Exclusiv Un cunoscut expert american de origine română dezvăluie cum s-ar putea împăca Trump cu Zelenski. „A spus asta cât se poate de clar”
0Scandalul provocat de cearta dintre Trump și Zelenski, când ambii președinți au sfidat diplomația și și-au aruncat cuvinte grele, ar putea deveni amintire. Politologul american de origine română Greg Scărlătoiu, omul care a fost consilierul lui Trump în primul mandat, explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cum s-ar putea împăca cei doi șefi de stat.
Adevărul: O lume întreagă a privit șocată scandalul dintre președinții Trump și Zelenski, iar apoi s-a împărțit în tabere, unele radicale, pro și contra unuia dintre cei doi șefi de stat. Putem vorbi de o ruptură ireparabilă între cei doi?
Greg Scărlătoiu: Este important să înțelegem interesele strategice ale Ucrainei și ale Statelor Unite. Deci, președintele Zelenski este convins că aceste interese strategice sunt practic similare sau aproape identice. De aici tot avertizează administrația Trump că azi e rândul nostru, mâine va fi rândul vostru, apoi îi spune că au șansa de a fi protejați de Oceanul Atlantic, însă pentru cât timp, o să vadă el. Și astfel de amenințări deranjează o putere ca Statele Unite ale Americii.
Ați amintit de interesele strategice ale Statelor Unite ale Americii și Ucrainei. În ce măsură mai coincid acestea după scandalul de la Washington?
Interesul strategic al Ucrainei este refacerea granițelor dinaintea agresiunii rusești din 2014, deci recuperarea Crimeei și a oblasturilor ocupate de Rusia încă din 2022. În același timp, Statele Unite nu vor un război interminabil cu o putere cel puțin regională, că nu o să-i mai spunem globală Rusiei. Dar totuși vorbim de o putere regională, Rusia, înarmată până în dinți cu arme nucleare. În același timp, Statele Unite vor să prevină o alianță militară, o apropiere și mai mare a Chinei și Rusiei. Deci aici intervine diplomația, fiindcă interesele strategice ale Statelor Unite, ale Ucrainei și ale Europei sunt aliniate, nu identice.
Există voci care critică dur Statele Unite ale Americii și iau apărarea Ucrainei, voci care susțin că americanii sunt gata să-i vândă pe ucraineni Rusiei, că Trump va retrage SUA din NATO și din ONU. Vedeți aceste riscuri?
Sigur că Statele Unite vor continua să fie parte din NATO, și or să rămână în NATO, or să continue să protejeze Europa. Nu se pune problema, așa cum susține presa americană de stânga, preluată de cea europeană, ca Trump să fie de partea lui Putin sau să vândă pe cineva. Trump vrea să facă America măreață, nu să își trădeze aliații.
Diplomația ar trebui să găsească o cale potrivită
Ați fost consilierul lui Donald Trump pe probleme ce țin de Coreea de Nord. Dacă ar fi să vorbiți mâine cu el și cu Zelenski, ce le-ați spune, credeți că ar mai putea să se împace?
Diplomația americană și ucraineană trebuie să adreseze acestor diferențe de strategie, care nu sunt niște diferențe care să submineze, să distrugă aceste punți transatlantice construite de atât amar de vreme, de atâția zeci de ani. Acesta ar fi sfatul meu, să ne concentrăm pe interesele strategice comune. Înțelegem că Ucraina nu vrea să accepte, cel puțin asta e ceea ce spune Zelenski, că nu poate și nu trebuie să accepte o pace nedreaptă care o va supune acestei agresiuni rusești.
S-a vorbit foarte mult și de acordul americano-ucrainean pentru mineralele rare, acord care nu s-a mai semnat și care, spun unii, ar fi mai degrabă favorabil SUA. Care e de fapt povestea acestui acord?
Ce se întâmplă... Secretarul american al trezoreriei a vizitat Kievul și s-a întâlnit cu Zelenski. Zelenski însuși a avut această idee, și ne amintim sau putem vedea dacă vom citi ce s-a scris atunci. Deci Zelenski a venit cu ideea unui acord privind mineralele în toamna anului 2024. Zelenski probabil a simțit că președintele Donald Trump, care a criticat sprijinul enorm acordat de SUA Kievului, ar fi dispus și pe viitor să ajute Ucraina, dacă ar vedea o rentabilitate a investițiilor americane în această țară.
Și ideea inițială a fost de a lansa cooperarea cu SUA în vederea dezvoltării de la 10.000 până la 12.000 de miliarde de dolari în minerale critice și elemente de pământuri rare. Cifre mari care, din câte se pare, au captat într-adevăr atenția președintelui Trump. Această propunere ucraineană a urmărit și să ajute Statele Unite să contracareze dominația Chinei și a Rusiei asupra lanțului global de aprovizionare cu minerale critice și elemente de pământuri rare, care sunt vitale pentru industria de înaltă tehnologie și de armament din Statele Unite ale Americii. Sigur, nu le spune minerale rare pentru că sunt greu de găsit. Le spune minerale rare din pricina densității depozitului. Deci densitatea acestor metale este foarte scăzută în depozitul mineral.
America va da garanții
Și de ce sunt atât de greu de găsit, mai ales că și SUA aveau astfel de mine?
Sunt greu de găsit pentru că în anii 80 China a practicat dumping-ul și din pricina asta minele americane de metale rare, bunăoară din California de vest, au fost închise că nu mai erau rentabile din pricina concurenței chineze.
Revenind la acordul pentru mineralele rare, de ce nu s-a semnat?
Semnarea acestui acord de mare vizibilitate legat de minerale ar fi reprezentat o mare victorie pentru Kiev. Care este teama cea mare a Kievului? Teama cea mare este că Trump, care continuă să încerce să medieze un acord de pace între Rusia și Ucraina, s-ar putea întâlni mai întâi cu președintele Rusiei, cu Vladimir Putin. Ei, deci asta nu s-a întâmplat. Deci, încă o dată, secretarul Trezoreriei trebuia să semneze acest acord cu președintele Zelenski la Kiev. Nu l-au semnat, președintele Zelenski a spus că o va face la Munchen. Vine la Munchen, dar nu s-a semnat nici acolo. Deci s-a amânat deja de două ori. Ideea a fost apoi că președintele Zelenski vine la Casa Albă, se așează în Biroul Oval cu președintele, vicepreședintele, secretarul Rubio și ceilalți și va semna. Pentru că, se știe, aceste acorduri nu se negociază între șefii de stat. Negocierea se face între cei de la nivelul de lucru. Tot ce ar fi trebuit să facă președintele Zelenski ar fi fost să vină, să dea mâna, să schimbe câteva complezențe, dacă voia și câteva glume, eventual face o poză, semnează acordul și s-a terminat.
Cum au ajuns Trump și Zelenski să încalce orice regulă a diplomației
Și aici trecem la întâlnirea catastrofală de la Casa Albă, cu replicile dure de o parte și de alta. Ce s-a întâmplat, cum s-a ajuns ca Zelenski și Trump să calce în picioare toate regulile diplomației și să se certe?
Ce s-a întâmplat? Sigur, ce s-a întâmplat are foarte mult de a face cu personalitatea celor trei actori principali a acestui episod pe care l-am urmărit vinerea trecută. Deci, toți trei, președintele Trump, vicepreședintele Vance și președintele Zelenski, au niște temperamente vulcanice. Asta nu s-a văzut, pentru că nimeni nu s-a concentrat pe întreaga întâlnire, mă refer la faptul că timp de jumătate de oră a fost o conversație foarte liniștită, foarte civilizată, s-au schimbat complezențe, o glumă, o mai știu eu ce. La un moment dat, un reporter l-a întrebat ceva pe vicepreședintele Vance, iar acesta a răspuns că acum este timpul pentru diplomație, pentru că se vrea un acord de pace. Deci, Vance îi răspundea unui reporter, dar în acest moment, Zelenski a intervenit, dur și nepoliticos. I-a spus ceva de genul: „JD, ce vrei să spui? Ce fel de diplomație? Asta nu e diplomație și au încălcat toate acordurile de încetarea focului.” Asta o știm foarte bine. Deci, asta a transformat într-o lecție de geopolitică și istorie și comportament rusesc predată de președintele Zelenski, președintelui și vicepreședintelui american, în Biroul Oval, în fața lumii. Ca să fie clar, nu Trump a provocat acest schimb de replici dure, nici măcar JD Vance.
Unii analiști au spus, în funcție de cui i-au luat partea, că fie Trump, fie Zelenski, unul dintre ei a încercat să-l atragă pe celălalt într-o capcană. Cum au stat lucrurile, de fapt?
Așa este, aud tot felul de povești că ar fi fost o chestiune preplanificată, ar fi fost o capcană. Nu. În opinia mea, nu a fost nici o capcană. Ce s-a întâmplat? Trump a fost întrebat acum ceva vreme, câteva săptămâni, dacă JD Vance este urmașul lui, după ce își va încheia mandatul. Răspunsul lui Trump a fost că nu știm, că este prea devreme, sunt mai mulți candidati, toate opțiunile sunt deschise. Timpul fuge, mai sunt deja numai 3 ani și 8 luni până la următoarele alegeri prezidențiale. Așa că JD Vance încearcă să se impună ca un lider și un om de stat. E un om foarte tânăr, nu cu foarte multă experiență. München a fost o ocazie. Acum, sigur că nu vrem să intrăm într-o conversație despre cine a spus, cine n-a spus, ce s-a întâmplat. Sigur, cel care prezida întâlnirea era președintele Trump. Deci, avea senioritate, era cel mai în vârstă, cel mai înțelept. Un om cu mare experiență în soluționarea conflictelor.
Cum s-ar putea împăca Trump cu Zelenski
OK, și ce sfaturi i-ați da lui Trump, ce sfaturi i-ați da lui Zelenski, să se împace? Și cum să se împace? Se va merge pe cale diplomatică sau ar trebui să se reîntâlnească cei doi?
Nu-i dau sfaturi președintelui Trump. Nu, cred că trebuie rezolvat printr-un contact personal. Deci Zelenski, după întâlnirea cu Trump, ar fi trebuit să meargă la masa de prânz cu echipa lui și echipa lui Trump. Sigur, nu s-a mai întâmplat. Echipa la Casa Albă s-a dus la masa de prânz singură. După asta, Zelenski trebuia să meargă să vorbească la Institutul Hudson, din Washington. Un institut conservator republican. Sigur, mulți foști demnitari din fosta administrație Trump sunt prezenți acolo. Deci până și Nikki Haley este acolo și mulți alții. Deci ar fi trebuit să fie intervievat de președintele Institutului Hudson. Acest eveniment a fost anulat, însă a făcut un interviu cu Bret Baier pe Fox, iar în acest interviu a fost întrebat dacă dorește să-i prezinte scuze președintelui Trump. Răspunsul a fost nu. Așa că, deocamdată, Zelenski nu este gata să-i prezinte scuze președintelui Trump. Pe de altă parte, încă o dată, tot ce trebuia să facă Zelenski era să vină, să zâmbească, să pună niște mâini pe umeri, să strângă niște mâini, să aibă o discuție liniștită și civilizată, să semneze documentul. Ar fi fost o mare victorie pentru Ucraina. Președintele Trump, în același timp, fiind seniorul, cel mai înțelept, cel mai experimentat, nu că-i dau eu sfaturi, dar cum să spun? Îi pui o mână pe umăr lui Zelenski și-i spui „Volodimir, lasă că discutăm la masa de prânz. Acum să ne ocupăm de acord.” Lui JD Vance, la fel: „JD, mulțumesc frumos, așa-i, ai dreptate, hai să ne ocupăm de acord. Și pe urmă mai vedem, eventual vorbim la masa de prânz. Eu așa aș fi procedat. În fine, sigur, nu sunt președintele Trump, știe mai bine și are propriul stil.
Dar cum gândesc cei doi lideri americani?
Trump și Vance sunt niște președinți neconvenționali. Deci nu vorbim despre un Talleyrand sau un Metternich al diplomației sau despre un Sir Daniel Webster sau un Lord Ashfordton. Este un stil cu care nu suntem foarte obișnuiți. Însă să nu uităm că mentorul de politică externă al lui Trump a fost regretatul Henry Kissinger.
Trump, din punctul de vedere al unui teoretician al relațiilor internaționale, este un realist care se concentrează pe putere. Puterea militară și puterea economică în special. Sigur că sunt patru elemente ale puterii naționale. Deci în engleză îi spune “D.I.M.E.”, moneda de 10 cenți. Diplomație, D-ul, informație, I, puterea militară, M și puterea economică, E. Deci o să vedem cum procedăm cu I-ul, cu informația, și o să vedem cum procedăm în continuare și cu diplomația.
„Acest acord nu e mort”
Mai există șanse pentru acest acord, dar și pentru un acord de pace? Ar trece Trump peste ofensa adusă de Zelenski?
După părerea mea, acest acord nu este mort. Trump a spus asta cât se poate de clar, Zelenski poate să se întoarcă la Casa Albă. A zis da, poate să se întoarcă la Casa Alba când e gata pentru pace. Dar Zelenski, clar, nu era pregătit să-i spună lui Trump „da, suntem de acord cu un acord de încetare a focului, semnăm acest acord legat de mineralele ucrainene.”
Sunt convins că Trump se va întoarce cu fața către Zelenski, însă și Zelenski trebuie să facă o mutare de deschidere pentru această reconciliere. Trump nu este un om ranchiunos, așa cum scrie despre el presa de stânga americană care îi este ostilă. Dovada? Haideți să ne amintim de Marco Rubio. În timpul campaniei dinaintea primului mandat al lui Trump, Rubio a spus niște chestii cumplite despre Trump, efectiv jignitoare. A spus inclusiv că Trump are mânuțele mici, știți ce se spune despre bărbații cu mânuțe mici. Reporterul se duce la Melania Trump după asta și o întreabă: „Ați auzit ce a spus despre soțul dumneavoastră? Ce credeți?” Deci, mizerii de genul ăsta, pur și simplu, absolut inacceptabile. Totuși, vedem că Trump a trecut peste asta, dovadă că Marco Rubio este secretar de stat acum.
La fel și în cazul lui JD Vance, actualul vicepreședinte. Și JD Vance a spus cândva niște lucruri cumplite despre Trump. Acum este vicepreședinte. Și ce spune atunci asta? În mod clar, Trump nu e monstrul pe care vor să-l zugrăvească unii.
S-a spus și că Zelenski nu cunoaște diplomație și că e afectat, pe bună dreptate, și de faptul că țara lui e practic distrusă într-un război în care cu certitudine este victimă. Cum ar trebui să reacționeze el pe viitor în preajma lui Trump?
Sau să o luăm altfel. Există unele dezacorduri între Statele Unite și europeni, Franța în special. Vizita lui Macron, președintele francez, a fost liniștită, civilizată. Cei doi și-au spus câte o glumă din când în când, mâini pe umeri, strângeri de mână și așa mai departe.
Netanyahu, prim-ministrul Israelului, a avut o relație foarte dificilă cu fostul președinte, cu Joe Biden. Însă Netanyahu niciodată nu l-a jignit pe Biden în timpul unei vizite în Statele Unite și nu l-a jignit nicăieri și niciodată. Chiar și Hamid Karzai, pe vremuri, președintele Afganistanului, avea mari neînțelegeri cu președintele George W. Bush. A vizitat și Casa Albă, dar nu a făcut așa ceva, nu l-a întrerupt pe președinte, nu a fost agresiv. Așa că se poate. E o chestiune tehnică și tactică. Președintele Zelenski vorbește engleza foarte bine, însă are nevoie de un interpret, un specialist în interpretare diplomatică, un specialist cu fler diplomatic. Acestea sunt chestiuni care se pot rezolva foarte ușor. Deci nu e vorba numai de engleză, este vorba și de diferențele culturale. Există între Zelenski și Trump și o diferență culturală. Sigur, după standarde americane, președintele Trump are un stil abraziv. După standarde europene și est-europene, președintele Zelenski este liderul unei țări sub asediu de trei ani de zile. Deci această presiune până la urmă își spune cuvântul. Eu zic că ar fi foarte important să aibă un interpret data viitoare. Ucraina are diplomați foarte rafinați, ar trebui să-i folosească. Diplomația este foarte importantă, tactul este foarte important. Mai cu seamă când se pune problema supraviețuirii unei țări, cum se pune în cazul Ucrainei, e nevoie și de tact și diplomație. Pentru că Trump nu-l iubește pe Putin, nu vrea să-i facă concesii, dar e normal ca atunci când vrei să faci pace să negociezi cu omul. Chiar dacă, da, e un criminal, chiar dacă e detestabil, nu poți face pace și nu poți negocia cu el insultându-l, înjurându-l. Așa nu vei ajunge la pace, doar ai să-l provoci. Iar Trump știe bine că, pentru a-l convinge pe Putin, trebuie să vorbești limbajul diplomației. Putin, ca și Trump, e președintele unei țări cu un arsenal nuclear uriaș, nu poți să pornești război cu el sau să-l înjuri toată ziua.
Ce ar putea să urmeze
Zelenski s-a arătat nemulțumit că nu a primit garanții clare, dar simplul fapt că americanii vin și investeasc în țara lui nu reprezintă o garanție?
Sigur că o să le primeasă. Care e ideea lui Trump? În Coreea de Sud sunt 28.500 de soldați americani. Sigur că 28.500 de soldați americani nu pot să oprească o invazie nord-coreeană. Nord-coreenii au 1.200.000 de oameni în uniformă, toți la sud de linia Pyongyang-Wonsan. Acești militari americani sunt, cum se spune în engleză, un tripwire. Dacă vreți, ca un cablu de detonare al unei capcane explozibile, ca să spun în română. Acum, dacă ai o prezență americană și europeană în industria exploatării subsolului ucrainean, ai niște interese de afaceri, ai niște oameni de afaceri, ai personalul american și european, deci asta ar deveni acest tripwire. Și sigur că garanțiile de securitate ar fi necesare. Rușii nu ar intra. Însă nu poate Trump să facă ce face pentru Coreea de Sud, nu poate să staționeze Trump trupe numeroase în Ucraina. Asta e o chestie foarte clară.
Între timp, europenii s-au întâlnit la Londra și au spus-o clar că vor susține Ucraina, dar că au încredere în SUA și că ajutorul americanilor e indispensabil. Cum ați privi ceea ce s-a discutat și stabilit acolo?
Europenii s-au trezit. Prim-ministrul britanic a avut un discurs excepțional, deci vorbește de îmbunătățirea, extinderea industriei de apărare europene, vorbește de importanța alianței cu America, spune că Europa nu poate să ducă această povară singură, sigur continuăm să avem nevoie de alianța cu America. A fost un discurs extraordinar. Aș spune că rezultatul foarte benefic al politicii lui Trump față de Ucraina este că, în sfârșit, Europa s-a trezit.
Liderii europeni întruniți la Londra au spus că situația nu poate fi rezolvată fără sprijin american. Am văzut și generali ucraineni și analiști internaționali care spun asta, dar și unii care susțin exact contrariul. Dumneavoastră personal credeți că Ucraina ar putea rezista fără armele, muniția și banii americanilor?
Sigur, industria militară, industria de apărare europeană a rămas cu mult în urmă. Deci a fost neglijată pentru prea multă vreme, cred că mai sunt numai trei fabrici de praf de pușcă, una în Bosnia, una în Serbia, una în Elveția. Poate or mai fi pe aici, pe acolo. Desigur, prim-ministrul britanic vorbește de rachete portabile, antitanc și așa mai departe, unele făcute în Irlanda. Sigur că o să dureze până să creeze această capacitate. Banii poate îi găsești, armamentul și muniția nu le găsești. Cum Franța bine spune că a rămas fără obuze după ce le-au trimis în Ucraina. Deci categoric este nevoie de ajutorul militar american. Reacția, încă o dată, a fost bună. Dacă într-adevăr reacția Europei este mobilizarea pentru descurajarea și extinderea unui conflict în Europa, asta este foarte bine. Însă asta nu se poate întâmpla fără ajutorul Americii.
Se încarcă comentariile...
