3.300 de lei, salariul mediu în 2017

În următorii ani, România are nevoie de alcătuirea unei strategii naţionale de dezvoltare pe termen lung - 50 de ani - în care să îşi stabilească obiectivele naţionale, spune profesorul

În următorii ani, România are nevoie de alcătuirea unei strategii naţionale de dezvoltare pe termen lung - 50 de ani - în care să îşi stabilească obiectivele naţionale, spune profesorul Cristian Pârvulescu. Este în primul rând o chestiune de identitate, pentru că în această strategie trebuie anticipat rolul politic şi economic pe care România vrea să îl joace în Uniunea Europeană, industriile de nişă în care s-ar putea investi pentru constituirea unor branduri puternice româneşti.

Până astăzi, nu au existat asemenea strategii, cu obiective clare. Toate guvernele şi toţi preşedinţii României au încercat constituirea unor think- tank-uri şi a unor strategii, care au fost parţiale sau sunt grevate de alternanţa de la putere: au existat consultările de la Snagov, Strategia de Dezvoltare Durabilă cu termen 2025 (iniţiate de Ion Iliescu); există intenţia preşedintelui Traian Băsescu de elaborare a unui plan naţional privind educaţia şi unul privind combaterea crizei demografice; la Departamentul de Afaceri Europene s-a elaborat în iulie 2007 Planul de reformă 2007-2010.

Dar nu există şi nu este stabilit şi asumat de clasa politică un plan strategic de dezvoltare a României, pe termen lung. Prin urmare, în lipsa unei construcţii teoretice cadru, pe termen scurt, este posibil să nu putem cheltui eficient fondurile instituţionale alocate de Uniunea Europeană sau ne vom găsi constant descoperiţi în faţa unor fenomene sociale precum migraţia forţei de muncă (exodul masiv al forţei de muncă putea fi prevăzut din 2002, or, fără o strategie anticipativă, constatăm astăzi lipsa muncitorilor în industria textilă şi în construcţii).

"Un deceniu, aş putea spune, este o perioadă medie, ar trebuie să gândim România în raport cu 2050 şi, funcţie de acest reper, să etapizăm căile de dezvoltare ale României. Or, absenţa unei strategii generale, a unei viziuni de ansamblu privind dezvoltarea României au influenţă asupra strategiilor sectoriale", spune Cristian Pârvulescu.

După părerea sa, cheia constituirii strategiilor pe termen lung se află în consultarea cetăţenilor pentru ca pe baza nevoilor lor reale să se poată face estimări şi proiecte.

Pârvulescu consideră că nu trebuie să adoptăm prin mimetism modele de dezvoltare de la statele civilizate, ci că, exact în această perioadă de aderare de jure la Uniunea Europeană, următorul deceniu, avem şansa construirii unor instituţii şi mecanisme sociale de care oamenii au nevoie în mod autentic.

Metoda consultării a fost practicată şi de guvern, la alcătuirea Planului de reformă 2007-2010, însă profesorul citat ar dori aplicarea consecventă şi constantă a consultărilor, astfel încât nevoile comunităţii să fie satisfăcute, o cale spre reclădirea solidarităţii naţionale, o altă valoare afectată de tranziţie.

În agricultură: tăcere, resemnare, inerţie

Agricultura este un domeniu care are nevoie urgentă de un plan strategic pe termen lung. Aflată la limita subzistenţei, agricultura românească - unde se mai practică încă aratul cu plug tras de boi şi unde irigaţiile depind de pronie - se vede astăzi confruntată cu necesitatea implementării softurilor pentru plata fondurilor europene, în condiţiile în care nu există definită o posibilitate de exploatare a terenurilor şi nu sunt asigurate utilajele pentru micii fermieri.

În 2004, productivitatea muncii pe persoană, în agricultură, era de 6%, faţă de media europeană, iar valoarea producţiei la hectar era de 250 de euro faţă de 2000, în UE.

Strategiile pentru rentabilizarea agriculturii - care ar trebui în plus să se alinieze şi cerinţelor agriculturii ecologice - cereau încă de pe atunci reducerea muncitorilor în agricultură la un milion de oameni şi crearea de întreprinderi mici şi mijlocii în paralel cu exploataţii economice viabile şi combaterea fragmentării terenurilor agricole, greu de exploatat eficient altfel. "De la Cuza încoace, ne luptăm cu problema agrară şi nu o rezolvăm.

Iar de la revoluţie o ţinem sub tăcere, ca şi când nu ar fi o chestiune strategică. Din fericire, economia de piaţă globalizată ne-a permis să rezolvăm problemele securităţii alimentare. Dar nicio strategie nu există în domeniul agriculturii: cum vom concentra terenurile, ce sprijin vom da?", spune Cristian Pârvulescu.
Nu numai că nu emite previziuni optimiste la acest capitol, dar semnalează că la noi lumea satului este cea mai refractară la schimbări.

20% mai puţini studenţi

Educaţia este al doilea domeniu strategic în care va trebui să ne repliem în următorul deceniu, pentru a face faţă în primul rând nevoii interne de specialişti, apoi competitivităţii din Uniunea Europeană, care şi-a impus în Strategia de la Lisabona revizuită dezvoltarea unei economii de tip cognitiv, care pune accent pe dezvoltarea tehnologică şi pe circulaţia liberă în interiorul Uniunii a forţei de muncă de înaltă calificare.

În plus, suntem nevoiţi să gândim singuri o strategie, deoarece la acest capitol Uniunea Europeană nu acordă fonduri de dezvoltare. În consecinţă, pe viitor, în România se vor desfiinţa "fabricile de diplome" şi vor rămâne pe piaţă institutele superioare care vor putea furniza specialişti bine pregătiţi. Inevitabil, cu creşterea calităţii vine şi scăderea numărului de absolvenţi de institute superioare.

"Scăderea numărului de candidaţi, la care se adaugă un exod din ce în ce mai mare al tinerilor spre instituţiile de învăţământ cu renume mondial, va face ca universităţile autohtone ale lui 2017 - şi chiar mai devreme! - să aibă un număr mai redus cu 10 - 20 la sută de studenţi, faţă de cei 600.000 cât sunt în prezent", apreciază secretarul de stat în Ministerul Educaţiei Cercetării şi Tineretului, Dumitru Miron, responsabil cu învăţămîntul preuniversitar.

Instituţiile de învăţământ superior ar putea să prefere specializări stricte în următorii 10 ani, unele specializate în educaţie, altele, orientate exclusiv spre cercetare. "Universităţile mari îşi vor putea permite să pregătească absolvenţi în ambele domenii, dar ele pot fi numărate pe degetele unei singure mâini.

Profesorii de peste 10 ani vor fi cei care au studiat într-o economie de piaţă, ca atare, vor fi mult mai bine orientaţi spre cerinţele de pe piaţa muncii, dându-le studenţilor exact cunoştinţele de care au nevoie", spune Dumitru Miron.

Există şi o cerinţă de regândire a sistemului de educaţie, încă de la vârstă preşcolară, şi de reorientare a învăţământului preuniversitar spre o şcoală care să încurajeze gândirea liberă, mai puţin axată pe memorizare şi încurajarea unei competiţii neproductive. "Fără o reformă profundă şi radicală a şcolii, a învăţământului general, nu al celui de elită, nu vom mai avea de unde să recrutăm specialişti.

Nu-i pregătim. Există o mitologie a superiorităţii şcolii româneşti, care încă rezistă în faţa realităţilor. Iar ceea ce se propune în educaţie, din cauza conflictelor politice şi a lipsei de viziune strategică, este improvizaţie. Cred că totul trebuie gândit de la educaţia timpurie: o regândire a raportului dintre şcoală şi grădiniţă, o şcoală mai puţin orientată spre memorare şi mai mult orientată spre dezvoltarea gândirii critice, cu mai puţine elemente de concurenţă. Se creează o competiţie absurdă, artificială, care duce la corupţie.

Tentaţia părinţilor şi a copiiilor este de a scurta drumul şi de a plăti notele, de unde şi tentaţia de a face cât mai multe examene, pentru a certifica prin acestea calitatea unui copil. Statul a transferat dintotdeauna efortul educaţiei, familiei. Or, nu avem medici, profesori de calitate, politicieni. Păi, de unde, dacă nu am avut un sistem de educaţie cum trebuie?!", consideră Cristian Pârvulescu.

Educaţia este principalul factor productiv, doar că rezultatele nu se văd imediat. Tocmai de aceea presupune o strategie. Statul încearcă să fugă, să nu îşi mai asume procesul de educare, responsabilităţile trecând pe seama părinţilor şi a comunităţii.

Pentru sănătate, pe primul loc - prevenţia

Prioritar în următorii 10 ani este sistemul de prevenţie, e de părere Eugen Nicolăescu, ministrul sănătăţii. "Produsul Intern Brut va creşte, astfel că, anual, ne vom putea permite să investim în sistem între 1,2 şi 1,5 miliarde de euro.

Practic, în 2017 vom ajunge la nivelul infrastructurii sanitare din ţările avansate ale UE. Şi salariile din sistemul sanitar se vor majora, ajungând la 75% din câştigul mediu al unui medic din Vest", a declarat Nicolăescu. Totodată, îmbunătăţirea asistenţei medicale va creşte speranţa de viaţă.

Oficialul din Sănătate estimează că şi numărul lucrătorilor din sistem va fi mai mare şi că "va fi nevoie să se pună accent pe o specializare mai strictă, mai temeinică, dacă ţinem cont de <> noilor forme de viruşi, şi tendinţele de tropicalizare climatică ce aduc cu ele şi maladii mai puţin cunoscute în România".

Oficialul din Sănătate a spus că vor fi făcute investiţii în sistem de 17 miliarde de euro până în 2017. În prezent, din cele 6,3 miliarde de euro alocate pentru 2008, doar 10% sunt destinate infrastructurii. "De aceea nu ne permitem să mărim brusc salariile - cu 100%, de exemplu - pentru că, în acest fel, ar rămâne descoperite intenţiile de modernizare a infrastructurii", este de părere ministrul Nicolăescu.

Străinii vor munci pentru noi

Sociologul Alin Teodorescu precizează că, în următorii 10 ani, românii vor lupta pentru reducerea decalajelor faţă de Uniunea Europeană - dacă astăzi ne aflăm la 33% din standardul de viaţă al UE, în 2017 am putea atinge nivelul de 50 la sută.

Oficialii Casei Naţionale de Pensii şi Asigurări Sociale estimează că, în următoarea decadă, valoarea punctului de pensie va creşte treptat, urmând ca, în 2017, pensia medie să ajungă la 1.500 de lei - aproape triplu faţă de finele lui 2007. "Salariul mediu brut estimat pentru 2017 este de 3.300 de lei.

Dacă se va menţine legislaţia în vigoare, punctul de pensie va reprezenta şi peste 10 ani 45% din valoarea salariului mediu brut", apreciază Mariana Câmpeanu, preşedintele CNPAS. Salariile cele mai bune vor fi în sectorul financiar şi industria IT, apreciază Daniel Dăianu, fost economist şef al BNR, fost ministru al Finanţelor.

În 2017, în România vor exista 8 milioane de pensionari, după estimările Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse. Pentru ca ei să aibă pensii la un nivel decent, la această creştere vor fi folosite contribuţiile a 5,7 milioane de salariaţi. Pentru 10 pensionari vor exista doar şapte salariaţi, care să contribuie la sistemul de pensii de stat.

"Totuşi, ne aşteptăm să vină din ce în ce mai mulţi lucrători din afara României, aşa că nu excludem ca numărul salariaţilor să crească şi, implicit, numărul contribuabililor la asigurările sociale. Pe lângă chinezi, turci, arabi, tunisieni şi alţi imigranţi din ţări mai puţin dezvoltate, un exemplu concludent este şi venirea mai multor muncitori din Ungaria şi ţările vecine.

Ei au salarii de 400 de euro - echivalentul a 100.000 de forinţi, dar preferă să le primească în lei. În total, peste 10 ani, ne aşteptăm la sute de mii de lucrători străini, care vor activa la noi", afirmă Mariana Câmpeanu, preşedintele CNPAS. Pe de altă parte, ea consideră că migraţia forţei de muncă din România în străinătate va continua, dar se va diminua.

Preşedintele CNPAS estimează şi repatrierea românilor care muncesc în străinătate, dar cei ajunşi la vârsta pensionării: "Este de aşteptat să se întoarcă acasă, în condiţii în care vor veni cu pensii mult mai mari decât ale autohtonilor, mai ales că aici vor fi preţuri mai mici la majoritatea produselor faţă de ţările dezvoltate unde au lucrat".

Daniel Dăianu estimează că România va deveni importator de forţă de muncă: "Fără forţă de muncă din afară nu vom face faţă. A miza numai pe întoarcerea românilor din străinătate este o fantezie. Iar a creşte salariile de dragul întoarcerii românilor este ca şi cum am pune carul în faţa cailor. Salariile nu au cum să crească în România, ele fiind împinse în sus de deficitul forţei de muncă. Dar salariile mai mari, fără productivitate mai bună, erodează competitivitatea", spune Dăianu.

50% din puterea de cumpărare din UE

În 2017 am putea ajunge la 50 la sută din venitul mediu din Uniunea Europeană, dacă asumăm o rată de creştere economică, medie, anuală, de 5,5 - 6%, la care se adaugă aprecierea leului. Astfel, nivelul PIB-ului pe cap de locuitor ar putea ajunge la 14.000 de euro, explică Daniel Dăianu. Preţurile la produse alimentare, nealimentare şi servicii se vor menţine înalte, tendinţa de aliniere a preţurilor şi tarifelor menţinându-se constantă.

Inflaţia în România va oscila, probabil, între 3-5% anual, un factor puternic de menţinere a inflaţiei înalte constituind şi absorbţia fondurilor europene, care va stimula cererea agregată, la care se va adăuga tendinţa de creştere a preţurilor la energie şi la alimente, pe plan mondial.

Apartamente mai ieftine

În ciuda predicţiilor specialiştilor care se aşteaptă ca apartamentele din blocurile "ceauşiste" să se ieftinească după 2007, potenţialii cumpărători sunt mai degrabă pesimişti, după cum indică un sondaj realizat de portalul specializat wall-street.ro. Astfel, mai bine de trei sferturi (81,4%) din repondenţii la chestionar apreciază că preţul apartamentelor din blocurile construite în perioada comunistă nu va scădea nici măcar după primul an de la aderarea României la UE.

"Aceasta este o atitudine tipic românească, expresie a unei colectivităţi care nu mai poate nici măcar spera", explică Artur Silvestri, director general al Institutului de Consultanţă Imobiliară SGA România. În privinţa termenului în care piaţa imobiliară autohtonă va înregistra scăderi ale preţurilor apartamentelor din cartierele-dormitor, cei mai mulţi dintre cei chestionaţi (30,25%) cred că acest lucru nu se va întâmpla mai devreme de 2016. Analiza a ţinut cont de răspunsurile a peste 1.700 de persoane participante la sondaj.

Vom fi doar 20,8 milioane

Specialiştii semnalează un proces de îmbătrânire constant al populaţiei până în 2017, tendinţă în privinţa căreia ne aliniem deja cu celelalte state din UE. În 2017, populaţia României va scădea la 20,8 milioane de persoane, potrivit unui studiu realizat de Institutul Naţional de Statistică, la solicitarea ziarului "Adevărul", cifră valabilă în ipoteza în care se menţin datele privind fertilitatea, mortalitatea şi migraţia externă.

Grupele "bătrâne" din cadrul populaţiei active vor deveni tot mai numeroase, creând în timp dezechilibre pe piaţa muncii. După 2015, acest segment de populaţie va începe să se reducă, grupele "mai bătrâne" bine reprezentate numeric intrând în cadrul populaţiei vârstnice.

Numărul celor cu vârste de peste 65 de ani a crescut continuu în ultimii 16 ani, ajungând să fie de aproape 1,3 ori mai numeroşi decât în 1990.

Se estimează că procesul de îmbătrânire demografică va continua, dar cu intensităţi diferite.

2.000 de km de autostradă

Peste 10 ani ar trebui să avem 2.000 kilometri de autostradă construiţi şi să fi modernizat deja căile ferate. Daniel Dăianu apreciază că până atunci ar trebui să construim oleoductul Constanţa - Trieste şi să punem în practică proiectul Nabucco. În condiţiile în care se vor dezvolta rutele care vor aduce ţiţei şi gaz din zona Mării Caspice, portul Constanţa va deveni tot mai important.

Zonele Timişoara - Arad, Cluj, Bucureşti - Ploieşti vor polariza dezvoltarea economică a ţării, devenind până în 2017 zone de tip conurbaţie. Constanţa va deveni "poarta" resurselor energetice şi a comerţului internaţional, estimează Daniel Dăianu, iar Iaşiul, fiind un puternic centru universitar, are posibilitatea dezvoltării unei industrii IT. Dacă afacerea cu Ford va fi încheiată, Craiova are şansa devenirii unei zone dezvoltate.

Cezar Mereuţă, directorul Centrului Român pentru Modelare Economică, consideră că România nu ar trebui să renunţe în următorii 10 ani la echilibrarea balanţei comerciale prin privatizări reuşite cu investitori strategici la Automobile Craiova, Întreprinderea de Avioane Ghimbav, Electroputere Craiova, Întreprinderea Tractorul Braşov, Antibiotice Iaşi.

El consideră că România trebuie să ia în calcul faptul că, în ultimii 50 de ani, piaţa a confirmat că ţările care şi-au dezvoltat sectoarele de maşini şi echipamente, mijloace de transport şi echipamente electrice şi optice au obţinut cele mai importante creşteri ale Produsului Intern Brut. O altă tendinţă de urmat ar fi dezvoltarea serviciilor.