Exclusiv Cine și cum poate ajuta sau bloca viitoarea „pax americana” din Ucraina. Expert: „Europenii au început să dea semnale că înțeleg situația”
0Uniunea Europeană, China, Turcia și Arabia Saudită au încercat de la început să devină parte a negocierilor pentru pace în Ucraina. Experții consultați de „Adevărul” cred însă că acestea au un rol mai degrabă marginal, spre deloc, deși există diferențe între ele.
Discuțiile despre pace revin în actualitate, după ce Donald Trump și Volodimir Zelenski au dat semnale că sunt dispuși să treacă peste eșecul discuției pe care au avut-o săptămâna trecută, la Washington. Liderul de la Kiev a dat semnalul unei foarte posibile împăcări cu o postare pe internet în care îl laudă pe omologul său american și anunță că-și pune toată speranța în acesta. Mai mult, Zelenski s-a declarat acum de acord cu semnarea tratatului bilateral pentru mineralale rare.
În plus, speranțele sunt alimentate și de faptul că Trump a vorbit luni seara, în premieră, despre faptul că în discuțiile pentru pace trebuie incluși și europenii. Însă indiferent care plan de pace va fi urmat în continuare, cel american, cel european sau poate unul mixt, în ecuație pot interveni și alți actori.
Cine vrea să găzduiască negocierile pentru pace
China, Arabia Saudită, Turcia, Ungaria și chiar Belarus s-au arătat interesate să găzduiască negocierile și chiar să medieze conflictul. La rândul său, Donald Trump a făcut în două rânduri apel la președintele Chinei, Xi Jinping, cerându-i să intervină pentru restabilirea păcii. Turcia este și ea în cărți, iar Ankara a trecut peste animozitățile cu Uniunea Europeană și a luat parte la discuțiile de la Londra, unde aliații europeni au vorbit despre propriul plan de pace și despre o mai strânsă colaborare cu SUA.
Cu toate acestea, ultimele săptămâni au fost marcate de o volatilitate accentuată, iar răsturnările de situație au fost la ordinea zilei. Pentru a vedea încotro ne îndreptăm, „Adevărul” a apelat la expertiza a doi cunoscuți experți, profesorul Sergiu Mișcoiu, de la Universitatea Paris-Est Marne-la-Vallée și Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, și analistul politic internațional Ștefan Popescu.
Sergiu Mișcoiu spune că planul cel mai aproape de a se concretiza este cel american, care nu este însă cel mai bun.
„Planul care pare să fie mai aproape de a se concretiza este, evident, cel american, fiindcă el este, în primul rând, negociat cu Rusia, chiar dacă nu toate detaliile sunt acum negociate deja cu Rusia. El este cel care va prima în discuția la care va fi invitată Rusia și dacă înțelegerea între Zelenski și Trump asupra accesului la resursele minerale ale Ucrainei se concretizează, va fi, în liniile sale mari, acceptat și de Ucraina”, spune Mișcoiu.
Ucraina va fi strânsă cu ușa și silită să accepte
Asta nu înseamnă că Ucraina nu se simte ca un stat care a fost dublu agresat odată de Rusia printr-un război și apoi de Statele Unite prin arvunirea, pe termen foarte lung și în condiții defavorabile a resurselor Ucrainei, consideră profesorul clujean.
„Fiind pusă în fața faptului împlinit, Ucraina are o marjă de manevră foarte redusă. Ea poate face în continuare apel la planul european ca plan B, poate face apel la susținerea europenilor, însă în măsura în care Rusia se înțelege cu Statele Unite să țină direcția de negociere în jurul planului propus de americani - și în momentul de față pare greu de crezut că s-ar face concesii cu direcția aceasta - planul european nu rămâne decât un mijloc de a face presiune asupra negocierilor în planul unu”, mai spune Mișcoiu.
Totuși, Donald Trump și foarte probabil și Vladimir Putin vor face anumite concesii, la fel cum și Ucraina va fi obligată să facă. Planul american va putea suferi astfel mici modificări, chiar dacă încă nu este clar în ce măsură și care vor fi acestea. De altfel, Donald Trump a precizat, în cadrul unei conferințe de presă, că și europenii ar trebui să ia parte la negocieri, fără a preciza care ar fi rolul acestora.
„Cu siguranță nu va fi un plan unic care va ieși așa cum îl dorește Trump, nu e sigur imposibil. Cred că Trump era dispus de la început să facă concesii. Și dacă ne uităm bine la ceea ce s-a declarat inclusiv la conferința pentru securitate de la München, acolo se spunea că vor exista negocieri inițiale și negocieri ulterioare. Negocierile inițiale sunt cele bazate pe prezența americană, rusă și probabil ucraineană, dar în special pe negocirile între Rusia și Statele Unite ale Americii, iar cele ulterioare, cele de finale, de precizare mai fină a elementelor care să apar în acord, ar putea într-adevăr să-i includă și pe europeni”, adaugă el.
Însă, influența europeană la aceste negocieri va fi mai degrabă una redusă. Asta deși europenii au făcut mari eforturi și încearcă în continuare din răsputeri să ajute Ucraina.
„Practic, partea de influență europeană în aceste negocieri va fi una marginală, va fi undeva în zona mai degrabă a aplicării, a precizării detaliilor, dar în niciun caz în ceea ce privește liniile mari, adică teritorii, granițe și condiții”, completează Mișcoiu.
Arabia Saudită și Turcia, roluri marginale
Arabia Saudită și-a asumat un rol de mediator, amintește profesorul. De altfel, o primă rundă de negocieri între Statele Unite ale Americii și Rusia a avut loc la Riad. Asta înseamnă că saudiții au un rol, fie el și marginal în tot acest proces de pace. Turcia și China ar fi, mai spune Sergiu Mișcoiu, perdante. China, deși Trump a apelat la președintele Xi Jinping, nu a fost chemată la negocieri, deși s-a arătat interesantă. La fel, rolul Turciei va fi mai degrabă marginal, deși o rundă de negocieri ruso-americane au loc la Istanbul.
„Turcia și China sunt deocamdată marile perdante ale acestor negocieri, în sensul în care China nu a fost invitată să participe și și-a pierdut fața, cum se spune, fața Americii și Rusiei. Reabilitarea Rusiei lui Putin și încercările lui Putin de a obține desființarea sancțiunilor asupra Rusiei practic scot această țară de sub starea de dependență față de China. În felul acesta China are din nou de pierdut. Cu siguranță diplomația chineză va încerca să facă eforturi pentru a reveni în jocul acesta al pacificării Ucrainei. Turcia, de asemenea, am văzut că nu a privit cu ochi foarte buni faptul că Arabia Saudită și-a asumat rolul de mediator și țară gazdă a medierii internaționale, așa că încearcă să revină la rândul său în forță. A redus ostilitatea, care era una mai gravă, ideologică față de țările Uniunii Europene, a participat, așa cum știm, la întâlnirea de la Londra, susținând, practic, proiectul acesta al rezilienței comune care pleacă de la Marea Britanie, trece prin Uniunea Europeană și ajunge până în Turcia. Turcia caută acum să existe independent față de Uniunea Europeană, însă mai aproape, cred, de Bruxelles ca și tip de abordare și eforturi, decât până acum când, în condițiile ostilității dintre Moscova și Washington, avea o marjă de manevră și de intervenții”, explică Mișcoiu.
Fără mediatori?
În opinia lui Ștefan Popescu, nu va exista niciun mediator, iar Statele Unite își urmăresc propriul plan, indiferent de cel al europenilor sau de alte posibile planuri. Apelurile lui Donald Trump la omologul său Xi Jinping, căruia i-a cerut să pună presiune pe Rusia pentru a se ajunge la pace, ar fi făcute doar pentru public.
„Vedem că negocierile se poartă direct între Statele Unite ale Americii și Federația Rusă, fără mediatori. Faptul că președintele Zelenski trimite o scrisoare lui Donald Trump, prin care se declară dispus să facă pace, să accepte procesul de pace și să semneze acordul pentru exploatarea minereurilor strategice, arată că a cedat, că președintele Zelenski nu-și face iluzii cu privire la capacitatea europenilor de a substitui Statele Unite ale Americii, iar semnarea viitoare a acordului va reprezenta numai o salvare a aparențelor. Acest acord nu poate fi pus în niciun fel sub semnul egalității cu un acord sau cu o măsură de garantare a securității Ucrainei”, spune Popescu.
Afacerile cu Rusia, mult mai profitabile pentru americani
În opinia sa, americanii nu au nici cea mai mică intenție să investească serios în acest proiect. Și nu pentru că ar exista o conspirație sau fiindcă ar vrea să-i saboteze pe ucraineni, dar reluarea afacerilor cu Federația Rusă poate aduce sute de miliarde de euro profituri imediat, pe când investițiile din Ucraina ar avea nevoie de ani foarte mulți pentru a da rezultate.
„Nu cred că vor investi în acele mine, pentru că este un business foarte costisitor, presupune și mai ales durează mult prea mult timp. Cred că Donald Trump s-ar apropia, dacă nu ar atinge vârsta de 100 de ani, când primele mine ar putea fi puse în producție. Având în vedere că este nevoie de operațiuni de explorare care să confirme cantitatea și calitatea minereurilor, apoi construirea infrastructurii și aducerea de utilaje pentru exploatare, în sfârșit construirea unor uzine de rafinare a minereurilor, pentru toate acestea ar fi nevoie operațiuni care se pot întinde pe 10-15 ani”, mai spune el.
În schimb, americanii sunt preocupați să investească în Federația Rusă. Decizia este pur financiară, pentru că afacerile cu rușii le vor aduce câștiguri mult mai mari.
„Cred că echipa de la Washington privește cu mai mult interes reluarea unor contracte pentru exploatarea unor minereuri critice cu Federația Rusă, așa cum compania Boeing poate reveni să facă afaceri în Valea Titanului din districtul federal Urali, și acest loc cred că este mult mai profitabil decât operațiunile complicate din Ucraina. Dar, bineînțeles, salvează aparențele. Și poate că americanii vor obține ceva participări la anumite business-uri în Ucraina, dar acest lucru nu va însemna în niciun caz o garanție pentru Ucraina. Asta din simplul motiv că pentru americani dinamica pozitivă a relațiilor cu Moscova reprezintă garanția faptului că războiul nu va începe. Practic, speranța lui Trump este că îi va convinge pe ruși să nu mai atace Ucraina, în momentul în care Rusia și SUA vor reîncepe să facă afaceri importante. Acesta e calculul americanilor”, adaugă el.
Europenii vor da înapoi și vor accepta poziția SUA
Treptat, europenii se vor ralia complet poziției americane, chiar dacă în acest moment unii dintre ei mai încearcă poate să-i convingă pe americani. În plus, liderii coaliției europene, Franța și Marea Britanie, nu reușesc să se pună de acord în tot ceea ce privește planurile de pace europene.
„Europenii au început să dea semnale că înțeleg situația, inclusiv imediat după summit-ul de la Londra. Nici nu s-au răcit bine scaunele de pe care s-au ridicat liderii europeni că ministrul Forțelor Armate britanice, Luke Pollard, a infirmat spusele lui Macron referitoare la un plan convenit la summit-ul de la Londra care ar prevede o încetare a focului provizorie de 30 de zile. Nu există un acord între Londra și Paris. A declarat asta chiar demnitarul britanic, ceea ce ne arată că dacă între Londra și Paris nu există un acord, atunci e iluzoriu să credem că europenii vor putea menține un front, crea un front unit pe care să-l țină foarte mult timp. De asemenea, Italia este o țară reticentă în a se găsi formule în afara Statelor Unite ale Americii. Italia temperează totul, dacă ne uităm la declarațiile doamnei Giorgia Meloni imediat de după summit. Ea a cerut să arătăm mai puțină emotivitate și mai mult sânge rece”, dezvoltă Popescu.
Britanicii dau primele semnale
Pentru Marea Britanie, relația specială cu Statele Unite ale Americii pare că reprezintă în continuare o prioritate absolută. Acest lucru înseamnă că britanicii nu sunt dispuși să susțină 100% politica Franței și eforturile lui Emmanuel Macron de a aduce Europa în prim plan. Nu este mai puțin adevărat și faptul că oricum britanicii nici nu ar putea să se impună în fața americanilor.
„Pentru britanici, cred că relațiile cu SUA vor reprezenta în orice situație punctul cardinal al politicii externe. Și de la această relație specială, Marea Britanie se va raporta inclusiv la criza ucraineană dincolo de inițiativele pe care le-a luat și declarațiile de susținere pe care le-a dat premierul Kiril Starmer. De altfel, ieri, vicepremiera guvernului de la Londra, Angela Rayner, a declarat pentru BBC că premierul britanic nu se lasă distras de anunțuri. Este vorba de anunțul SUA de a suspenda ajutorul acordat ucrainenilor. E foarte clar”, mai spune el.
Dacă europenii vor avea un rol marginal în viitoarele negocieri de pace, țări precum China sau Turcia par și mai departe, chiar dacă runda a doua a negocierilor are loc la Istanbul. Însă, mai spune Ștefan Popescu, nicio țară nu poate emite cu adevărat pretenții, iar SUA vor continua să fie vioara întâi.
Se încarcă comentariile...
