Exclusiv UE vrea să oprească spionii ruși la graniță. Eficiența, pusă sub semnul întrebării: „Dronele și războiului hibrid nu au nevoie de vize”
0În contextul înmulțirii tentativelor de sabotaj ale Rusiei în UE, guvernele Uniunii au convenit să restricționeze mișcarea diplomaților ruși în Europa. Măsura nu rezolvă cauzele de fond ale vulnerabilității europene, susțin experții consultați de „Adevărul”.
Guvernele UE au convenit să restricționeze mișcarea diplomaților ruși în interiorul Uniunii Europene, ca răspuns la numărul tot mai mare de tentative de sabotaj, despre care agențiile de informații spun că sunt adesea comise de spioni care operează sub acoperire diplomatică, relatează FT.
Regulile propuse ar obliga diplomații ruși care lucrează în capitalele UE să notifice guvernele țărilor respective cu privire la planurile lor de călătorie înainte de a trece granița.
Inițiativa, susținută de Republica Cehă, face parte dintr-un nou pachet de sancțiuni pregătit de Bruxelles ca răspuns la invazia la scară largă a Ucrainei de către Rusia. Pachetul necesită sprijin unanim pentru a fi adoptat. Ungaria, ultima țară care s-a opus noilor sancțiuni, și-a ridicat veto-ul, potrivit unor surse europene.
Expert în relații internaționale: „Am asistat la o intensificare evidentă a actelor de sabotaj”
Gabriela Ciot, profesor universitar de Relații internaționale și studii europene la Universitatea Babes-Bolyai Cluj-Napoca, a explicat pentru „Adevărul” că în ultimele luni, am asistat la o intensificare evidentă a actelor de sabotaj, atacurilor cibernetice și acțiunilor de manipulare informațională desfășurate de Federația Rusă pe teritoriul european.
„Aceste activități hibride, care vizează infrastructuri critice, spațiul informațional și securitatea instituțiilor democratice, nu reprezintă episoade izolate, ci manifestări coerente ale unei strategii de presiune și destabilizare menite să testeze coeziunea Uniunii Europene. Tot mai clar, aceste practici vor continua să facă parte din peisajul strategic al continentului, într-un viitor previzibil”, este de părere profesoara.
În acest context, Consiliul Uniunii Europene a decis, în urmă cu câteva zile, prelungirea până la 9 octombrie 2026 a măsurilor restrictive individuale împotriva persoanelor și entităților responsabile de acțiunile destabilizatoare ale Rusiei în străinătate. Este vorba despre 47 de persoane și 15 entități, vizate de înghețarea activelor și interdicții de călătorie, în încercarea de a limita influența economică și mobilitatea celor implicați în operațiuni hibride, a precizat experta.
„Măsurile sunt parte a unei strategii de protecție colectivă, prin care Uniunea încearcă nu doar să se apere de comportamente ostile, ci și să descurajeze și să reacționeze prompt la acestea”, explică Ciot.
„Europa negocieză sub presiune, iar tăcerea României riscă să devină, în sine, o formă de autoexcludere din dinamica reală a deciziilor europene”
Dincolo de aparența unității europene, spunea ea, negocierea acestor decizii este complexă. În culisele Consiliului, reprezentanții permanenți ai statelor membre duc discuții dificile, marcate de interese economice divergente și sensibilități politice interne.
„Deși presa a relatat că Ungaria nu se va mai opune prelungirii sancțiunilor, adoptarea finală ar putea fi întârziată din cauza poziției Austriei, care a propus ridicarea sancțiunilor asupra activelor asociate oligarhului rus Oleg Deripaska, ca formă de compensație pentru pierderile suferite de banca austriacă Raiffeisen în Rusia”, completează profesoara.
Această situație arată, încă o dată, cât de laborioasă este construcția consensului european, unde fiecare concesie implică un calcul geopolitic și economic atent, explică ea. „Negocierea devine astfel nu doar un exercițiu diplomatic, ci și un test de solidaritate strategică între statele membre” – subliniază experta.
Conform Gabrielei Ciot, din perspectiva unui profesor de relații internaționale, acest episod este un studiu de caz revelator al mecanismelor de negociere europeană între principiul solidarității și realitatea intereselor naționale:
„În timp ce unele state își joacă abil cartea intereselor economice, altele par absente din dezbaterea publică și diplomatică legată de aceste decizii. Ceea ce vedem, în esență, este o negociere între prudență, interes și principiu, în care vocea României ar fi trebuit să se facă auzită, nu doar ca stat de frontieră al Uniunii, ci ca actor direct afectat de logica agresiunilor hibride din proximitate.”
Concluzia expertei: „Europa negociază sub presiune, iar tăcerea României riscă să devină, în sine, o formă de autoexcludere din dinamica reală a deciziilor europene”.
Cătălin Done: „O măsură simbolică, aproape coregrafică”
Cătălin Done, analist de securitate și vicepreședinte al ESGA România (Experts for Security and Global Affairs Association – Asociația Experților în Securitate și Afaceri Globale), susține că decizia Uniunii Europene de a restricționa circulația diplomaților ruși survine într-un moment de creștere a tensiunilor dintre Rusia și Occident.
„Tentativele de sabotaj și operațiunile clandestine atribuite serviciilor ruse sub acoperire diplomatică au determinat guvernele noastre să își regândească paradigma de securitate internă”, arată expertul.
Măsura reflectă o consolidare a reflexului defensiv al UE în fața războiului invizibil dus de Moscova pe teritoriul european.
„Totuși, aceeași Uniune Europeană care se arată neclintită în fața diplomaților ruși pare incapabilă să își apere propriul spațiu aerian. Proiectul așa-numitului „Zid de drone”, menit să creeze un scut comun de supraveghere și apărare a frontierelor estice, rămâne o promisiune suspendată între întâlnirile informale ale Consiliului European și declarațiile comune ale clor 27. În timp ce statele de la frontiera de est (Finlanda, Polonia, România, țările baltice) cer acțiune concretă, marile capitale vestice preferă declarațiile solemne. Franța invocă mereu „autonomia strategică europeană”, dar o confundă, convenabil, cu lentoarea birocratică și cu propriile crize politice. Olanda descoperă brusc că nu are buget pentru securitate, Italia că are alte „priorități interne”, iar Grecia, preocupată de propria sa vecinătate sudică, privește spre Mediterană în loc să privească spre Nord-Est”, opinează analistul.
Done sesizează ironia situației: „Europa restricționează libertatea de mișcare a diplomaților ruși — o măsură simbolică, aproape coregrafică — dar lasă cerul continentului vulnerabil, deschis dronelor, atacurilor cibernetice și războiului hibrid care nu are nevoie de vize sau notificări prealabile”.
Măsuri simetrice din partea Rusiei
Restricționarea mișcării diplomaților, chiar și sub forma notificării prealabile, se încadrează în pragul flexibil al Convenției de la Viena, care prevede, la articolul 31, că personalul diplomatic trebuie să respecte legislația țării gazdă, dar beneficiază de imunitate și libertate de deplasare, explică Done cadrul legal pentru această decizie.
Articolul 41 al convenției prevede obligația diplomaților de a nu se amesteca în treburile interne ale statului gazdă, dar permite autorităților să intervină în cazuri de securitate națională. „În interpretarea practică, această prevedere ar putea fi invocată de guvernele UE pentru a justifica notificarea prealabilă a deplasărilor, însă trebuie demonstrat că măsura este proporțională, limitată în timp și aplicată uniform tuturor diplomaților ruși pentru a evita discriminarea arbitrară.”
Done subliniază că având în vedere principiul reciprocității, fundamental în Dreptul Diplomatic, măsurile adoptate de UE pot provoca reacții simetrice din partea Kremlinului, care are dreptul să impună restricții similare diplomaților europeni, conform articolului 9 din Convenția de la Viena.
„Jurisprudența internațională ne arată că astfel de măsuri reciproce trebuie să fie proporționale și transparente, iar nerespectarea acestor standarde poate conduce la tensiuni diplomatice majore, iar întrebarea este dacă suntem pregătiți pentru așa ceva”, explică expertul.
În plus, precizează el, Dreptul Internațional Public oferă un cadru suplimentar de justificare statelor UE. Articolul 2(4) din Carta ONU interzice folosirea forței, dar recunoaște dreptul statelor de a-și proteja securitatea națională.
„Guvernele noastre, mai mult ca sigur, vor invoca acest principiu pentru a argumenta că restricțiile asupra diplomaților ruși reprezintă măsuri preventive necesare pentru securitatea noastră, fără a constitui o agresiune împotriva suveranității diplomatice. Totodată, articolul 3 al Convenției de la Viena privind misiunile diplomatice permite statului gazdă să declare orice membru al personalului diplomatic persona non grata dacă există motive de securitate, lucru pe care Guvernele UE l-au și făcut deja de nenumărate ori de la izbucnirea războiului din Ucraina”, detaliază analistul de securitate.
„România ar trebui să își reconfigureze sistemul de alianțe și cooperările bilaterale”
El susține că „prin această decizie, UE face un pas mic către acea autonomie strategică pe care Parisul o promovează în materie de securitate, marcând o distanțare față de logica „business as usual” dinainte de 2022.”
Inițiativa, susținută de Cehia și adoptată cu depășirea veto-ului ungar, arată o coeziune rară în politica externă europeană, observă Done.
„Totuși, autonomia UE devine mai defensivă, axată pe control și prevenție, mai degrabă decât pe dialog și diplomație clasică. Depășirea obstacolului maghiar este semnificativă, deoarece Ungaria, de-a lungul ultimilor ani, a adoptat o poziție mai prietenoasă față de Rusia și a blocat frecvent sancțiuni sau inițiative europene ce vizau Moscova. Ridicarea veto-ului în acest caz nu doar că permite adoptarea măsurilor împotriva diplomaților ruși, ci marchează și un moment simbolic: chiar și guvernele cu orientări mai conciliatoare față de Kremlin pot fi aduse la masa deciziilor atunci când este vorba de securitatea colectivă europeană. În acest punct România ar trebui să își reconfigureze, din punctul meu de vedere, sistemul de alianțe și cooperările bilaterale tocmai pentru a-și asigura necesarul de securitate pe termen mediu și lung”, arată expertul.
„Măsura nu rezolvă cauzele de fond ale vulnerabilității europene”
Statele membre vor beneficia, teoretic, de o creștere a capacității de supraveghere și control asupra rețelelor ruse de influență, prin monitorizarea mai strictă a deplasărilor personalului diplomatic și prin consolidarea mecanismelor interne de alertă, detaliază analistul de securitate.
„Această măsură poate reduce, în mod considerabil, vulnerabilitatea acestor agenți, va împiedica acțiunile de spionaj sau interferențele politice indirecte, întărind securitatea colectivă a UE. Însă, vom asista la reducerea interacțiunilor formale și informale dintre diplomați, ceea ce poate limita accesul la informații de primă mână, care anterior erau disponibile prin canale diplomatice obișnuite”, explică Done.
Blocarea sau îngreunarea fluxurilor de dialog bilateral va afecta nu doar politica de securitate, ci și dimensiuni nepolitice ale cooperării instituționale dintre UE și Federația Rusă, chiar dacă această cooperare este la un nivel minim.
„Această măsură se înscrie în logica descurajării activităților hibride ruse, dar nu rezolvă cauzele de fond ale vulnerabilității europene. Cine își imaginează altceva se minte singur. UE ar trebui să combine restricțiile diplomatice cu o strategie de contraspionaj coordonată și o politică de comunicare externă mai transparentă, pentru a evita ca aceste măsuri defensive să fie folosite împotriva noastră cu ajutorul propagandei”, este de părere specialistul.
Din punctul lui de vedere, decizia UE este, în esență, un act de autoapărare legitim într-un context geopolitic tensionat, dar riscă să accentueze izolarea diplomatică reciprocă și să erodeze arhitectura europeană de dialog. „În numele securității, Europa trebuie să evite capcana autonomiei defensive absolute, care, pe termen lung, poate limita capacitatea Uniunii de a acționa ca actor diplomatic global”, concluzionează expertul.
Se încarcă comentariile...
