Mesajele contradictorii despre Iran erodează credibilitatea lui Donald Trump. Analiză EFE

După șase luni de conflict în Iran, administrația președintelui american Donald Trump se confruntă cu tot mai multe semne de întrebare legate de coerența strategiei sale și de credibilitatea mesajelor transmise public.

Donald Trump și Mojtaba Khamenei Foto: X/@IranIRGCC

Un război care, potrivit declarațiilor inițiale, urma să dureze doar câteva săptămâni continuă fără perspective clare de încheiere, în timp ce promisiunile privind redeschiderea Strâmtorii Ormuz nu s-au materializat, arată o analiză a agenției EFE, citată de Agerpres.

Operațiunea militară „Epic Fury”, lansată de Statele Unite și Israel împotriva Iranului la sfârșitul lunii februarie, a fost prezentată succesiv de Donald Trump drept „aproape finalizată”, apoi o „victorie totală”. În luna mai, liderul de la Casa Albă informa Congresul că ostilitățile directe cu Teheranul s-au încheiat. Realitatea din teren a contrazis însă în repetate rânduri aceste evaluări.

De-a lungul conflictului, autoritățile iraniene au respins de numeroase ori afirmațiile președintelui american privind un armistițiu iminent. Chiar și după semnarea unui acord de încetare a focului, în iunie, tensiunile au continuat, iar discuțiile privind reluarea traficului prin Strâmtoarea Ormuz au rămas blocate.

Potrivit economistului Douglas A. Rediker, de la Brookings Institution, comportamentul politic al lui Trump a devenit mai vizibil în contextul războiului. „Abordarea lui Trump, tipică artei negocierii, a fost întotdeauna predispusă la schimbări bruște de poziție, dar războiul i-a făcut inconsecvențele mai evidente şi credibilitatea şi mai îndoielnică”, a declarat acesta pentru EFE.

Efectul „TACO” și impactul asupra aliaților

În mediile politice și financiare s-a răspândit acronimul „TACO” („Trump Always Chickens Out”), folosit pentru a descrie tendința președintelui de a lansa amenințări dure pe care ulterior le temperează sau le abandonează. Dacă în economie acest stil a fost adesea interpretat ca o tactică de negociere, în politica externă efectele sunt diferite.

Rediker avertizează că partenerii tradiționali ai Statelor Unite ajung să privească alianțele din ce în ce mai mult prin prisma tranzacțiilor de moment, în detrimentul valorilor și angajamentelor istorice care au stat la baza relațiilor de securitate.

La rândul său, profesorul Garren Martin, de la American University, afirmă că flexibilitatea lui Trump față de adevăr a fost observată și în trecut în dezbaterile interne, însă „este extrem de straniu să vedem același tipar în declarațiile despre purtarea unui război”.

„Adversarii au recunoscut din ce în ce mai mult acest tipar”,

Analiștii consideră că actorii implicați în conflict acordă o importanță din ce în ce mai mare reacțiilor oficiale de la Teheran și verifică independent evoluțiile din teren, în loc să se bazeze exclusiv pe declarațiile Casei Albe.

„Problema este că adversarii, în special, au recunoscut din ce în ce mai mult acest tipar”, spune Martin. În opinia sa, multe dintre afirmațiile lui Trump nu mai produc efectele de altădată deoarece interlocutorii săi presupun că acestea ar putea fi schimbate rapid.

Obiective schimbate pe parcursul conflictului

La începutul operațiunii, administrația americană vorbea despre schimbarea regimului de la Teheran și eliminarea programului nuclear iranian. Pe măsură ce războiul s-a prelungit, obiectivele oficiale s-au restrâns la diminuarea capacităților militare și nucleare ale Iranului.

Chiar și așa, susțin analiștii, Iranul a reușit să reziste presiunii militare occidentale și să producă pierderi semnificative aliaților Statelor Unite. Martin apreciază că există un „sentiment tot mai mare” că războiul s-a transformat într-o „fundătură” politică pentru Donald Trump.

Piețele reacționează tot mai puțin

Un alt semn al diminuării credibilității este reacția piețelor financiare. Dacă în primele luni ale conflictului declarațiile președintelui provocau fluctuații importante ale prețului petrolului, efectul acestora s-a redus considerabil.

Potrivit lui Martin, investitorii urmăresc mai degrabă comportamentul companiilor de transport și al asiguratorilor decât promisiunile politice privind o rezolvare rapidă a conflictului.

Rediker observă, la rândul său, că atenția s-a mutat către piețele obligațiunilor, unde preocupările legate de inflație, datorii, riscuri geopolitice și perturbările lanțurilor de aprovizionare au alimentat creșterea costurilor de finanțare.

În concluzie, economistul avertizează că una dintre cele mai importante resurse politice este în pericol: „Lipsa credibilității este un dezavantaj. Credibilitatea este dificil de stabilit şi uşor de distrus”.