„Prefer să citesc ceva greșit, decât perfect, dar scris cu AI”. Controversa care împarte lumea cărților

Inteligența artificială stârnește controverse în lumea cărților, unde tot mai mulți autori și edituri recurg la această tehnologie. Creatoarea de conținut Sînziana Mocanu critică practica și susține că nicio carte scrisă cu AI nu poate fi autentică: „Prefer să citesc ceva greșit, decât perfect, dar scris cu AI”.

Tot mai mulți autori de carte și edituri îmbrățișează inteligența artificială Foto: Călin Gavrilaș

Aceasta a declarat că utilizarea inteligenței artificiale în orice formă de artă nu este etică și că factorul uman rămâne esențial, preferând un text cu greșeli unuia perfect scris de chatboți.

„Nu este absolut nimic etic în a utiliza AI în niciun fel de artă și nu o să fie. Inteligența artificială nu poate produce nicio carte autentică. Nu știu nici în viitor dacă o să poată, dar mereu va conta factorul uman. Nu cred că aș vrea să citesc nici un viitor ceva scris cu AI, chiar dacă e scris foarte bine. Prefer să citesc ceva greșit, decât perfect, dar scris cu AI”, a precizat Sînziana Mocanu.

Potrivit acesteia, pe viitor diferențele gramaticale sau stilistice vor deveni tot mai greu de identificat, iar elementul distinctiv va rămâne experiența umană. 

„Cu toate acestea, în viitor nu cred că o să ne mai dăm seama ce e scris cu inteligența artificială, din punct de vedere al sintagmei gramaticii. Cred că diferențiatorul o să fie pur uman, la modul experiență umană. Tehnologia va avansa în timp, inteligența artificială o să înceapă să folosească mai multe metode stilistice, nu o să mai fie ceva standardizat cum e acum. 

Chiar și așa, nu este absolut nimic etic în a utiliza AI în niciun fel de artă și nu o să fie. Nu aș putea să recomand vreodată o carte scrisă cu inteligența artificială, pentru că eu cred în munca literară, cred că oamenii care lucrează în piața de carte fac o muncă extraordinar de importantă și n-aș putea niciodată să recomand ceva scris altfel”, a mai declarat Sînziana Mocanu.

Creatoare de conținut a abordat și utilizarea inteligenței artificiale în procesele de traducere și corectură ale editurilor. Potrivit Sînzianei Mocanu, există o dezbatere aprinsă în aceste domenii, însă relevanța fenomenului este limitată de dimensiunea redusă a pieței românești de carte.

„În procesele de traducere, corectură și producere există o foarte mare discuție pe tema AI. În legătură cu asta, trebuie să ținem totuși cont de faptul că piața de carte românească e destul de mică. 

Acum sunt chiar la evenimentul Filit Iași și am luat parte la un eveniment în care se vorbea despre literatura română ca literatură europeană și traducătorul lui Cărtărescu în spaniolă a zis că noi avem doar câțiva autori fenomeni și atât. Nu poți să zici că literatura română stă la masa literaturii europene. Deci, cumva fiind o piață atât de mică, nu cred că e foarte relevant fenomenul AI momentan”, a mai transmis Sînziana Mocanu.

Cum au ajuns autorii de cărți să îmbrățișeze inteligența artificială?

Fenomenul autorilor care apelează la inteligența artificială pentru a-și scrie cărțile a devenit o realitate tot mai vizibilă în industria editorială, generând atât experimente creative, cât și controverse aprinse. 

Un exemplu timpuriu și frecvent citat este cel al scriitoarei japoneze Rie Kudan, care a dezvăluit în 2024, după ce a câștigat prestigiosul premiu Akutagawa, că aproximativ 5% din romanul său „The Tokyo Tower of Sympathy” a fost generat cuvânt cu cuvânt de ChatGPT. Deși comitetul de selecție nu a considerat utilizarea AI o problemă, gestul mărturisit de autoare a stârnit dezbateri intense.

La polul opus, unii autori au transformat utilizarea AI într-o strategie de productivitate masivă; autoarea sud-africană Coral Hart a publicat peste 370 de cărți asistate de AI în 20 de luni, respingând acuzațiile că ar produce „AI slop”. 

Acest tip de producție de masă a inundat piețele online, cercetările indicând că apariția cărților scrise cu AI a avut un efect negativ general asupra editurilor, diluând vânzările și suprasaturând piața.

Cum au ajuns editurile să îmbrățișeze inteligența artificială?

Reacția editurilor la această practică a fost una eterogenă, oscilând între o oarecare toleranță condiționată și măsuri drastice de pedepsire a fenomenului. Cazul cel mai mediatizat este cel al editurii Hachette Book Group, care în martie 2026 a retras romanul horror „Shy Girl” al autoarei Mia Ballard, atât din Regatul Unit, cât și din distribuția planificată în SUA, după o verificare internă care a concluzionat că autoarea s-a bazat prea mult pe AI. 

În contrast, în Franța, mari edituri precum Gallimard, Seuil sau Actes Sud au declarat public că nu utilizează software de detecție a AI, invocând lipsa de fiabilitate a acestor instrumente.

O problemă centrală în această ecuație este detectarea utilizării AI, un proces recunoscut ca fiind profund incert. În lipsa unei tehnologii infailibile, multe edituri, precum Coach House Books din Canada, se bazează pe încredere și pe declarațiile autorilor, contractele cerând o confirmare explicită că opera nu conține material generat de AI. 

Cu toate acestea, directoarea editorială Alana Wilcox recunoaște că „nu există o modalitate fiabilă de a controla acest lucru: instrumentele care există s-au dovedit nesigure și problematice”. 

Authors Guild, unul dintre cele mai importante organisme profesionale ale scriitorilor, a emis în octombrie 2026 un set de bune practici pentru edituri, avertizând explicit împotriva utilizării exclusive a detectoarelor de AI pentru a acuza un autor, deoarece „chiar și cele mai bune programe nu sunt întotdeauna precise” și „o singură acuzație falsă poate distruge cariera unui autor”. 

Ghidul recomandă transparență reciprocă: editurile să aibă politici scrise clare privind utilizarea AI și să fie transparente atunci când folosesc detectoare, iar autorii să declare utilizarea AI.

Cum e reglementat fenomenul?

Pe fondul acestor dezbateri, au început să apară și primele reglementări formale, menite să aducă claritate într-un peisaj încă haotic. Cel mai notabil este Actul European privind Inteligența Artificială (EU AI Act), care impune, începând cu august 2026, divulgarea obligatorie a conținutului generat sau manipulat de AI, inclusiv în cazul cărților. 

Această reglementare are impact global, aplicându-se oricărui autor ale cărui cărți sunt vândute cititorilor din UE, indiferent de locul unde acesta trăiește.

În paralel, unii retaileri au adoptat poziții publice ferme. Barnes & Noble a transmis că nu „susținem și nu vindem în mod intenționat cărți generate de AI”, luând măsuri active pentru a le exclude din ofertele online, deși inițial CEO-ul său sugerase că acestea ar putea fi vândute dacă sunt clar etichetate.

În orice caz, fenomenul autorilor care utilizează AI este departe de a fi stabilizat, iar industria editorială navighează între entuziasmul pentru eficiență, frica de pierdere a calității și originalității, și presiunea din ce în ce mai mare pentru transparență. 

Chiar dacă unii autori, precum Rie Kudan, văd în AI un instrument creativ cu care intenționează să continue să lucreze, iar alții, precum Coral Hart, îl folosesc pentru a produce la scară industrială, editurile sunt prinse între a-și proteja reputația și a nu-și aliena autorii.