Băsescu pune succesul lui Simion pe seama analfabetismului funcțional, deși în mandatul său s-au închis 1.800 de școli. „Declarația exprimă dispreț”

Recent, fostul președinte Traian Băsescu a dat vina pe rezultatele slabe ale României la evaluarea internațională PISA pentru succesul politic al liderului AUR, George Simion. Cercetătoarea în sociologie Elena Trifan a taxat declarația fostului lider de la Cotroceni.

Traian Băsescu dă vina pe analfabetismul funcțional pentru succesul lui George Simion Foto: Mediafax

„Faptul că stăm atât de prost la testele PISA explică și succesul unui politician ca Simion. Nu îl consider un politician valoros, dar este un politician de succes, fără să aibă valoare”, a declarat Traian Băsescu, potrivit Digi24.

Fostul președinte a făcut această afirmație, deși mandatul său a coincis probabil cu cea mai grea perioadă din educația românească de după Revoluție. Atunci, aproximativ 1.800 de școli și structuri școlare au fost închise definitiv, peste 1.500 au fost comasate, iar aproximativ 15.000 de profesori au părăsit sistemul numai în anul școlar 2010-2011, din cauza reducerilor salariale. 

Rezultatele PISA 2025 arată că România a depășit pragul de 50% la analfabetismul funcțional în rândul elevilor de 15 ani la matematică și se apropie de acest prag la citire și științe. 

Elena Trifan, antropoloagă socială, cadru didactic asociat la SNSPA și cercetătoare postdoctorală la Universitatea din Erfurt, a analizat pentru Adevărul declarațiile recente ale lui Traian Băsescu și contextul politic în care acestea au fost făcute. Cercetătoarea are un doctorat în sociologie, iar activitatea ei se concentrează pe precaritatea academică, producția de cunoaștere, culturile platformelor și transformările sociale ale neoliberalismului.

Potrivit Elenei Trifan, discursul lui Traian Băsescu exprimă „dispreț și clasism”, iar fostul președinte poartă o responsabilitate semnificativă pentru rezultatele slabe înregistrate de țara noastră la testele PISA, din cauza măsurilor de austeritate promovate în timpul mandatului său: „În plus, e unul dintre vinovații pentru care politica nu mai oferă neapărat proiecte economice sau ideologie, ci doar sloganuri precum „arde-i pe corupți”. Ce înseamnă acest lucru pentru oameni, în cele din urmă? Înseamnă că statul va fi transformat într-unul care asigură un nivel de trai suficient de bun sau e doar o metodă prin care li se distrage atenția de la problemele sistemice ce promovează inegalitate socială? Acesta ar fi un deziderat onest dacă măcar li s-ar cere sumele de bani înapoi tuturor corupților”.

"Modelul promovat pe vremea aceea perpetuează, de fapt, inegalitățile pe care le vedem azi"

Trifan indică măsurile de austeritate adoptate sub guvernele Boc printre vinovații principali ai precarității sistemului de învățământ din prezent.

„Cu siguranță, putem să-i atribuim o parte din vină lui Băsescu pentru situația sistemului educațional din prezent. Totuși, în mare măsură, vina aparține întregului aparat executiv din perioada sa. În acea perioadă au fost luate măsuri de austeritate, printre care închiderea foarte multor școli, iar cele mai dure astfel de măsuri au fost adoptate sub guvernele Boc, ca răspuns la cerințele Fondului Monetar Internațional. Prin urmare, o parte din vină îi revine și lui Băsescu, dar această vină decurge dintr-un model neoliberal de guvernare, impus mai ales cu acceptul fostului președinte și al oamenilor din jurul ministrului Educației de atunci, Daniel Funeriu.

Prin urmare, eu aș înclina să cred că dacă ar fi să căutăm vinovați, putem vorbi și despre Daniel Funeriu, care, apropo, a candidat și la funcția de președinte, cu puțin timp în urmă. În perioada lui s-au închis circa o mie de școli, dar una dintre cele mai mari probleme, cred eu, a fost descentralizarea. Aceasta a dus, practic, la o creștere mult mai mare a inegalităților sociale dintre zonele dezvoltate și cele subdezvoltate. Modelul promovat pe vremea aceea perpetuează, de fapt, inegalitățile pe care le vedem azi, care se resimt mai ales pentru că traversăm o perioadă de criză”, a mai precizat Elena Trifan.

"Dacă statul abandonează o comunitate, situația naște frustrare și neîncredere în instituții"

Potrivit Elenei Trifan, absența unei școli nu doar că reduce șansele de școlarizare pentru elevii care nu își permit să învețe în afara localității, dar alimentează și frustrarea, neîncrederea în stat și disponibilitatea pentru idei de extremă dreapta.

„Cred că dispariția școlilor este mai degrabă un simptom al unor măsuri sau al unor viziuni mai largi, din cauza căruia zonele sărace ajung să rămână sărace sau să devină și mai sărace, fără a primi instrumentele de care ar avea nevoie pentru a ieși din sărăcie. Închiderea unei școli nu este singura cauză a acestor situații, dar cu siguranță contribuie semnificativ. Dacă într-o comunitate nu mai există școală, scad șansele ca oamenii care nu își permit naveta sau care ar pierde mult timp pe drum să se școlarizeze.

Dacă statul abandonează o comunitate, situația naște frustrare și neîncredere în instituții, ceea ce joacă în favoarea politicienilor precum George Simion sau Călin Georgescu. Iar dacă oamenii simt că măsurile statului nu fac altceva decât să îi mențină în sărăcie, este de așteptat să crească neîncrederea și disponibilitatea pentru idei populiste. Vorbim aici despre populism de extremă dreaptă sau despre forme de extremă dreaptă care combină nostalgia comunitară. Un exemplu este Germania de Est, unde AfD a câștigat, acum două săptămâni, un land important: apar forme nostalgice față de o perioadă de glorie. Chiar dacă aceste partide sunt anticomuniste, ele suprapun peste regiunile respective o nostalgie după perioada de glorie a comunismului”, a mai declarat Elena Trifan.

Trifan face referire la analize și studii recente care arată legătura dintre sărăcie, accesul limitat la sănătate și educație și ascensiunea extremei drepte:

„Trebuie să le amintim politicienilor că neîncrederea oamenilor în instituții a fost cauzată de modul în care au neglijat comunitățile, prin măsuri de austeritate, care au vizat mai ales zonele care erau deja cele mai dezavantajate. Există analize, precum cele ale Clarei Mattei, dar și studii recente care arată legătura dintre sărăcie — care inevitabil aduce și probleme de acces la sănătate și educație — și măsurile de austeritate care favorizează apariția și creșterea extremei drepte. În România, mișcarea de extremă dreaptă a apărut imediat după ce s-a resimțit criza, adică după criză și în urma măsurilor de austeritate luate atunci. Aceste măsuri au continuat să fie aplicate și au devenit, practic, norma de guvernare.

Mă refer la toate măsurile neoliberale, care nu duc doar la închiderea școlilor. Ele ne îndeamnă să privim totul prin indicatori de performanță și să guvernăm instituțiile statului ca pe niște întreprinderi private: suntem atenți la profit, la evitarea deficitelor de stat și la alte lucruri asemănătoare. Toate acestea nu fac decât să crească nemulțumirea. Pentru ce avem instituții ale statului? Pentru ce plătim taxe, dacă nu ni se întoarce nimic înapoi? Nu aș merge până acolo încât să spun că persoanele lipsite de educație nu își dau seama de cauze și nu le identifică corect, dar educația cu siguranță poate crește încrederea în stat, pentru că este o formă prin care statul își anunță prezența de la începutul vieții unui om”.

Nu doar lipsa accesului la educație favorizează formațiunile de extremă dreapta

Cercetătoarea atrage atenția și cu privire la capcana de a crede că doar lipsa accesului la educație crește vulnerabilitatea în fața unor promisiuni de îmbunătățire a situației personale sau că această vulnerabilitate conduce automat la adoptarea unor valori de extremă dreaptă. 

„Situația este mult mai complexă decât pare. Pentru mine este problematic să explic succesul populismului doar prin problemele legate de educație. Lipsa accesului la educație te face vulnerabil în fața oricărei idei care îți promite o ieșire din situația în care te afli. Această vulnerabilitate nu duce neapărat direct la adoptarea unor valori de extremă dreapta, dar devine un teren favorabil pentru forțele organizate care au interese politice. Ideile de extremă dreapta nu apar automat când dispare educația; ele apar atunci când există actori care le organizează și profită de această vulnerabilitate.

Rezultatele slabe la PISA sunt îngrijorătoare nu doar în România, ci și în state mai dezvoltate economic. În România, extrema dreaptă s-a organizat mai târziu decât în alte țări, dar a profitat de aceeași vulnerabilitate. Ea oferă promisiunea unei vieți mai bune, în timp ce partidele mainstream nu mai reușesc să propună coerent o viziune sau un proiect. Partidele politice ar trebui să aibă o ideologie și să promită clar ce se va întâmpla dacă sunt votate. În România, partidele mainstream nu mai pot oferi coerent o viziune a unui viitor mai bun. Educația explică doar o parte a problemei. Ar trebui privită mai degrabă ca un simptom, un semn sau un indicator, ca un bec de semnalizare, nu ca o explicație completă. Dacă ne uităm doar la educație, ajungem să îi considerăm pe cei fără educație incapabili să ia decizii politice iar aceasta este o formă de elitism”, a mai declarat Elena Trifan.