De ce au ajuns meditațiile aproape obligatorii pentru elevii din România. Costurile pe care le suportă părinții

Peste 6.000 de lei pe an ajung să cheltuiască, în medie, familiile care își trimit copiii la meditații. Pentru unii elevi, acestea sunt o cale de a obține rezultate mai bune, pentru alții, o încercare de a recupera ceea ce nu au înțeles la clasă. Specialiștii avertizează însă că, atunci când pregătirea suplimentară devine aproape o condiție pentru performanță, diferențele dintre copiii din familii cu posibilități financiare diferite se adâncesc.

De ce plătesc părinții pentru ceea ce ar trebui predat la școală Foto: Shutterstock

De ce au ajuns meditațiile o necesitate pentru atât de mulți elevi, cât de mult cântărește presiunea pentru note mari și ce se întâmplă cu familiile care nu își permit aceste cheltuieli? 

Aproape jumătate dintre părinți plătesc pentru meditațiile copiilor

„În clipa în care se fac masiv meditaţii, mie îmi arată că şcoala românească are o mare, mare problemă”, a declarat recent ministrul Educației, Sorin Costreie. Acesta a susținut că veniturile obținute din meditații trebuie fiscalizate, dar a atras atenția și asupra numărului mare de elevi care au nevoie de pregătire în afara școlii.

Potrivit unui studiu realizat de Salvați Copiii România, la sfârșitul anului 2024, aproape jumătate dintre părinții chestionați (48%) își trimit copiii la meditații. Procentul crește la 64% în cazul elevilor de gimnaziu și la 66% în rândul liceenilor. Meditațiile sunt întâlnite și în clasele primare, unde aproape unul din cinci copii beneficiază de astfel de ore, potrivit răspunsurilor părinților.

Familiile care apelează la meditații cheltuiesc, în medie, 6.234 de lei pe an. Pentru aproximativ un sfert dintre acestea, costurile sunt atât de mari încât ajung să amâne alte cheltuieli necesare pentru a putea plăti meditațiile.

„Fiscalizarea oricărui serviciu este, în esență, un act de normalitate și se întâmplă în toate domeniile, deci nu ar trebui să fie o surpriză. Oamenii, de fapt, nu au neapărat o problemă cu plata taxelor în sine, ci cu inechitatea”, declară Ioana Alexandra Șomîtcă, specialist în educație și fondatoarea Empowered Romania, pentru „Adevărul”.

Motivele pentru care părinții își trimit copiii la meditații diferă de la o familie la alta. Unii elevi au nevoie de ajutor pentru a înțelege materia predată la școală, în timp ce alții vor să obțină rezultate mai bune.

„La clasă, un profesor lucrează adesea cu 30 de elevi, fiecare cu nivelul și preferințele lui. Chiar și cu cel mai bun profesor la catedră, este imposibil să faci educație într-un asemenea colectiv”, completează Ioana Alexandra Șomîtcă.

Potrivit studiului Salvați Copiii, 58% dintre părinții care plătesc meditații vor să își pregătească astfel copiii pentru examenele naționale, 36% încearcă să îi ajute să recupereze materia, iar 32% urmăresc rezultate școlare mai bune.

Când meditațiile devin o povară financiară

Meditațiile nu sunt la fel de accesibile tuturor familiilor. Potrivit studiului Salvați Copiii, 35% dintre părinții cu venituri lunare sub 5.000 de lei plătesc pentru pregătirea copiilor, comparativ cu aproximativ 65% dintre cei cu venituri de peste 20.000 de lei.

„Acest fenomen are la bază, în primul rând, presiunea societății și teama de excluziune - acea rușine ca propriul copil să nu beneficieze de aceleași avantaje precum copilul vecinului. Mulți părinți fac sacrificii uriașe din dorința de a le oferi copiilor un viitor mai luminos, unul pe care ei, poate, nu l-au avut. Se pun pe planul doi și se îndatorează, sperând că aceste eforturi financiare vor fi acoperite în timp, considerând că datoria lor supremă este să își ajute copiii să reușească în viață”, punctează specialista.

Ea vorbește și despre familiile pentru care meditațiile au devenit o modalitate de a-și demonstra statutul social: „Pe de altă parte, poate fi vorba uneori și de un simplu trend, o formă de statut social prin care părinții se mândresc cu pregătirea copiilor lor. Situația este însă delicată pe termen lung, deoarece un copil a cărui familie nu poate susține constant acest efort financiar poate resimți o frustrare profundă dacă încearcă să se mențină la un nivel artificial dictat de cei din jur.”

Meditațiile sunt răspândite și în alte țări, iar UNESCO atrage atenția că această practică poate accentua inegalitățile din educație. Familiile cu venituri mari își permit să plătească profesori pentru a-și ajuta copiii să obțină rezultate mai bune, în timp ce elevii din familiile sărace, chiar și atunci când întâmpină dificultăți la școală, nu au întotdeauna acces la același sprijin. Diferențele sunt și mai mari în mediul rural, unde oferta de meditații este mai redusă. Astfel, rezultatele școlare ajung să depindă nu doar de efortul și capacitățile elevilor sau de ceea ce învață la clasă, ci și de posibilitățile financiare ale părinților.

Meditațiile, „o instituție paralelă de învățământ”. Ce efecte au asupra copiilor

La rândul său, Aurora Oprea, consilier vocațional, consideră că amploarea meditațiilor arată cât de mult a ajuns școala să depindă de sprijinul financiar al părinților.

„Fenomenul meditațiilor în România a devenit o instituție paralelă de învățământ, alimentată de deficiențele structurale ale sistemului public, clasele suprapopulate și presiunea pentru performanță. Această practică adâncește inegalitățile educaționale, transformând pregătirea suplimentară dintr-o opțiune într-o necesitate impusă de dinamica de la clasă”, declară aceasta pentru „Adevărul”.

Ea atrage atenția asupra faptului că meditațiile sunt doar una dintre problemele învățământului românesc. În timp ce unele familii își permit să plătească profesori pentru ore în plus, există și copii care riscă să abandoneze școala din cauza sărăciei.

Consilierul vocațional consideră că meditațiile au ajuns să pună accentul pe note și examene, în detrimentul dezvoltării personale a elevilor.

„Această «școală paralelă» transformă educația dintr-un proces de descoperire a vocației într-o cursă contra-cronometru pentru note și diplome”, consideră specialista.

De asemenea, Aurora Oprea atrage atenția și asupra timpului pe care copiii îl petrec între școală și meditații. Când programul lor este ocupat aproape în întregime de învățat, nu le mai rămâne suficient timp pentru hobby-uri, activități extrașcolare sau pentru a descoperi ce le place și la ce sunt buni.

„Fără acest spațiu liber, tinerilor le este extrem de greu să își identifice interesele reale și abilitățile native, elemente esențiale în alegerea unei direcții de studiu, o vocație”, continuă ea.

În același timp, vorbește și despre pregătirea bazată pe memorare și rezolvarea repetitivă a exercițiilor, care, în opinia sa, nu îi ajută pe elevi să gândească independent: „Acest lucru sabotează gândirea critică și adaptabilitatea - exact competențele fundamentale de care are nevoie un copil pentru o dezvoltare sănătoasă indiferent de domeniul de interes.”

O altă problemă semnalată de consilierul vocațional este presiunea resimțită de elevii care văd că aproape toți colegii lor fac meditații. Aceasta poate duce, spune specialista, la anxietate și epuizare încă din primii ani de gimnaziu.

„Elevii ajung să creadă că succesul lor depinde exclusiv de un scor, iar epuizarea resimțită la 15-18 ani le diminuează entuziasmul pentru învățarea pe tot parcursul vieții,” crede aceasta.

Există și riscul ca elevii să devină dependenți de ajutorul profesorului de meditații. Iar Aurora Oprea consideră că pregătirea intensivă poate ascunde faptul că unii copii nu au învățat să studieze singuri și să își organizeze munca.

„Când ajung la facultate sau la primul job, acești tineri se pot simți dezorientați deoarece le lipsește «ghidul» care să le spună exact ce au de făcut”, susține ea.

Totodată, consilierul vocațional nu contestă utilitatea meditațiilor atunci când un elev trebuie să recupereze materia, să se pregătească pentru examene sau să aprofundeze un domeniu care îl pasionează. Consideră însă că acestea nu ar trebui să devină o condiție pentru a face față cerințelor școlare.

„Părerea mea este că educația ar trebui să maximizeze potențialul unic al fiecărui copil, nu să uniformizeze performanța prin costuri suportate de familie. Pregătirea particulară ar trebui să rămână un instrument punctual - fie pentru remedierea unor lacune majore, fie pentru excelență într-un domeniu în care elevul are o vocație clară -, nu o cârjă permanentă pentru supraviețuirea în sistem”, punctează Aurora Oprea.

Mai sunt meditațiile opționale?

„Privite strict prin prisma presiunii sociale, meditațiile par obligatorii. Totuși, la nivel individual, ele rămân o alegere opțională”, consideră Ioana Alexandra Șomîtcă. Specialista arată că decizia depinde de nevoile elevului, de sprijinul familiei și de ceea ce învață la școală.

Aurora Oprea susține că meditațiile ar trebui să îi ajute pe copii să recupereze materia sau să aprofundeze disciplinele care îi pasionează, nu să devină o condiție pentru a face față școlii.

„Problema reală nu este școala în sine, ci nevoia urgentă de a o adapta la realitățile actuale, astfel încât educația de bază să fie suficientă pentru o dezvoltare intelectuală armonioasă, iar meditațiile să redevină ceea ce ar trebui să fie: o alegere strict pentru aprofundare și performanță, nu o necesitate pentru supraviețuirea în sistem”, conchide Ioana Alexandra Șomîtcă.