Copywriter-ul care a dat publicitatea pe un post de învățătoare la sat
0Sorana Radu și-a folosit experiența de 15 ani în publicitate ca să readucă la școală jumătate dintre elevii din clasa ei care abandonaseră cursurile. Predă prin metode experiențiale și organizează constant campanii pe rețelele sociale.
Sorana Radu, învățătoare la Școala Gimnazială „Prof. Ion Vişoiu“ din Chitila, județul Ilfov, a lucrat timp de 15 ani în publicitate. A fost copywriter în departamentul de creație al mai multor agenții de publicitate cunoscute din România și a realizat, alături de colegii ei, de la concept până la partea executivă. A simțit nevoia de a avea mai multe rezultate în ceea ce făcea și, pentru că publicitatea nu îi oferea asta, s-a reorientat.
„Se întâmplă de multe ori în publicitate să muncim foarte mult, iar la final rezultatul să nu se întâmple din diverse motive: nu a mai avut loc o campanie, nu s-a mai alocat buget și multe altele. Muncești foarte mult, consumi multă energie și nu ajungi la un rezultat pe care să poți pune mâna“, explică Sorana, pentru „Weekend Adevărul“, motivele care au determinat-o să renunțe la publicitate.
Avea nevoie de un pic de sens în viața ei și a fost tentată la un moment dat să plece din țară, dar a decis până la urmă să rămână, însă nu oricum. A făcut o învoială cu ea însăși să se implice într-un domeniu unde să își facă simțită prezența, să schimbe lucrurile în bine, și a ales învățământul.
Lecțiile de la clasă, aplicate acasă
A urmat Academia „Teach for Romania“, o organizație neguvernamentală care trimite dascăli în cele mai defavorizate localități din țară, și a ales să predea la Chitila. Nu i-a fost deloc ușor la început. A fost nevoită să se adapteze la sistemul de învățământ românesc cu toate bunele și relele lui și, în plus, a lucrat pentru prima dată singură.
În schimb, totul se compensează prin creativitate și învățarea prin joacă, de care se folosește din plin la clasă. Este foarte aplicată în tot ceea ce face și nu are neapărat o metodă sau mai multe de predare, ci o structură prin care face legătura între informațiile care ajung la copii și viața lor cotidiană.
„Nimeni nu poate să învețe ceva nou fără să facă legătura cu ceva ce știe deja“, explică Sorona conceptul. Își împarte lecțiile în mai multe etape, iar prima dintre ele este cea destinată simțurilor. De pildă, dacă le predă litera B, le dă copiilor mai întâi să guste o banană, iar ei vor face mereu legătura senzorială între literă și gustul și mirosul fructului.
Următoarea etapă este predarea unor noi informații, pentru ca apoi să îi implice și pe elevi în acest proces, astfel încât să le creeze o nouă experiență personală. În a patra fază, învățătoarea face conexiunea dintre lecțiile predate și viața lor de zi cu zi și le arată cum se pot ele aplica mai bine în diverse situații.
„Dacă predau forme geometrice, le arăt acele forme în clasă și le cer să îmi arate un triunghi sau un cerc acolo sau pe stradă. Ei văd un cerc, de pildă, în semnul de la Stop. Începem apoi și desenăm cu aceste forme. Facem o casă din cercuri și triunghiuri sau facem alte lucruri cu aceste forme geometrice, pe care ei le pot combina în diverse variante“, detaliază Sorana.
GALERIE FOTO SORANA RADU
La finalul orei, le cere să se uite în casa lor sau pe drumul până la școală și să identifice trei exemple geometrice – în acest fel, se închide cercul informaţional. Copiii află o informație nouă la școală și ajung să o aplice în viața lor.
Educație din poartă în poartă
Când a preluat clasa în 2021, i-a învățat literele mici și de tipar și a început să citească cu micuții, iar în acest an elevii săi vor deprinde și scrisul. Face mereu ca totul să fie o experiență frumoasă pentru copii, să fie ca o joacă, astfel încât să ajungă să le placă școala.
A reușit în doi ani să readucă la școală 7 din cei 15 elevi ai clasei unde predă, care abandonaseră cursurile, mergând din poartă în poartă și vorbind cu părinții. Problema este una preponderent economică, pentru că majoritatea dintre ei beneficiază de ajutor social, iar restul nu primesc sprijin financiar pentru că au datorii la ANAF. Mulți părinți sunt plecați în străinătate, iar copiii sunt crescuți de bunici.
„Am rezolvat separat fiecare caz în parte. Am mers la fiecare copil ca să văd efectiv cum trăiește, să înțeleg care sunt provocările vieții lor și să rezolv problemele care îi împiedicau pe părinți să îi aducă la școală“, spune dascălul.
Le-a explicat constant părinților cât este de important ca micuții să vină la școală, i-a convocat la diverse întâlniri, a vorbit cu asistenții sociali și cu consilierul școlar, iar efectele nu au întârziat să apară.
Echipați de școală
Sorana a inițiat mai multe campanii de strângere de fonduri pe rețelele de socializare, prin care a obținut încălțăminte și îmbrăcăminte pentru copii, astfel încât părinții să îi poată lăsa la școală.
Nu a ezitat să apeleze și la prietenii săi din publicitate pentru asta și printre altele a făcut rost și de un generator electric pentru familia unuia dintre elevi. În aceeași manieră a obținut material didactic pentru clasă și rechizite.
„Am încercat să fiu un agregator de resurse și mi-am folosit capacitățile de comunicare ca să apelez la cât mai mulți oameni care pot contribui pentru comunitatea de la Chitila, care are multe nevoi. În general, sunt oameni care pot să ofere, dar nu știu exact unde să își direcționeze resursele, și sunt oameni care au nevoie, dar nu știu unde să ceară“, explică învățătoarea.
Povestea Soranei este un alt exemplu de succes creat de „Teach for Romania“, de a aduce oameni din diverse domenii de activitate și a le folosi expertiza și influența socială și economică acolo unde contează mai mult, în cele mai defavorizate zone din țară.
Mai mult decât atât, acești oameni devin efectiv lideri în educație prin faptul că merg în comunitate și ajută autentic, ca mai apoi copiii să poată veni la școală. Părinții au conștientizat că dascălul dorește realmente să le ajute copiii, prin educaţie, să iasă din sărăcia în care se zbat, au încredere în ea și, treptat, au început să îi aducă la școală.
Sorana nu ezită să facă ore suplimentare cu elevii care rămân în urmă din motive obiective. De pildă, are în clasă o fetiță care o zi pe săptămână nu vine pentru că este crescută de bunici, iar aceștia se duc la tratament pentru diabet și nu au cum să o ducă la școală.
„Totul este în context, iar dacă nu îl afli, riști să sacrifici copilul din neștiință sau pentru că nu faci un efort în plus să înțelegi situația. Vreau ca elevilor mei să le placă să învețe, să vină cu drag la școală, să rămână cu plăcerea de-a acumula informații și de-a descoperi lucruri despre lumea în care trăiesc. Vreau să capete o dragoste pentru cunoaștere“, este dorința învățătoarei pentru elevii ei.
Se încarcă comentariile...
