Când nota 10 se ia de frică. Psiholog: „Să nu pui presiune pe copil nu înseamnă că ești un părinte indiferent”
0Conducerea unei școli din Olanda a blocat temporar accesul părinților la notele din catalog, scrie The Guardian. Motivul? Se pare că elevii, stresați și angoasați din cauza presiunii exercitate de către părinți, au început să obțină performanțe școlare din ce în ce mai slabe. Este o decizie care ar trebui să ne pună și pe noi pe gânduri, căci trăim vremuri în care notele mari sunt vânate nu de copii ci, mai degrabă, de părinții lor. Aceștia recurg, de multe ori, la șantaj, amenințări și pedepse dacă în carnet nu există 10 pe linie.
Timp de aproape trei luni, părinții elevilor care învață la Jordan – Montessori Lyceum din Utrecht au avut interzis la aplicația care îi notifica cu privire la notele obținute de copii. Se pare acest control total al elevilor, care nu puteau face nicio mișcare fără știrea părinților, le-a crescut considerabil nivelul de stres. Este concluzia la care a ajuns Stijn Uittenbogaard, unul dintre profesorii de economie care predau în școală. Acesta a calculat nivelul de stres în rândul a 500 de copii, jumătate din totalul de elevi înscriși în unitatea de învățământ, iar concluzia a fost cât se poate de clară: urmăriți pas cu pas de către părinți, copiii au devenit din ce în ce mai stresați, mai angoasați, anxioși și temători. Consecința? Aceștia au realizat performanțe școlare din ce în ce mai scăzute.
Analiza profesorului a presupus evaluarea în rândul elevilor a gradului de stres pe o scară de la 1 la 5. Ce a descoperit dascălul? Copiii ai căror părinți verificau aplicația în mod constant și-au evaluat stresul cu 2,7 puncte din 5. Pe de altă parte, cei ai căror părinți nu verificau constant notificările au raportat un nivel de stres situat în jurul valorii de doi. Concluzia a venit de la sine: o presiune foarte mare a părinților asupra copiilor, dorința acestora de a deține controlul absolut a dus la un rezultat cu totul diferit față de așteptări. „Această presiune ca elevii să obțină rezultate foarte bune a apărut recent, acum, în ultima perioadă. Când eu eram la școală, exista un raport de patru ori pe an, dar în rest, puteai să le spui părinților când și ce doreai. Acum, părinții pot primi o notificare push pe telefoanele lor: „Hei, copilul dvs. a avut un nou rezultat”, iar copilul vine acasă cu părinții lor pregătiți deja pentru discuții. Acest lucru este îngrozitor”, a declarat dascălul.
„Elevii au dreptul să greșească. Doar așa vor învăța, din greșeli”
Directorul școlii, Geert Looyschelder, este de părere că anxietatea legată de note în sistemul școlar olandez tradițional domină dezvoltarea abilităților de viață precum empatia și flexibilitatea: „Metoda Montessori a fost de a-i învăța pe elevi ce înseamnă responsabilitatea alegerilor pe care le fac în procesul lor de învățare. Faptul că părinții se uită peste umerii elevilor provoacă doar stres”, a spus el. „În sistemul nostru educațional, spunem mereu: Ai dreptul să faci greșeli. Așa înveți’”.
Exemplul care vine din Olanda ar trebui să ne ridice și nouă un semn de întrebare. Căci, în România, presiunea pe care unii părinți o pun pe umerii elevilor este, poate, chiar și mai mare. Sunt părinți care își înscriu copiii în clasa a V-a la colegii de renume unde examenele sunt extrem de dure, iar concurența acerbă. Însă, pentru a fi admis, copilul are nevoie de pregătire suplimentară, de meditații, încă din clasele a doua sau a treia. Sunt părinți care nu acceptă decât 10 pe linie, care-și împing copiii în goana după note mari, multe dintre ele împușcate, nu și muncite. Mai toate mămicile își doresc premiul I cu coroniță, rezultate la concursuri școlare sau olimpiade, dacă s-ar putea încă din clasa întâi. Ceea ce, până la un anumit punct, este foarte bine. Însă, atunci când limita este depășită, copilul are foarte mult de suferit.
Sunt părinți care ridică ștacheta foarte sus, cu pretenții mari și foarte greu de mulțumit și care, fără să-și dea seama, își transformă copiii în mici roboți. Nu mai vorbim despre părinții care, după școală, își înscriu copiii la diferite activități, cursuri sau lecții private. Joaca cu păpușile, cu mingea în spatele blocului, leagănele din parc, socializarea..nu mai este timp pentru așa ceva!
Catalogul digital, un concept înțeles greșit
În tot acest context, al presiunii enorme cu care se confruntă elevii, catalogul digital care este implementat în școlile din România ar putea veni la pachet și cu câteva dezavantaje. Practic, părintele deține controlul suprem a ceea ce se întâmplă la școală cu copilul lui. Află notele acestuia, dacă a lipsit de la oră, câte absențe are, află și alte informații cu privire la comportamentul său în clasă, mustrările pe care le primește din partea profesorilor, este notificat ori de câte ori dascălii consideră că este necesar.
Vremurile când spuneam că am pierdut carnetul pentru a ascunde o notă proastă s-au dus. La fel și vremurile în care nu ne anunțam părinții că la școală este ședință. Însă nici un control prea strict nu este indicat, consideră specialiștii. Aceștia sunt de părere că că greșelile fac parte din procesul de învățare al elevilor. Însă, dacă greșeala este sancționată dur, copilul, de teamă, ar putea să refuze să mai învețe.
„În opinia mea, provocarea reală nu o reprezintă existența catalogului digital sau absența acestuia, ci tocmai reacția părinților în situațiile concrete”, a explicat pentru „Adevărul” psihologul Mihai Copăceanu. Acesta consideră că există în rândul părinților două extreme: „Părinți relaxați și prea puțin implicați, care desconsideră școala și care nu au standarde educaționale nici măcar de nivel mediu și părinți hiperprotectivi, autoritari, care vor să controleze fiecare pas al copilului, fiecare notă obținută. Ei încearcă să se asigure că propriul copil înregistrează doar succese, din primele clase primare sau, dacă se poate, chiar de la grădiniță”.
Psihologul consideră că greșeala pe care o fac mulți părinți este chiar acea „atitudine de super-putere și control. „Sunt oameni care adoptă strategii de șantaj sau de amenințare, de inducere a unor temeri în cazul unor note mici. Consecința? În realitate, copiii, mai ales cei de vârsta mică, pot deveni timorați și anxioși, speriați de orice notă mică, de orice eșec”.
Psiholog: „O notă de 3 nu ar trebui să fie o tragedie”
Pe de altă parte, ca peste tot în lume, competențele dobândite la școală trebuie să fie, într-un fel sau altul, evaluate. Cu alte cuvinte, elevii nu pot scăpa de note. Ce pot face, în schimb, este să-și modifice percepția asupra lor. „Din fericire, constatăm că în unele școli din România, destul de puține, și mai ales în mediul privat educațional, a scăzut centrarea obiectivelor educaționale strict pe rezultate măsurabile. Un copil reprezintă un univers emoțional, psihologic și cognitiv, dezvoltarea sa armonioasă pe parcursul anilor poate cuprinde și momente de impas, inclusiv un 3 la matematică, dar acest lucru nu înseamnă un eșec pe termen lung”.
Psihologul Mihai Copăceanu recomandă părinților să-și înțeleagă propriul copil și să-l privească nu doar ca pe un elev care are rolul de a munci la scoală, „așa cum noi muncim la serviciu, pentru a aduce bani necesari supraviețuirii. Faptul că reducem presiunea cu privire la note, nu înseamnă indiferență și nici nepăsare. Dimpotrivă. Înseamnă înțelegerea dezvoltării psiho-emoționale a copilului”, a mai precizat specialistul.
Se încarcă comentariile...
