt vrednice de văzut și se deosebesc prin culoarea albă, atât de iubită în România. Așa e podul de la Râul Vadului, unde calea ferată trece de pe malul stâng pe cel drept, și la Projani (n.r. Proieni), unde se trece îndărăt pe malul stâng, peste un pod care șerpuiește mult, și aproape de Râmnic trece din nou pe malul drept. Astfel, trecem prin amândouă trecătorile – prin cea de la Turnu Roșu și prin cea de la Cozia – pe țărmul stâng, având vederea spre dreapta. Numai partea dintre cele două trecători, Loviștea, o treci pe malul drept, având și aici părțile cele mai frumoase la dreapta, dar destule și la stânga”, informa presa vremii.

Podul de la Proieni a fost dezafectat în anii ’90 și înlocuit cu unul modern. Vechea structură a rămas în conservare și a fost declarată monument istoric. Pe lista monumentelor istorice se mai află tunelul Cornet și gările Călimănești, Lotru și Cornet.

Viaductul de la Râul Vadului, lung de aproape 200 de metri, traversează Oltul și Drumul Național 7. În apropierea sa se afla halta Râul Vadului, numită ulterior Valea Fratelui, de unde porneau trasee spre Munții Făgăraș și Munții Lotrului. În prezent, halta și mai multe clădiri feroviare din defileu sunt degradate.